Modificări

'''Paznicul uşiiușii''' sau '''uşierulușierul''' este unul din [[ordinele mici|ordinele clericale mici]] din [[Biserica Ortodoxă|Biserica creştinăcreștină]], acum dispărut. În Biserica primelor veacuri, sarcina păzitorului uşii ușii era aceea de a închide şi și deschide uşile ușile bisericii, de a păzi clădirea bisericii şi și de asigura că nici o persoană nebotezată nu se mai găsea şi și nu mai putea intra în biserică în vremea [[Sfânta Liturghie|Liturghiei credincioşilorcredincioșilor]].

În epoca romană, uşierii ușierii erau bărbaţi bărbați – de obicei sclavi – care erau însărcinaţi însărcinați cu paza intrării în casă. Majoritatea romanilor din clasele înalte aveau un ''ostiarius'', un paznic ale căror îndatoriri erau considerate ca inferioare sarcinilor celorlalţi celorlalți sclavi domestici. În vremea [[persecuţii Persecuții împotriva creştinilorcreștinilor (epoca antică)|persecuţiilorpersecuțiilor]] din epoca romană, când liturghia se oficia prin casele credincioşilorcredincioșilor, era necesar să fie preluată această tradiţie tradiție seculară, pentru a-i proteja pe atât pe credincioşi credincioși cât şi și [[Sfintele Taine]]. Paznicii uşilor ușilor sunt amintiţi amintiți pentru prima dată într-o scrisoare a [[papă|Papei]] Corneliu către [[episcop]]ul Fabiu de [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]], datând din anul 251, în care acesta scria că la Roma erau 46 de [[preot|preoţipreoți]], şapte șapte [[diacon]]i, şapte șapte [[subdiacon]]i, 42 de [[acolit|acoliţiacoliți]] şi și 52 de [[exorcist|exorciştiexorciști]], [[citeţciteț]]i şi și paznici ai uşilorușilor.{{ref|1}}

După cum stă scris în ''Liber Pontificalis'', un paznic al uşilor ușilor pe nume Romanus a suferit [[mucenic]]ia în anul 258, cam în acelaşi același timp cu Sf. [[Laurenţiu RomanulLaurențiu din Roma]].{{ref|2}} În viața Bisericii mai există momente când se mai amintește de însărcinarea paznicilor ușilor. Astfel, înainte de rostirea [[Crezul]]ui, diaconul sau preotul rostește cu glas tare: ''Ușile! Ușile! Cu înțelepciune să luăm aminte.'' În mod tradițional, în acest moment al slujbei, toți necredincioșii sau [[catehumen]]ii rămași în biserică trebuiau să iasă afară. Aceste cuvinte erau porunca pe care clericii o dădeau paznicilor de a încuia biserica.