Modificări

Salt la: navigare, căutare

Grigorie Decapolitul

156 de octeți șterși, 7 martie 2010 16:34
finalizare articol
{{În curs}}
[[Sfânt]]ul [[Cuvios]] şi de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru '''Grigorie Decapolitul''' s-a născut la sfârşitul secolului VIII, în jurul anului 790. A dus o viaţă monahală exemplară şi a rămas renumit pentru dârzenia cu care a apărat cultul [[Icoană|icoanelor]]. A murit într-o [[mănăstire]] din [[Constantinopol]], în ziua de [[20 noiembrie]] 842.
Din acest loc le-a cumparat, in ultimii ani ai secolului al XV-lea, Banul Barbu Craiovescu, care le-a adus la [[Mănăstirea Bistriţa]] din Oltenia, ctitorită de el şi fraţii săi Pârvu Vornicul, Danciu Armaşul şi Radu Postelnicul între anii 1492-1494. Legenda spune că moaştele sfântului au fost cumpărate de Barbu Craiovescu de la un turc, pe aur. Turcul bănuia că va lua o sumă importantă, echivalentă cu greutatea moaştelor. Însă dragostea Banului Barbu faţă de moaşte are alt deznodământ: aşezate pe un taler al balanţei, moaştele într-adevăr cântăresc greu, dar când Barbu Craiovescu pune galbenii, balanţa se echilibrează la o sumă mică. Acest lucru face ca turcul să exclame:''"Vezi, vezi, cum creştin la creştin trage"''. Barbu însuşi s-a călugarit la Mănăstirea Bistriţa, spre sfârşitul vieţii sale, sub numele de Pahomie.
De atunci şi până astăzi cinstitele moaşte se gasesc tot la Mănăstirea Bistriţa. Drept aceea, credincioşii români au aratat mereu o cinste deosebită moaştelor Sfântului Grigorie Decapolitul, venind sa se închine în faţa lor şi să ceară ocrotire. Un învăţat mitropolit grec, ''Matei al Mirelor'' (+1624), care a trăit mulţi ani la Mănăstirea Dealu, i-a alcătuit o slujbă, la rugămintea [[egumen]]ului Teofil al Bistriţei, viitorul [[Mitropolit]] al Ţării Româneşti. Aceasta a fost tipărită în greceşte la Bucureşti în 1692 (odată cu slujba Sfintei [[Parascheva de la Iaşi|Parascheva]]). Mitropolitul [[Dosoftei al Moldovei]] prezintă şi el pe scurt viaţa Sfântului Grigorie Decapolitul în cunoscuta sa lucrare ''Viaţa şi petrecerea sfinţilor''.
Se mai spune că la În anul 1656 Constantin Şerban Voievod (ctitorul bisericii actualei [[1763Biserica Ortodoxă Română|Patriarhii]] ) a donat o raclă de argint în care au fost aşezate sfintele moaşte. La 1763, când epidemia de ciumă cuprinsese [[Bucureşti]]ulBucureştiul, este adusă racla cu moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul a fost adusă în faţa Mitropoliei, iar în urma rugăciunilor ţinute ciuma a început să dea înapoi , dispărând definitiv. În anul [[1656]] [[Constantin Şerban Basarab|Constantin Voievod]], donează o raclă de argint în care să fie aşezate sfintele moaşte.
În 1753 s-a tipărit la Râmnicu-Vâlcea o carte deosebit despte Sfântul Grigorie Decapolitul, cuprinzând viaţa sa, slujba care se săvârşeşte în ziua trecerii sale la Domnul ([[20 noiembrie]]), precum si paraclisul său. Slujba şi viaţa lui (sinaxarul) au fost trecute apoi în toate ediţiile româneşti ale [[Minei]]ului pe noiembrie. De asemenea, Sfântul Grigorie Decapolitul este trecut în toate "Vieţile de sfinţi" care s-au tipărit în româneşte. Chipul său este zugrăvit în mai multe biserici din România.
Trupul sfântului nu a putrezit niciodată şi s-a dovedit purtător de mari daruri: vindecă bolile trupeşti şi sufleteşti, aduc ploaia pe timp de secetă, lucru ce face ca lăcaşul să fie asaltat de numeroşi pelerini.   De atunci si pana astazi cinstitele sale moaste se gasesc tot in manastirea Bistrita. Drept aceea, credinciosii romani - mai ales cei din Oltenia - au aratat o cinste deosebita moastelor Sfantului Grigorie Decapolitul, venind sa se inchine in fata lor si sa-i ceara ocrotire. Un invatat mitropolit grec, Matei al Mirelor (+ 1624), care a trait multi ani la manastirea Dealu, i-a alcatuit o slujba, la rugamintea egumenului Teofil al Bistritei, viitor episcop al Ramnicului, apoi mitropolit al Tarii Romanesti. Aceasta a fost tiparita in greceste la Bucuresti, in 1692 (impreuna cu Slujba Sfintei Parascheva). Mitropolitul Dosoftei al Moldovei prezinta pe scurt viata Sfantului Grigore in cunoscuta sa lucrare aghiografica Viata si petrecerea sfintilor . In 1753 s-a tiparit la Ramnic o Carte osebita a Sfantului Grigorie Decapolitul, care cuprinde viata sa pe larg, slujba care se savarseste in ziua trecerii sale la Domnul, adica la 20 noiembrie, precum si paraclisul sau. In manastirea Bistrita s-au copiat mai multe manuscrise care cuprind viata si paraclisul sau. Slujba si viata lui (sinaxarul) au fost trecute apoi in toate editiile romanesti ale Mineiului pe noiembrie. De asemenea, este trecut in toate Vietile de sfinti care s-au tiparit in romaneste. Chipul sau este zugravit in mai multe biserici din tara noastra. BucuranduBucurându-se de aceasta aleasa această aleasă cinstire, la [[28 februarie ]] 1950 Sfantul [[Sfântul Sinod ]] a hotarat hotărât generalizarea cultului sau in toata său în toată [[Biserica Ortodoxa RomanaOrtodoxă Română]]. De-acum inainte înainte el va fi cinstit in în toate lacasurile lăcaşurile de cult ortodoxe romanestiromâneşti, prin slujbe si rugaciunişi rugăciuni, prin ridicarea de biserici cu hramul sausău, prin pictarea icoanelor cu chipul sau. S-a procedat la aceasta această generalizare in în cadrul unor mari solemnitati bisericesti in solemnităţi bisericeşti, care au avut loc în octombrie 1955.
==Imnografie==
Sîmbotin
14.992 de modificări
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/Special:MobileDiff/17021”

Meniu de navigare