Gândirism: Diferență între versiuni
(+categ.) |
RappY (Discuție | contribuții) (Adăugare descrierea Pr. Dumitru Stăniloae) |
||
| (Nu s-au afișat 12 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Gândirismul''' a fost un curent și o direcție literar-ideologică, axate pe [[Ortodoxie]] și românism, care s-a format în România în perioada interbelică în jurul revistei ''Gândirea'', avându-l ca principal teoretician pe [[ | + | '''Gândirismul''' a fost un curent și o direcție literar-ideologică, axate pe [[Ortodoxie]] și românism, care s-a format în România în perioada interbelică în jurul revistei ''[[Gândirea]]'', avându-l ca principal teoretician pe [[Nichifor Crainic]]. Alături de Nichifor Crainic, au contribuit [[Dumitru Stăniloae]], [[Vasile Băncilă]], [[Petre Pandrea]], [[Mircea Eliade]], [[Emil Cioran]], [[Mircea Vulcănescu]], ș.a. |
| + | == Cele două perioade ale gândirismului == | ||
| + | Prima perioadă este cuprinsă între anul 1921 și 1930. Curentul are o orientare ''postsămănătoristă''. A două perioadă, din 1930 până în 1944, continuă programul estetic al revistei, dar i se adaugă și o dimensiune politic-ideologică, căpătând un caracter sectar-eclectic. | ||
| + | |||
| + | == Caracteristicile curentului== | ||
| + | Înfluențat de ''sămănătorism'', ''gândirismul'' preia motive și teme specifice acestuia, dându-le valori spirituale creştin ortodoxe. Se creează o literatură mistică, unde sacrul coboară printre oameni, îngerii participă activ la activitățile cotidiene. | ||
| + | |||
| + | Părintele [[Dumitru Stăniloae]] descrie gândirismul astfel<ref>[[Dumitru Stăniloae]], ''Un atlet al naționalismului creștin'', în «Telegraful român», LXXXII, nr. 14, 1934, p. 1. URL: https://www.marturisitorii.ro/wp-content/uploads/2016/10/Parintele-Dumitru-Staniloae-Ortodoxie-si-nationalism.pdf</ref>: | ||
| + | |||
| + | :''Curentul animat de Nichifor Crainic nu e o speță de sămănătorism. Acela era un romantism facil, adeseori afectat, foarte puțin realist și exagerând nota optimistă și de mândrie națională. Gândirismul se distinge prin nota de intimitate și adâncime spirituală, prin preocuparea, nu de anecdoticul vieții țărănești, ci de coloritul fin, abia sesizabil al problematicii sufletești, de elementele religioase și metafizice ale etnicului românesc. El nu e, direct, nici optimist, nici pesimist, ci realist. Nu e nici exaltat în ton, nici protestatar, ci problematic și investigator. Meritul lui Nichifor Crainic e cu atât mai mare, cu cât a știut să atragă interesul literar și filozofic asupra unui câmp de observație care părea compromis prin sămănătorism.'' | ||
| + | |||
| + | == Note == | ||
| + | <references /> | ||
| + | |||
| + | == Bibliografie == | ||
| + | |||
| + | *''Dicționar de filozofie'', Ed. Politică, Buc. 1978 | ||
| + | |||
| + | == Legături externe == | ||
| + | *[http://www2.nord-literar.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=436&Itemid=9 ''GÂNDIRISMUL (GH. VRABIE) DE C. CUBLEŞAN, NR. 11-12(42-43), NOI.-DEC. 2006''] | ||
[[Categorie:Spiritualitate]] | [[Categorie:Spiritualitate]] | ||
[[Categorie:Literatură creștină]] | [[Categorie:Literatură creștină]] | ||
Versiunea curentă din 31 iulie 2024 21:47
Gândirismul a fost un curent și o direcție literar-ideologică, axate pe Ortodoxie și românism, care s-a format în România în perioada interbelică în jurul revistei Gândirea, avându-l ca principal teoretician pe Nichifor Crainic. Alături de Nichifor Crainic, au contribuit Dumitru Stăniloae, Vasile Băncilă, Petre Pandrea, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, ș.a.
Cuprins
Cele două perioade ale gândirismului
Prima perioadă este cuprinsă între anul 1921 și 1930. Curentul are o orientare postsămănătoristă. A două perioadă, din 1930 până în 1944, continuă programul estetic al revistei, dar i se adaugă și o dimensiune politic-ideologică, căpătând un caracter sectar-eclectic.
Caracteristicile curentului
Înfluențat de sămănătorism, gândirismul preia motive și teme specifice acestuia, dându-le valori spirituale creştin ortodoxe. Se creează o literatură mistică, unde sacrul coboară printre oameni, îngerii participă activ la activitățile cotidiene.
Părintele Dumitru Stăniloae descrie gândirismul astfel[1]:
- Curentul animat de Nichifor Crainic nu e o speță de sămănătorism. Acela era un romantism facil, adeseori afectat, foarte puțin realist și exagerând nota optimistă și de mândrie națională. Gândirismul se distinge prin nota de intimitate și adâncime spirituală, prin preocuparea, nu de anecdoticul vieții țărănești, ci de coloritul fin, abia sesizabil al problematicii sufletești, de elementele religioase și metafizice ale etnicului românesc. El nu e, direct, nici optimist, nici pesimist, ci realist. Nu e nici exaltat în ton, nici protestatar, ci problematic și investigator. Meritul lui Nichifor Crainic e cu atât mai mare, cu cât a știut să atragă interesul literar și filozofic asupra unui câmp de observație care părea compromis prin sămănătorism.
Note
- ↑ Dumitru Stăniloae, Un atlet al naționalismului creștin, în «Telegraful român», LXXXII, nr. 14, 1934, p. 1. URL: https://www.marturisitorii.ro/wp-content/uploads/2016/10/Parintele-Dumitru-Staniloae-Ortodoxie-si-nationalism.pdf
Bibliografie
- Dicționar de filozofie, Ed. Politică, Buc. 1978
