Modificări

În perioada comunistă, pelerinajele la moaştele Sfântului nu au mai putut avea aceeai amploare. Totuşi evlavia credincioşilor faţă de dânsul nu a scăzut, iar el a continuat să ocrotească oraşul, ţara şi Patriarhia însăşi. În anul 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis generalizarea cultului său în întreaga Biserică Ortodoxă Română, ceea ce s-a şi făcut, printr-o slujbă specială, în 27 octombrie 1955. După mărturia fericitului întru adormire patriarh Teoctist, ajutorul Sfântului Dimitrie s-a făcut simţit şi în ultimii ani ai comunismului, când regimul Ceauşescu a încercat, fără succes, mutarea Patriarhiei de la locul său {{citare}}. După căderea comunismului, pelerinajele s-au reluat, crescând în amploare an de an, spre a ajunge unul din cele mai importante din România, după cel al Sfintei [[Parascheva de la Iaşi|Parascheva]] de la Iaşi. Racla cu moaştele sfântului, deschisă, este scoasă în fiecare an spre cinstire de către credincioşi, fiind aşezată sub un baldachin, lângă Catedrala Patriarhală din Bucureşti.  Datorită numărului mare al credincioşilor veniţi, care stau ore, uneori zeci de ore la rând spre a se închina Sfintelor Moaşte, numărul zilelor în care racla este aşezată spre cinstire aici a crescut progresiv, ajungând în 2008 la şapte zile (22-28 ctombrie). Cu ocazia pelerinajului din 2008, spre bucuria credincioşilor evlavioşi, au fost aduse din Grecia, spre cinstire împreună cu moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou, părticele din moaştele Sfântului Apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]].