2.277 de modificări
Modificări
m
{{incomplet}}
Mare mitropolit === Ioan de la Râșca și Secu ==={{Main|Ioan de la Râșca și Secu}} În anul 1667, [[ucenic]]ul Sfântului [[Dosoftei Varlaam al Moldovei|DosfoteiVarlaam]], Sf. Ierarh [[Ioan de la Râșca și Secu]] este ales, hirotonit și-instalat episcop al Hușilor. Aici, Ioan a început drumul arhieresc păstorit timp de șapte ani, în Episcopia Hușilor în anul 1658vremuri grele, când turcii și tătarii prădau, deseori, aceste locuri. Vlădica Ioan era milostiv, gata oricând să aline orice durere. Ca mulți alți episcopi din această perioadăEra foarte îndrăgit și respectat de ceilalți ierarhi moldoveni, Dosfotei are o păstorire scurtămai cu seamă de Sfântul Ierarh Dosoftei, fiind ales în acea perioadă episcop la Roman în primele luni ale anului 1660, iar după câțiva ani mitropolit al Moldovei.
Ortografie
[[Imagine:Mitropolia Moldovei.svg|thumb|300px|<center>Organizarea [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropoliei Moldovei și Bucovinei]]</center>]]
'''Episcopia Hușilor''' este o jurisdicție episcopală înființată în 1598, aparținând [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]]. Jurisdicția Episcopiei Hușilor este asupra întregului județ Vaslui si este La înființare, i-au fost atribuite ținuturile Fălciu (pe ambele maluri ale Prutului), Cahul, Tigheciu, Lăpușna, Orhei și Soroca, având astfel o jurisdicție extinsă [[Eparhie]] sufragană [[Mitropolia Moldovei și BucovineiBasarabia înainte de 1812|Mitropoliei Moldovei si Bucovineiasupra pământurilor basarabene]].
Astăzi, jurisdicția Episcopiei Hușilor este asupra întregului județ Vaslui si este o [[Eparhie]] sufragană [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropoliei Moldovei si Bucovinei]]. În cadrul Episcopiei Hușilor funcționează 3 [[protopopiat]]e (Vaslui, Bârlad și Huși), care totalizează un număr de 294 de [[parohie|parohii]] și 192 filii. La acestea se adaugă un număr de 17 unități monahale și Mănăstirea Sf. Ap. Petru și Pavel – Catedrala Episcopală din Huși, integrată în cadrul Centrului Eparhial Huși, un Seminar Teologic, 9 așezăminte sociale, un serviciu de ambulanță și un cabinet medical<refname="episcopiahușilor">Pagina web oficială a Episcopiei Hușilor, URL: https://episcopiahusilor.ro/episcopia</ref>.
== Începuturi ==
=== Dosoftei ===
{{Main|Dosoftei al Moldovei}}
Marele mitropolit [[Dosoftei al Moldovei|Dosfotei]] și-a început drumul arhieresc în Episcopia Hușilor în anul 1658. Ca mulți alți episcopi din această perioadă, Dosfotei are o păstorire scurtă, fiind ales la Roman în primele luni ale anului 1660.
=== Mitrofan ===
Ca episcop, a propus ca ținuturile Tutova și Covurlui, care aparțineau Romanului, să fie alipite la eparhia Hușilor, care avea numai ținuturile Fălciu și Vaslui (deci acum aveau fiecare câte patru). Adunarea obștească a aprobat propunerea la [[23 februarie]] 1852 (de menționa că Mitropolia avea ținuturile Iași, Neamț, Suceava, Dorohoi și Botoșani). Tot în 1852 s-au deschis cursurile Seminarului din Huși, la început în casele Episcopiei, apoi într-o casă cumpărată în acest scop. A înființat de asemenea o școală de muzică bisericească.
Din scrierile contemporanului său [[Melchisedec ŞtefănescuȘtefănescu]], se poate afla că în frământările din anii 1856-1857, episcopul Meletie a fost atras în partida antiunionistă de către fratele său Nicolae Istrate, fapt care l-a îndepărtat de cler și de credincioșii săi. Această atitudine greșită față de dreptele năzuințe ale poporului i-a adus o adâncă supărare, care i-a grăbit sfârșitul, murind la [[31 iulie]] 1857, la vârsta de abia 40 de ani. A fost [[înmormântare|înmormântat]] în biserica Episcopiei.
=== „Locotenenți” de episcopi (1857-1865) ===
După moartea sa, au început să fie numiți și la Huși „locotenenți” (''locțiitori'') de episcopi: Ghenadie Șendrea Tripoleos (august 1857 - 8 noiembrie 1858, f. ianuarie 1861), Calinic Miclescu Hariupoleos (noiembrie 1858 - ianuarie 1861), Melchisedec Ștefănescu (întâi ca arhimandrit, din 15 ianuarie 1861, apoi ca arhiereu titular Tripoleos, până la 17 noiembrie 1864) și [[Dionisie Romano|Dionisie Romano Traianopoleos]] (17 nov. 1864 - 10 mai 1865). === Dionisie Romano (1865) === Ultimul locțiitor a fost [[Dionisie Romano|Dionisie Romano Traianopoleos]], care, la [[10 mai]] 1865, a fost decretat [[episcop eparhiot]]. Peste câteva zile însă, făcându-se anumite schimbări între noii episcopi numiți prin decret, Dionisie a fost trecut la Buzău. === Iosif Gheorghian (1865-1879) === Scaunul de la Huși a rămas vacant până la [[19 iunie]], când a fost numit arhimandritul Iosif Gheorghian, înscăunat la [[17 iulie]] 1865. A păstorit aici până la [[27 februarie]] 1879, când a fost trecut în fruntea [[Arhiepiscopia Dunării de Jos|eparhiei Dunării de Jos]], ca în 1886 să devină [[întâistătător|mitropolit primat]]. === Calinic Dima (1879-1886) === Următorul său a fost Calinic Dima (ales la 22 martie 1879), până atunci arhiereu locotenent cu titlul „Ploieșteanul”, fost vicar al Mitropoliei din Iași. După o păstorire de abia șapte ani, a fost nevoit să se retragă din scaun (27 noiembrie 1886). === Silvestru Bălănescu (1886-1900) === O păstorire mai îndelungată și mai rodnică a avut episcopul Silvestru Bălănescu (1838—1900), ales la 10 noiembrie 1886. Se trăgea dintr-o familie de țărani din Pângărăcior-Neamț, a fost călugărit de tânăr la Bisericani, apoi a urmat cursurile Seminarului de la Socola. În 1868 a plecat la Kiev, unde a urmat cursurile Academiei teologice de acolo. Reîntors în țară în 1873, a fost numit profesor, iar peste trei ani director al Seminarului central din București, unde a ostenit până la alegerea sa ca episcop eparhiot. Paralel cu acestea, a mai îndeplinit și alte misiuni: președinte al Comitetului de redacție al revistei Biserica Ortodoxă Română, profesor suplinitor și apoi decan al Facultății de teologie (1881), arhiereu locotenent cu titlul de „Piteșteanul” (din 1879). În cei 14 ani de păstorire la Huși s-a ocupat de o seamă de probleme gospodărești, pastorale și culturale. De pildă, de refacerea reședinței episcopale și a clădirilor din jur, de refacerea și pictarea catedralei episcopale, încredințând această lucrare lui Gheorghe Tattarescu. A înființat două școli de cântăreți, la Huși și la Bârlad. S-a remarcat și prin activitatea sa pastorală-socială. A pus bazele unor conferințe pastorale ale preoților, dându-le felurite îndrumări pentru activitatea lor. A luat cuvântul și în Senat, cerând îmbunătățirea situației clerului de mir. Ca și mulți dintre contemporanii săi, s-a remarcat prin fapte de [[milă|milostenie]]. Episcopul Silvestru a fost unul dintre marii ierarhi cărturari din secolul XIX. Bogatele sale cunoștințe dobândite la Academia duhovnicească din Kiev le-a valorificat prin traducerea lucrărilor unor mari teologi ruși în românește. De pildă, a tradus Dreptul bisericesc al lui I. S. Berdnicov, profesor la Universitatea din Kazan (București, 1892) și primele trei volume din ''Dogmatica'' episcopului Silvestru Malevanschi de Canev (București, 1896—1899). La traducerea Dogmaticii a fost ajutat de preoții Constantin Nazarie și Nicolae Filip, iar ultimele două volume au fost traduse de aceștia și de arhimandritul Gherasim Miron. Câteva traduceri din rusă făcute de alți teologi care au studiat la Kiev au fost tipărite cu cheltuiala episcopului Silvestru (es. Apologetica lui N. P. Rojdestvenschi, tradusă de Const. Nazarie sau lucrarea lui Vladimir Guettee, Ernest Renan în fața tribunalului științei, tradusă de Gherasim Miron). Episcopul Silvestru a publicat apoi numeroase studii și articole în revista „Biserica Ortodoxă Română”. A murit la 25 noiembrie 1900. Casele sale din București (str. Plantelor) le-a lăsat Facultății de teologie. În numai 14 ani de păstorire, episcopul Silvestru Bălănescu prin adânca sa pregătire teologică, prin bunătatea sa, prin lucrarea pastorală desfășurată în eparhie, prin lucrările gospodărești, a izbutit să ridice prestigiul străvechiului scaun episcopal de la Huși. == Secolul XX ===== Conon Arămescu Donici (1902-1912) ===După Silvestru Bălănescu, scaunul episcopal a rămas vacant mai bine de un an, fiind condus de arhiereul locotenent al eparhiei Calistrat Orleanu Bârlădeanul. Alegerea noului episcop Conon Arămescu Donici, până atunci arhiereu locotenent cu titlul de „Băcăuanul”, a avut loc abia la 8 februarie 1902, iar înscăunarea la 3 martie 1902. Conon Arămescu a păstorit la Huși 10 ani, fiind ales apoi mitropolit primat, la [[14 februarie]] 1912. === Nicodim Munteanu (1912-1923) === În locul său la Huși a fost ales, la [[18 februarie]] 1912, tânărul arhiereu [[Nicodim Munteanu]] Băcăuanul, vicarul Arhiepiscopiei Iașilor, care mai târziu avea să devină [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|mitropolit al Moldovei și Sucevei]] (1935) și [[patriarh]] al Bisericii Ortodoxe Române (1939). La Huși a păstorit până la [[31 decembrie]] 1923, când s-a retras la [[mănăstirea Neamț]]. === Iacob Antonovici (1924-1931) === După retragerea din scaun a episcopului Nicodim Munteanu (decembrie 1923), a urmat Iacob Antonovici (1856—1931), care a fost în funcție din 1924 până la moartea sa (pe 13 decembrie 1931). Vlădica Iacob a fost mulți ani preot de mir și profesor în Bârlad, arhiereu cu titlul de Bârlădeanul în 1918, apoi vicar al Mitropoliei Moldovei (1921), și în final episcop al [[Arhiepiscopia Dunării de Jos|Dunării de Jos]] (1923—1924). A publicat mai multe lucrări istorice, pe baza cărora a fost ales membru de onoare al Academiei Române, între care se remarcă cele 5 volume de ''Documente bârlădene'', premiate de Academie. === Veniamin Pocitan Bârlădeanul (1932-1934) ===După el, treburile eparhiei au fost conduse — între 1932—1934 — de arhiereul Veniamin Pocitan Bârlădeanul (1870—1955), fost preot de mir în București, doctor în teologie al Facultății din București, autor de lucrări istorice și de drept canonic. === Nifon Criveanu (1934-1939) ===Din martie 1934 până la 30 noiembrie 1939 a păstorit la Huși episcopul Nifon Criveanu, viitorul mitropolit al Olteniei,. === Grigorie Leu (1940-1949) ===Din 1940, a păstorit episcopul Grigorie Leu, fost episcop la Argeș. A fost unul din nenumărații ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române care a intrat în conflict cu regimul comunist. :''Prin asa-zisa „lege a epurării” parte din personalul Episcopiei a fost îndepărtat, iar unii cum a fost cazul Pr. Anton Popescu, consilier referent, arestat și condamnat la ani grei de închisoare. În acest climat de teroare, Episcopului Grigore Leu i se aduce la cunoștință de către puterea comunistă că Episcopia se va desființa și că el va trebui să ia calea exilului la Mănăstirea Neamț. Mai multe drumuri la București, care au avut ca obiect demersuri pentru salvarea Episcopiei, nu au avut nici un rezultat deoarece Episcopul Grigore Leu reprezenta pentru Petru Groza și Securitatea comunistă un pericol, nu numai prin neconformismul său politic ci și prin posibilul scandal internațional pe care oricând îl putea provoca. Ca urmare, Episcopul trebuia făcut inofensiv potrivit mentalității comuniste și mijloacelor utilizate în acei ani. Se întoarce grav bolnav de la București și după doua luni moare ca un erou martirizat pe altarul credinței străbune. Este înmormântat după dorința sa lângă biserica episcopală pe care a păstorit-o și iubit-o timp de 10 ani.''<ref name="episcopiahușilor" /> === Desființarea === La [[5 februarie]] 1949 s-a dat decretul de desființare a Episcopiei, care a fost unită cu Episcopia Romanului sub titulatura de „Episcopia Romanului și Hușilor”. == Reînființarea episcopiei == La [[14 februarie]] 1996, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât reactivarea Episcopiei Hușilor. La [[4 iulie]] același an, Colegiul Electoral Bisericesc a ales ca episcop pe PS Ioachim Mareș, fost arhiereu vicar la Episcopia Romanului și Hușilor. Acesta a păstorit până la data de [[23 aprilie]] 2009, când s-a mutat la cele veșnice după o slujire rodnică în cadrul acestei eparhii. În ziua de [[18 iunie]] 2009, a fost ales Episcop al Hușilor PS Arhiereu vicar Corneliu Bârlădeanul, întronizat în data de [[29 iunie]] 2009, de hramul Catedralei Episcopale „Sf. Apostoli Petru și Pavel”. A păstorit până în anul 2017, când s-a retras din scaun. În postul vacant de Episcop al Hușilor, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ales, în ședința din data de 5 octombrie 2017, pe PS [[Ignatie (Trif) al Hușilor|Ignatie Mureșeanul]], Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei.
Întronizarea sa în demnitatea de Episcop al Hușilor a avut loc în data de [[22 octombrie]] 2017, Sfânta Liturghie fiind oficiată de [[Teofan (Savu) al Moldovei și Bucovinei|IPS Teofan]], Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu mai mulți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, și în prezența unui număr impresionant de credincioși<ref name="episcopiahușilor" />.
== Note ==
==Surse==
* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.
* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 3, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981.
* Pagina web oficială a Episcopiei Hușilor, URL: https://episcopiahusilor.ro/episcopia
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
[[Categorie:Ortodoxia în România]]
[[Categorie:Eparhii românești]]
