14.992 de modificări
Modificări
→Moaştele
==Moaştele==
La scurt timp după înmormântarea Cuviosului Grigorie, mormântul său a devenit cunoscut, datorită minunilor ce se săvârşeau acolo. Sunt cunoscute vindecarea unui om gârbov care s-a atins de trupul sfântului în timp ce era dus spre înhumare, precum şi a unor îndrăciţi. După trecerea unui timp, călugării din mănăstirea în care era îngropat au hotărât să-i scoată trupul şi să-l aşeze într-o raclă. Rămăşiţele sale pământeşti erau întregi şi neputrezite, încât acum puteau fi socotite ca sfinte moaşte.
Nu se cunoaşte exact când s-a făcut slujba specială de canonizare a noului sfânt, numit de acum înainte Grigorie Decapolitul, după provincia ''Decapolis'' în care se născuse.
[[Moaşte]]le Sfântului Grigorie au ramas într-o [[mănăstire]] din Constantinopol, întemeiată de către ucenicul său [[Iosif Imnograful]]. Au rămas aici mai bine de şase veacuri, până după [[Căderea Constantinopolului|căderea Constantinopolului]] din anul 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de turci. Tradiţia spune ca racla cu sfintele moaşte a fost dusă de către [[Monahism|monahii]] care o păzeau, în Serbia, spre a le feri de profanare din partea turcilor. Acolo au fost asezate intr-o mănăstire, săvârşindu-se alte minuni în jurul lor.
Din acest loc le-a cumparat, in ultimii ani ai secolului al XV-lea, Banul Barbu Craiovescu, care le-a adus la [[Mănăstirea Bistriţa]] din Oltenia, ctitorită de el şi fraţii săi Pârvu Vornicul, Danciu Armaşul şi Radu Postelnicul între anii 1492-1494. Legenda spune că moaştele sfântului au fost cumpărate de Barbu Craiovescu de la un turc, pe aur. Turcul bănuia că va lua o sumă importantă, echivalentă cu greutatea moaştelor. Însă dragostea Banului Barbu faţă de moaşte are alt deznodământ: aşezate pe un taler al balanţei, moaştele într-adevăr cântăresc greu, dar când Barbu Craiovescu pune galbenii, balanţa se echilibrează la o sumă mică. Acest lucru face ca turcul să exclame:''"Vezi, vezi, cum creştin la creştin trage"''. Barbu însuşi s-a călugarit la Mănăstirea Bistriţa, spre sfârşitul vieţii sale, sub numele de Pahomie.
Se mai spune că la [[1763]] când epidemia de ciumă cuprinsese [[Bucureşti]]ul, este adusă racla cu moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul în faţa Mitropoliei, iar în urma rugăciunilor ţinute ciuma a început să dea înapoi dispărând definitiv. În anul [[1656]] [[Constantin Şerban Basarab|Constantin Voievod]], donează o raclă de argint în care să fie aşezate sfintele moaşte.
Trupul sfântului nu a putrezit niciodată şi s-a dovedit purtător de mari daruri: vindecă bolile trupeşti şi sufleteşti, aduc ploaia pe timp de secetă, lucru ce face ca lăcaşul să fie asaltat de numeroşi pelerini.
De atunci si pana astazi cinstitele sale moaste se gasesc tot in manastirea Bistrita. Drept aceea, credinciosii romani - mai ales cei din Oltenia - au aratat o cinste deosebita moastelor Sfantului Grigorie Decapolitul, venind sa se inchine in fata lor si sa-i ceara ocrotire. Un invatat mitropolit grec, Matei al Mirelor (+ 1624), care a trait multi ani la manastirea Dealu, i-a alcatuit o slujba, la rugamintea egumenului Teofil al Bistritei, viitor episcop al Ramnicului, apoi mitropolit al Tarii Romanesti. Aceasta a fost tiparita in greceste la Bucuresti, in 1692 (impreuna cu Slujba Sfintei Parascheva). Mitropolitul Dosoftei al Moldovei prezinta pe scurt viata Sfantului Grigore in cunoscuta sa lucrare aghiografica Viata si petrecerea sfintilor . In 1753 s-a tiparit la Ramnic o Carte osebita a Sfantului Grigorie Decapolitul, care cuprinde viata sa pe larg, slujba care se savarseste in ziua trecerii sale la Domnul, adica la 20 noiembrie, precum si paraclisul sau. In manastirea Bistrita s-au copiat mai multe manuscrise care cuprind viata si paraclisul sau. Slujba si viata lui (sinaxarul) au fost trecute apoi in toate editiile romanesti ale Mineiului pe noiembrie. De asemenea, este trecut in toate Vietile de sfinti care s-au tiparit in romaneste. Chipul sau este zugravit in mai multe biserici din tara noastra.
Bucurandu-se de aceasta aleasa cinstire, la 28 februarie 1950 Sfantul Sinod a hotarat generalizarea cultului sau in toata Biserica Ortodoxa Romana. De-acum inainte el va fi cinstit in toate lacasurile de cult ortodoxe romanesti, prin slujbe si rugaciuni, prin ridicarea de biserici cu hramul sau, prin pictarea icoanelor cu chipul sau. S-a procedat la aceasta generalizare in cadrul unor mari solemnitati bisericesti in octombrie 1955.
==Imnografie==
