*Cuviosul [[Pafnutie Egipteanul]], care a suferit [[mucenic]]ia în timpul persecuției lui Dioclețian (284-305), sub guvernatorul Arianus, [[Praznic|prăznuit]] în [[Biserica Ortodoxă]] la [[25 septembrie]].
*[[Pafnutie al Tebaidei]], [[episcop]] al provinciei romane ''Thebaida Superior'' din Egipt (sec. IV), participant la [[Sinodul I Ecumenic]] din 325, prăznuit la [[19 aprilie]].
*[[Pafnutie ChebalaChefala]], [[cuvios]], prăznuit la [[25 februarie]], contemporan cu Sf. [[Antonie cel Mare]] (sec. al IV-lea). A trăit 80 de ani în pustia Egiptului, având o singură haină. „Nu este menționat în [[Hagiografie|culegerile aghiografice]] grecești și latinești, dar este comemorat de [[Sinaxar]]ul din [[Alexandria]] și de cel din [[Etiopia]], precum și în unele menologii slave. Probabil că el este acel Pafnutie care a plecat în tinerețe în pustie în căutarea unor sfinți asceți și l-a descoperit pe cuviosul Onufrie (prăznuit la [[11 iunie]]), povestind întâlnirea după ce l-a îngropat pe cuvios. Dar este greu de spus dacă poate fi identificat cu acel Pafnutie, [[preot]] la una din cele patru biserici din [[Schetia]], supranumit „Bubalus” (bivol sălbatic), pe care sf. [[Ioan Casian]] l-a vizitat în anul 395 ([[avva]] Pafnutie avea atunci 90 de ani) și despre care povestește în ''Convorbiri duhovnicești'' III, 1-2, SC 54, 139-140 și XVIII, 15, SC 64, 28-31).”<ref>P. Macarie Simonopetritul, ''Synaxaire'', notă la ziua de 25 februarie.</ref>
* [[Pafnutie de la Schetia]], care a fost unul din Părinții pustiei care a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea la centrul monastic [[Schetia]] din Egipt. Prăznuirea lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[25 septembrie]].
* Pafnutie, cuvios, tatăl sfintei cuvioase Eufrosina, care au trait în timpul împărăției lui [[Teodosie al II-lea]] (408-450), prăznuiți împreună la [[25 septembrie]].