Modificări

{{În cursArticol de calitate}}{{Sfinti|nume= Sfântul Ierarh<br>Calinic de la Cernica|Imagine= [[Fișier:11-Calinic_Cernica.jpg|220 px|Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica]]|nastere= [[7 octombrie]] 1787, București|adormire= [[11 aprilie]] 1868, [[Mănăstirea Cernica]]|localizare= {{flag|Romania}} România|recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română|BOR]]|etnie= română|tip= [[ierarh]], [[cuvios]]|canonizare= [[21 octombrie]] 1955|calendar= [[11 aprilie]]|biserici= Biserica Sfântul Gheorghe de la [[Mănăstirea Cernica]]|site=|}}[[Sfânt]]ul [[Ierarh]] '''Calinic'''(n. [[7 octombrie]] 1787, București &ndash; d. [[11 aprilie]] 1868, Mănăstirea Cernica), cunoscut şi și sub numele de Sfântul '''Sfântul Calinic de la Cernica''', a fost [[stareţstareț]] (apoi [[arhimandrit]]) al [[MănăstireMănăstirea Cernica|Mănăstirii Cernica]] timp de 32 de ani, formând o aleasă şi și renumită obşte obște monahalăși dezvoltând [[cernicanism|cernicanismul]]. Mai târziu a fost ales [[Episcopepiscop]] de [[Arhiepiscopia Râmnicului|Râmnicu-Vâlcea.A fost unul dintre cei mai mari părinţi duhovniceşti români ai veacului al XIX-lea. Pentru faptele sale sfinte [[Biserica Ortodoxă Română]] l-, unde a proslăvit ca sfânt (canonizat) la [[21 octombrie]] 1955. [[Prăznuire]]a lui se face pe data continuat o activitate deosebit de [[11 aprilie]]bogată.

Sfântul Calinic s-a născut pe data de [[7 octombrie]] 1787, în Bucureşti, (suburbia Sântul Visarion, uliţa Lefterescu). Părinţii săi, Antonie şi Floarea Antonescu, erau oameni de condiţie mijlocie. La [[botez]] a primit numele de '''Constantin''', naşă fiindu-i Luxandra Văcărescu, soţia Marelui Ban Barbu Văcărescu şi mama primului poetul român, Ienăchiţă Văcărescu. Mai târziu, mama sfântului s-a [[călugăr]]it {{Citat|Călugăr smerit la [[Mănăstirea Pasărea]]Cernica, devenind monahia Filofteia şi mutându-se la Domnul în data apoi cârmuitor al obștii monahale de [[8 noiembrie]] 1833. Constantin a fost astfel acolo timp de mic copil crescut într-un mediu creştin, sub ochii atenţi ai unei mame evlavioase şi iubitoare 32 de copiiani, în cinstirea şi dragostea episcop de [[Dumnezeu]] şi Râmnic timp de oameni. Fratele cel mai mare al lui Constantin peste 18 ani, marele ierarh Calinic a fost devenit unul dintre cei mai întâi desăvârșiți reprezentanți ai spiritualității ortodoxe românești.|Pr. [[preotMircea Păcurariu]] }}{{OrtodoxiaînRomânia}}== Înainte de [[mir]], apoi a intrat şi el în viaţa monahală, călugărindu-se cu numele de Acachie.stăreție ==

Constantin Antonescu a urmat cursurile unei şcoli românești de pe lângă o biserică (probabil Colţea, sau poate Sfântul Gheorghe Nou), aici învăţând şi limba greacăViața Sf. În 1807, mai înainte să fi împlinit 20 Calinic de ani, tânărul Constantin şi-a urmat chemarea lăuntrică şi a intrat ca frate la Mănăstirea Cernica. Pe , unul din marii [[12 noiembriePărinte duhovnicesc|părinți duhovnicești]] 1808ai secolului al XIX-lea, el este tuns a fost descrisă pe larg de unul din numeroșii lui [[călugărucenic]] sub numele de ''Calinic''i, iar după o lună este hirotonit [[ierodiacon]] la [[Bisericaarhimandrit]] Sfântul Nicolae de la Cernica, de către mitropolitul bulgar Sofronie al Vraţei, refugiat la Bucureşti din cauza turcilor (scaunul mitropolitan al Ţării Româneşti fiind vacant în acel moment)ul Anastasie Baldovin. Îndrumat de duhovnicul său<ref name=pacurariu>Păcurariu, Calinic a început o viaţă de aspre nevoinţe călugăreşti''Sfinți daco-romani și români'', cu post1994, rugăciune, muncă, citiri din Sfânta Scriptură sau din lucrările Sfinţilor Părinţip. În anul 1812 a fost trimis, împreună cu părintele său duhovnicesc, la [[Mănăstirea Neamţ]] din Moldova pentru a strânge ajutoare necesare refacerii bisericii Sfântul Nicolae de la Cernica distrusă de cutremurul din acel an. Cu acest prilej a cunoscut străvechea ctitorie domnească de la Neamţ, cu aleasă viaţă duhovnicească, precum şi alte mănăstiri moldoveneşti55.</ref>

În cursul anului 1817 Sfântul Calinic s-a plecat născut pe data de [[7 octombrie]] 1787, în București, (suburbia Sântul Visarion, ulița Lefterescu). Părinții săi, Antonie și Floarea Antonescu, erau oameni de condiție mijlocie. La [[botez]] a primit numele de '''Constantin''', nașă fiindu-i Luxandra Văcărescu, soția Marelui Ban Barbu Văcărescu și mama marelui poet român, Ienăchiță Văcărescu.<ref name=braniste>Braniște, ''Aspecte și momente din activitatea Sfântului ierarh Calinic de la Cernica'', Glasul Bisericii, XXVIII (1969), nr. 1-2, p. 69.</ref> Mai târziu, mama sfântului s-a [[Muntele Athoscălugăr]]it la [[Mănăstirea Pasărea]], stând acolo aproape devenind monahia Filofteia și mutându-se la Domnul în data de [[8 noiembrie]] 1833. Constantin a fost astfel de mic copil crescut într-un an şi reuşind să cunoască îndeaproape viaţa călugărilor mediu creștin, sub ochii atenți ai unei mame evlavioase și iubitoare de copii, în cinstirea și dragostea de acolo [[Dumnezeu]] și asprele lor rânduielide oameni. A cules astfel o învăţătură care îi va fi Fratele cel mai mare al lui Constantin a fost mai întâi [[preot]] de folos mir, apoi a intrat și el în ostenelile sale viața monahală, călugărindu-se cu numele de mai târziuAcachie.

Pe Constantin Antonescu a urmat cursurile unei [[14 decembrieȘcolile bisericești românești|școli românești]] 1818, după moartea stareţului Dorotei, întreaga obşte de la Cernica l-a ales ca stareț pe ieromonahul Calinic. Deşi avea doar 31 de ani lângă o biserică (din care 11 petrecuţi în mânăstire), noul stareț a încercat să impună ordine și disciplină duhovnicească, alcătuind regulamente scrise cuprinzătoare. S-a îngrijit de înființarea unei biblioteci care să cuprindă cele mai importante cărți de cultură teologică. Doi ani mai târziu a fost hirotonit ca probabil [[arhimandritBiserica Colțea|Colțea]], de către mitropolitul Ţării Româneşti, Dionisie Lupu (pe sau poate [[9 aprilieBiserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)|„Sfântul Gheorghe Nou”]] 1820), aici învățând și limba greacă.<ref name=braniste/>

Conform cu mărturiile contemporanilorÎn 1807, mai înainte să fi împlinit 20 de ani, tânărul Constantin și-a urmat chemarea lăuntrică și a intrat ca frate la Mănăstirea Cernica. Pe [[12 noiembrie]] 1808, el este [[Tundere|tuns]] [[călugăr]] sub numele de '''Calinic''', iar după o lună este [[Hirotonie|hirotonit]] [[ierodiacon]] la [[Biserica]] Sfântul Nicolae de la Cernica, de către mitropolitul bulgar Sofronie al Vraței, refugiat la București din cauza turcilor (scaunul mitropolitan al Țării Românești fiind vacant în acel moment). Îndrumat de duhovnicul său Pimen, Calinic fusese binecuvântat și a început o viață de aspre nevoințe călugărești, cu post, rugăciune, muncă, citiri din Sfânta Scriptură sau din lucrările Sfinților Părinți. În anul 1812 a fost trimis, împreună cu darul dumnezeiesc al facerii părintele său duhovnicesc, la [[Mănăstirea Neamț]] din Moldova pentru a strânge ajutoare necesare refacerii bisericii Sfântul Nicolae de la Cernica distrusă de cutremurul din acel an. Cu acest prilej a cunoscut vechea ctitorie domnească de minuni: exorcizărila Neamț, cu aleasă viață duhovnicească, tămăduiri precum și altelealte mănăstiri moldovenești.<ref name=pacurariu/>

În anul 18501813, după 43 ce epidemia de ani de viaţă în mănăstire, dintre care 32 de ani de cârmuire a obştii monahale de la Cernicaciumă („ciuma lui Vodă Caragea”) ucisese și mulți preoți, stareţul Calinic a fost chemat la înalta slujire arhierească. De fapt, încă din 1834, după moartea mitropolitului Grigorie Dascălul, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru Ghica, îi ceruse să primească scaunul mitropolitan, dar Calinic refuzase, socotindu-se nevrednic hirotonit [[ieromonah]] de o asemenea înaltă cinstire. Dar, în 1850, când toate cele patru scaune vlădiceşti din Ţara Românească rămpseseră vacante , Barbu Ştirbei, domnitorul de atunci, având o mare admiraţie faţă de stareţul mănăstirii ctitorite de strămoşul său (vornicul Cernica Ştirbei), către [[arhiereu]]l-a convins pe Calinic să accepte cârmuirea unei eparhii. Pe [[15 septembrieDionisie Lupu]] 1850 Calinic , viitorul mitropolit al Țării Românești, iar după doi ani a fost ales în străvechiul scaun episcopal de la Râmnicu-Vâlcea, fiind hirotonit [[arhiereuHirotesie|hirotesit]] în catedrala mitropolitană din Bucureşti la [[26 octombrieduhovnic]] 1850 de și rânduit mare [[Prăznuire|prazniculeclesiarh]] al [[Dimitrie Izvorâtorul de MirMănăstirea Cernica|Sfântului DumitruMănăstirii Cernica]]. Deoarece reşedinţa episcopală A servit ca duhovnic nu numai a călugărilor, dar și a celor din Râmnic era distrusă în urma unui incendiuafara mânăstirii, înscăunarea s-a făcut chiar și mitropolitului de la Craiovaacea dată, pe [[26 noiembrieNectarie]]; noul episcop avea vârsta . În acel moment, Sf. Calinic ajunsese cârmuitorul de 63 de anifacto al mânăstirii, deoarece bătrânul [[stareț]] Dorotei îi încredințase conducerea tuturor treburilor mânăstirii.

Imediat după înscăunare, noul ierarh În cursul anului 1817 a găsit în eparhie o moştenire grea care se cerea îndreptată. De 10 ani eparhia era condusă de locţiitori, resedinţa şi catedrala episcopală erau distruse, numărul preoţilor era insuficient, puţin pregătiţi şi cu o stare materială grea, plecat la [[seminarMuntele Athos]]ul era închis în urma revoluţiei din 1848, lăcaşurile stând acolo aproape un an și reușind să cunoască îndeaproape viața călugărilor de închinare neîngrijite sau în paragină, iar unele chiar închise. Noul episcop a început imediat după înscăunare îndreptarea acestor lucrurila [[Sfântul Munte]] și asprele lor rânduieli. A cercetat eparhia, cules astfel o învățătură care i-a rânduit protopopi, a hirotonit noi preoţi. În 1851 a redeschis seminarul, fost de folos în ostenelile sale de mai întâi la Craiova, apoi în 1854 l-a mutat la Râmnic; a deschis şi şcoli pentru pregătirea cântăreţilor bisericeştitârziu.<ref name=pacurariu/>

În 1854== Stareț la Cernica ===== Introducere ===Pe [[14 decembrie]] 1818, după mutarea reşedinţei episcopale înapoi moartea starețului Dorotei, întreaga obște de la RâmnicuCernica l-Vâlceaa ales ca stareț pe ieromonahul Calinic.<ref>[[Mircea Păcurariu]], ''Dicționarul Teologilor Români'', Ediția a doua, Editura Enciclopedică, București, 2002, p. 79. ISBN 973-45-0409-6</ref> Deși avea doar 31 de ani (din care 11 petrecuți în mânăstire), episcopul Calinic snoul stareț a încercat să impună ordine și disciplină duhovnicească, alcătuind regulamente scrise cuprinzătoare. S-a preocupat îngrijit de ridicarea înființarea unei noi catedrale episcopale după planurile întocmite biblioteci care să cuprindă cele mai importante cărți de el însuşi; pictura avea să fie făcută cultură teologică. Doi ani mai târziu a fost hirotesit ca [[arhimandrit]], de marele pictor român Gheorghe Tattarescucătre mitropolitul Țării Românești, Dionisie Lupu (pe [[9 aprilie]] 1820). [[Fișier:Manastirea Cernica.jpg|thumb|left|300px|Biserica mare a [[Mănăstirea Cernica|Mănăstirii Cernica]],<br/>ctitorită de Sf: Calinic]]

Între 1859-1864 a refăcut și redeschis schitul Frăsinei, construit în 1763, dar părăsit mai apoi. Astfel, în 1863, a construit la Frăsinei o biserică nouă, o clopotniţă și noi chilii. Planul bisericii Cei 32 de ani de conducere a mănăstirii Cernica au fost conceput de el, iar zugrăvirea a încredinţat-o pictorului braşovean Mişu Popp. La acest schit, Calinic a introdus regulile aspre ani de vieţuire neîntrerupte strădanii pentru ridicarea vieții călugărești de la [[Muntele Athos]]acolo, pe care el însuşi le respecta de când intrase în mănăstire. Pentru că în acea perioadă pentru buna călăuzire a intrat în vigoare "Legea secularizării averilor mânăstirești"viețuitorilor, episcopul Calinic a cerut domnitorului Alexandru Ioan Cuza ca schitului Frăsinei să i se permită să rămână pentru înfrumusețarea sfintei mănăstiri cu toate bunurilenoi lăcașuri de închinare sau chilii, excepţie aprobată de domnpentru luminarea poporului prin școală.

Mare iubitor de carte şi sprijinitor al culturii, episcopul === Îndeletnicirile viețuitorilor ===Aproape toate ostenelile starețului Calinic a simţit mereu nevoia unei tipografii propriiau fost închinate ridicării vieții duhovnicești din mănăstirea pe care o cârmuia. Ca stareţ şi apoi ca episcopViețuitorii ei se ocupau cu rugăciunea, dar și cu lucrul mâinilor. Pentru a tipărit câteva cărţi la Bucureşti (cum le oferi o activitate practică și folositoare, a fost "Pravoslavnica mărturisire"întemeiat în mănăstire felurite ateliere, tipărită în anul 1859care călugării își pregăteau singuri cele necesare pentru îmbrăcăminte (rase, pe cheltuiala sa)potcapuri etc. În 1860, a reuşit să deschidă ("cu bani împrumutaţi", după cum mărturisea el însuşi) tipografia ''Kallinik Rîmnik'', proprietatea sa, de sub teascurile căreia au apărut mai multe cărţi de slujbă şi de învăţătură, ca: ''Tipicul bisericesc, Manualul de pravilă bisericească, Evanghelia, Octoihul, Liturghierul, Acatistierul, Carte folositoare de suflet, Învățătură pentru duhovnici'' şi ''Pravila mânăstirească'', pravilă după care s-a condus obștea mânăstirii Cernica și cea a schitului de la Frăsinei.

Calinic intenţiona să reînvie la Râmnic vremurile Monahii știutori de înflorire culturală din timpul marilor săi înaintaşi din secolul al XVIII-lea: episcopii [[Antim Ivireanul]], Damaschin, Climent, Chesarie și Filaret. