'''Epoca bizantină a creaţiei''' sau ''' ''"Epoca creaţiei după Constantinopol"'' ''' sau ''' ''"Epocile lumii"'' ''' (greacă: ''' ''Έτη Γενέσεως Κόσμου κατά 'Ρωμαίους'' '''<ref>Pavel Kuzenkov. ''How Old is The World? The Byzantine Era and its Rivals''. Institute for World History, Moscow, Russia. In: Elizabeth Jeffreys, Fiona K. Haarer, Judith Gilliland. '''[http://books.google.ca/books?id=YWec0i621ekC&printsec=frontcover&source=gbs_v2_summary_r&cad=0 Proceedings of the 21st International Congress of Byzantine Studies: London, 21-26 August, 2006: Vol. 3, Abstracts of Communications].''' Ashgate Publishing, Ltd., 2006. pp. 23-24.</ref> sau ''' ''Έτος Κτίσεως Κόσμου'' ''' sau ''' ''Έτος Κόσμου'' ''') constituie calendarul folosit oficial începând din anul 691 d.Hr. până în 1728 de către [[Biserica Ortodoxă]] Răsăriteană, în [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică]] din [[Imperiul Bizantin]]<ref group="note">i.e. '''Imperiul Roman de Răsărit'''. Termenul ''bizantin'' a fost inventat de istoricul german Ieronimus Wolf în 1557 şi a fost popularizat de savanţii francezi în secolul al XVIII-lea cu referire la Imperiul Roman de Răsărit. Cetăţenii imperiului se considerau pe ei înşişi ''romaioi'' ("romani"), împăratul lor era "împărat roman" şi imperiul lor ''Basileia ton Romaion'' ("Imperiul Romanilor"). Apusul roman numea imperiul "Romania" iar musulmanii "Rum".</ref> din 988 d.Hr. până în 1453 iar în [[Biserica Ortodoxă Rusă|Rusia]] din 988 d.Hr. până în 1700. Acest calendar, derivat din versiunea [[Septuaginta]] a Bibliei, plasează data creaţiei lumii cu 5509 ani înainte de [[Naşterea Domnului]] şi a fost caracterizată de o anumită tendinţă care era deja o tradiţie printre ebraici şi evrei, de a număra anii ''de la facerea lumii'' (latină: ''' ''[[w:Anno Mundi|Annus Mundi]] / Ab Origine Mundi'' ''' ('''AM''')).<ref group="note">În mod semnificativ, aceeaşi formulare - ''"de la facerea lumii"'' (greacă: ''Apo Kataboles Kosmou'') - apare frecvent în [[Noul Testament]], în '''Matei 25:34''', '''Luca 11:50''', '''evrei Evrei 4:3''', '''9:26''' şi '''Apocalipsa 13:8, 17:8''', care se reflectă, probabil, în dorinţa bizantinilor de a fixa începerea unei epoci sau punct de începere pentru numărătoarea anilor istorici într-un calendar bazat pe [[Sfânta Scriptură|Scripturi]].</ref> Anul întâi al acestui calendar, data presupusă de facere a lumii, este anul dintre [[1 septembrie]] 5509 î.Hr. şi [[31 august]] 5508 î.Hr..

Această datare a suferit revizuiri minore înainte de a se ajunge la o variantă finală pe la mijlocul secolului al VII-lea d.Hr., cu toate că fundamentele acesteia fuseseră dezvoltate în jurul anului 412 d.Hr. (vezi [[Cronologia_Creaţiei_în_Imperiul_Bizantin#Cronologia_Creaţiei_după_Alexandria|''Cronologia Creaţiei după Alexandria'']]). Aproape de mijlocul secolului al VII-lea, ''Cronologia Creaţiei după Constantinopol'' devine cunoscută în vestul îndepărtat al Europei, mai exact în Britania.<ref>Pavel Kuzenkov (Moscow). ''[http://www.wra1th.plus.com/byzcong/comms/Kuzenkov_paper.pdf How old is the World? The Byzantine era κατα Ρωμαίους and its rivals]''. 21st International Congress of Byzantine Studies, London 2006. p.4. (PL XC, 598, 877 (Pseudo‐Beda)).</ref> Spre sfârşitul secolului al X-lea, în jurul anului 988 d.Hr., când acest calendar apare folosit în acte guveramentale guvernamentale oficiale, un sistem unificat a fost recunoscut pe scară largă de-a lungul lumii romane răsăritene.

:*prima zi a anului era [[1 septembrie]]<ref group="note">În jurul anului 462, [[Indiction]]ul bizantin a fost mutat de la [[23 septembrie]] la [[1 septembrie]], unde a rămas pe tot parcursul Imperiului Bizantin, reprezentând începutul anului bisericesc de astăzi. În anul 537, Iustinian a decretat că toate datele trebuie să includă indictionul, astfel că aceasta a fost adoptată oficial ca o modalitate de identificare a unui an bizantin, devenind obligatorie.</ref>

Un efort intelectual uriaş a fost depus în timpul epocii eleniste atât de câtre către evrei cât şi de către [[Păgânism|păgâni]] pentru a data [[w:Facerea lumii după Geneză|facerea lumii]], [[Marele potop al lui Noe|potopul]], [[fuga din Egipt]], [[w:Templul lui Solomon|zidirea Templului]]. În timpul realizării acestor studii, oameni, printre care şi [[w:Tatian|Tatian al Antiohiei]] (faimos în 180), [[Clement al Alexandriei]] (mort înainte de 215), [[Ipolit Romanul|Ipolit al Romei]] (mort în 235), [[w:Sextus Iulius Africanul|Iulius Africanul]] al Ierusalimului (mort după 240), [[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu al Cezareei]] din Palestina (260-340) şi Pseudo-Iustin, au citat frecvent din predecesorii lor, cronografii biblici greco-iudaici ai perioadei elenice, permiţându-le, astfel, unor savanţi de mai târziu să se apropie şi mai mult de realitate.<ref>Dr. Ben Zion Wacholder. ''Biblical Chronology in the Hellenistic World Chronicles.'' in '''The Harvard Theological Review''', Vol.61, No.3 (Jul., 1968), pp.451-452.</ref>.

Pentru influenţa acesteia asupra cronologiei creştine greceşti şi, de asemenea, pentru obiectivul ei larg, ''"Chronicon Paschale"'' îşi are locul alături de lucrarea lui [[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu]] şi de cronica călugărului [[w:George Syncellus|Georgius Syncellus]]<ref>[[w:George Syncellus|George Synkellos]]. ''The Chronography of George Synkellos: a Byzantine Chronicle of Universal History from the Creation''. Transl. Prof. Dr. William Adler & Paul Tuffin. Oxford: Oxford University Press, 2002.</ref> care a fost fosrte foarte importantă în Evul Mediu; dacă se ţine cont de formă, este inferioară acestor două lucrări menţionate anterior.<ref>Van der Essen, L. ''[http://www.newadvent.org/cathen/03730b.htm Chronicon Paschale]''. In '''The Catholic Encyclopedia (New Advent)'''. New York: Robert Appleton Company, 1908.</ref>

[[Augustine din HippoAugustin de Hipona|Fericitul Augustin]] scrie în ''[[w:Oraşul lui Dumnezeu (carte)|Oraşul lui Dumnezeu]]'' (scrisă între 413-426 DH):

:"ÎntîiÎntâi, el citează Ieşirea. xxv. 10f. şi evidenţiază faptul că lungimea, lăţimea şi înălţimea [[w:Chivotul Legii|Chivotului Legii]] cuprind un volum total de 5 1/2 cubits???, care, spune el, simbolizează cei 5500 de ani de la Adam până la Naşterea Mântuitorului. El citează apoi din Jn. xix. 14 ' ''era pe la ceasul al VI-lea'' ', înţelegând prin aceasta ora 5 şi jumătate, asimilând fiecare oră cu o mie de ani din vârsta lumii..."<ref name="OGG"/>

În jurul anului 202 Hipolit susţine că Domnul s-a născut în al 42-lea an al domniei lui Augustus<ref group="note">Se pare că el se referă la anul 43 ÎH, anul în care Octavian a fost declarat consul de către senat şi popor şi recunoscut ca fiu adoptiv şi moştenitr moştenitor al lui Cezar. Epifanie, (''Haeres'') pune, de asemenea, naşterea Domnului în al 42-lea an al domniei lui Augustus, când Octavius Augustus xiii şi Silanus erau consuli; iar ei erau consuli în anul 2 DH (George Ogg. ''Hippolytus and the Introduction of the Christian Era''. in '''Vigiliae Christianae''', Vol.16, No.1 (Mar., 1962)).</ref> şi astfel Mântuitorul s-a născut în 5500 AM. În lucrarea sa ''Comentariu la Daniel'' el nu simte nevoia să stabilească anul exact al Naşterii Domnului; el nu este preocupat de ziua săptămânii, luna şi nici chiar de an; pentru scopul său era suficient să arate că Hristos s-a născut în zilele lui Augustus îna în anul 5500 AM.

:"Fiecare zi era dedicată pomenirii unuia sau mai multor mucenici sau sfinţi, ale căror zile de prăznuire au eclipsat treptat festivalurile tradiţionale. Kyriake era condierată considerată atât prima cât şi a opta zi a săptămânii, în acelaşi fel în care [[Iisus Hristos|Hristos]] a fost [[w:Alfa şi și Omega|alfa şi omega]] cosmosului, existând atât înainte cât şi după timp. A doua zi a săptămânii era dedicată [[înger]]ilor, "luminătorii secundari fiind prima reflectare a izvorului primordial de lumină," la fel cum soarele şi luna fuseseră considerate în săptămâna romană. Sfântul [[Ioan Botezătorul]], înaintemergătorul (Prodromos) Domnului, era cinstit în a treia zi. Cele două zile, a doua şi a treia, erau considerate ocazii de pocăinţă. Ziua a patra şi a şasea erau dedicate [[Crucea|Crucii]] când se cântau imnuri în amintirea Răstignirii. [[Maica Domnului|Fecioara Maria]] era cinstită în a cincea zi a săptămânii, în timp ce ziua a şaptea era dedicată [[mucenic]]ilor Bisericii."<ref>Prof. Dr. [http://aha.missouri.edu/people/rautman.html Marcus Louis Rautman]. ''"Time."'' In [http://books.google.ca/books?id=hs3iEyVRHKsC&printsec=frontcover&dq=Gynaikeion+church+-flower+-witches&source=gbs_summary_r&cad=0 ''Daily Life in the Byzantine Empire'']. Greenwood Publishing Group, 2006. pp.5</ref>

* După spusele Părintelui [[Stanley S. Harakas|Stanley Harakas]], descrierea biblică a creaţiei nu este o "relatare ştiinţifică". Nu trebuie citită ca o informaţie ştiiţifică ştiinţifică ci ca o revelaţie divină şi adevăr spiritual. Partea fizico-ştiiţifică ştiinţifică a originii omenirii, deşi este importantă, este destul de neimportantă în importanţă în mesajul Bisericii. Imaginea centrală a lui [[Adam şi Eva|Adam]] ca chip şi asemănare a lui [[Dumnezeu]], care simbolizează umanitatea căzută şi păcătoasă, şi imaginea noului Adam, [[Iisus Hristos]], care este "începutul", primul născut din moarte (Coloseni 1:18) şi "întâiul rod" al celor care au murit şi care acum sunt vii (1 Corinteni 15:20-23), sunt mesajele importante cu adevărat.<ref>Fr. [[Stanley S. Harakas]]. ''The Orthodox Church: 455 Questions and Answers''. Light & Life Publishing, Minneapolis, 1988. pp.88,91.</ref>

* Profesorul Părintele Arsenius John Baptist Vuibert ([[w:Society of Saint-Sulpice|S.S.]]), un istoric din secolul al XIX-lea, a observat că [[w:Cronologia Bibliei|Cronologia Bibliei]] este nesigură din din cauza dicrepanţelor discrepanţelor cifrelor din [[Cartea Facerii]] şi a altor factori metodologici, care sunt luaţi în considerare pentru sute de cronologii diferite, realizate de istorici. În cazul Părinţilor de la [[sinodul VI Ecumenic]], care a stabilit anul 5509 îHr. ca dată a [[w:Creaţia conform Genezei|creaţiei omului]], el scrie că acesta este un răspuns la dorinţa împăratului de a avea o cronologie sau punct de început fixat pentru calculul istoric. Aşadar a fost o decizie pur şi simplu de convenţie istorică, nu una care să respecte credinţa sau morala, care sunt lucrurile cu valoare intrinsecă din Scripturi.<ref>Prof. Fr. Arsenius John Baptist Vuibert ([[w:Society of Saint-Sulpice|S.S.]]). ''[http://books.google.ca/books?id=OJQWAAAAYAAJ&printsec=toc&source=gbs_navlinks_s An Ancient History: From the Creation to the Fall of the Western Empire in A.D. 476].'' Baltimore: Foley, 1886. p.21.</ref> Cu aceste declaraţii, el fixează începutul cronologiei benedictine în anul 4963 î.Hr. pentru istoria sa.

