14.992 de modificări
Modificări
finalizare articol
[[Image:Haralampos.jpg|right|frame|Icoana Sfântului mucenic Haralambie]]
Sfântul sfinţit [[mucenic]] '''Haralambie''' (grec. ''Haralambos'') a fost episcop in Cetatea Magneziei din Asia Mică (în Turcia de astăzi), răspândind cu succes creştinismul în acele ţinuturi şi călăuzindu-i pe oameni pe calea mântuirii. Pe vremea împăratului Septimiu Sever (193-211), când a fost declanşată o nouă perioadă de prigonire a creştinilor, a fost arestat din ordinul proconsulului Lucian al Magneziei; mărturisindu-şi în continuare credinţa în Hristos şi refuzând închinarea la idoli, Haralambie a fost martirizat împreună cu martirii Porfirie şi Vaptos şi alte trei muceniţe, în anul 202. [[Prăznuire|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] este pe [[10 februarie]].
În biserica [[Mănăstire|Mănăstirii]] Miclăuşeni, din Iaşi, se afla moaştele a treizeci de sfinţi, printre care şi ale Sfântului Haralambie. Părticele din moaştele sale se mai află şi la Mănăstirea Raşca, la Catedrala episcopală din Galaţi, precum şi la bisericile bucureştene „Sfântul Dumitru“ (Poşta), "Sfinţii Arhangheli“ (Oţelari) şi "Sfântul Stelian“.
Sfântul sfinţit mucenic Haralambie este cunoscut ca fiind apărător împotriva ciumei şi a foametei. Confirmarea o găsim şi în [[Acatist]]ul inchinat lui: „Bucura-te, izbăvitorule de ciumă şi de foamete!“.
Istoria consemnează că oamenii au cerut ajutorul său în diferite situaţii grele, cum au fost „ciuma lui Caragea Vodă“ din 1813, dar şi foametea din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi, din 1795.
În hagiografia şi iconografia ortodoxă greacă, Sfântul Haralambie este reprezentat ca preot, pe când sursele ruseşti îl prezintă sub chip de ierarh (episcop).
==Imnografie==
