==Sfânta Tradiţie şi Sfânta Scriptură==
De la moartea Mântuitorului [[Iisus Hristos]] şi până la compunerea primelor scrieri inspirate de către sfinţii Apostoli, învaţătura creştină s-a transmis prin viu grai. Din aceasta transmisie orală s-au născut diferite scrieri, au constituit în timp ceea ce numim azi [[Noul Testament]]. Evanghelistul Luca zice în prologul [[evanghelie]]i sale ca a studiat toate documentele despre Iisus pe care le-a putut găsi (Luca 1, 1-3).
Aşadar, Noul Testament s-a născut din această Tradiţie, în cadrul Bisericii (alte compoziţii care pretindeau a fi inspirate au circulat şi înainte şi după în comunităţi creştine ne-ortodoxe). Noul Tenstament face deci parte din Tradiţie, din unul şi acelaşi fluviu al vieţii Duhului Sfânt în istorie.
De aceea, în Biserica Ortodoxă nu există propriu-zis diferenţă de "autoritate" între Sfânta Tradiţie şi Sfânta Scriptură.
==Tradiţie şi inovaţie (înnoire) în Biserica Ortodoxă==