În vreme ce metodele greceşti şi romane de numărare a anilor erau în relaţie directă cu anumite rituri şi observaţii păgănepăgâne, creştinii au început, destul de repede, să adopte practica ebraică a numărării anilor de la momentul presupus al [[w:Facerea lumii după Geneză|facerii lumii]].<ref>Classic Encyclopedia. [http://www.1911encyclopedia.org/Chronology#Era_of_the_Creation_of_the_World Chronology - Era of the Creation of the World].</ref>

Părinţii erau, cu toţii, avertizaţi asupra discrepanţelor a câteva sute de ani dintre cronologiile din [[Vechiul Testament]] grec şi cel ebraic,<ref group="note">Se remarcă faptul că după spusele Dr. Wacholder, cronologia lui [[Josephus|]] pentru perioada antedeluviană (înainte de potop) este conformă cu [[Septuaginta|LXX]], dar pentru perioada de după potop el foloseşte textul ebraic. El a ales această metodă pentru a rezolva diferenşele diferențele dintre cele două sisteme cronologice. (Dr. Ben Zion Wacholder. ''Biblical Chronology in the Hellenistic World Chronicles.'' In '''The Harvard Theological Review''', Vol.61, No.3 (Jul., 1968)).</ref> dar nu erau deranjaţi de acestea; they did not quibble over years sau să se îngrijoreze că foloseau un calendar care nu era exact "până la ultimul an"; le era suficient că nu era nici un dubiu asupra faptului că era vorbe de câteva mii de ani, implicând viaţa anumitor oameni şi că în nici un fel nu putea fi interpretată ca milioane de ani sau toate vârstele şi rasele oamenilor.<ref>Fr. [[Seraphim Rose]]. ''GENESIS, CREATION and EARLY MAN: The Orthodox Christian Vision''. St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina, CA, 2000. pp.602-603.</ref>

În zilele noastre, creştinii ortodocşi tradiţionali folosesc calculele bizantine ale ''cronologiei lumii'' împreună cu anul [[w:Anno Domini|Anno Domini]] (d.Hr.). Ambele date apar în lucurile lucrurile importante ortodoxe, în calendarele bisericeşti şi în documentele oficiale. Anul nou bisericesc încă mai începe la [[1 septembrie]] (sau, după calendarul gregorian la [[14 septembrie]] pentru acele biserici care urmează [[calendarul iulian]]). Septembrie 2010 a marcat începutul anului 7519 de la facerea lumii.

* [[Calendarul BisericiiCalendar]]

* [[EvoluţieEvoluție]]

* StSf. [[Basil the GreatVasile cel Mare]]. ''[http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf208.viii.i.html Hexæmeron]''. Nicene and Post-Nicene Fathers of the Christian Church, 2nd Series (NPNF2). Transl. Philip Schaff, D.D., LL.D. (1819-1893): '''Volume VIII - Basil: Letters and Select Works'''. Wm. B. Eerdmans Publishing Co., Grand Rapids, Michigan.* StSf. [[Hilary of Ilarie de Poitiers]]. ''On the TrinityDespre Treime''. Book IV.* ''[[The RudderPidalion]] (Pedalion)'': Of the metaphorical ship of the One Holy Catholic and Apostolic Church of the Orthodox Christians, or all the sacred and divine canons of the holy and renowned Apostles, of the holy Councils, ecumenical as well as regional, and of individual fathers, as embodied in the original Greek text, for the sake of authenticity, and explained in the vernacular by way of rendering them more intelligible to the less educated.

* [[Theophanes the Confessor|TheophanesTeofan Mărturisitorul]]. ''The Chronicle of Theophanes Confessor: Byzantine and Near Eastern History, AD 284-813''. Cyril Mango, Roger Scott, Geoffrey Greatrex (Eds.). Oxford University Press, 1997.* [[Theophilus of AntiochTeofil al Antiohiei]]. ''Theophilus of Antioch to Autolycus.'' Book III. Chap XXIV (Chronology from Adam) - Chap. XXVIII (Leading Chronological Epochs).

* Fr. [[Seraphim Serafim Rose]]. ''GENESIS, CREATION and EARLY MAN: The Orthodox Christian Vision''. St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina, CA, 2000.

* ''The [[Orthodox Study Bible]]''. St. Athanasius Academy of Orthodox Theology. Elk Grove, California, 2008.

[[Categorie:Viaţa Viața Bisericii]]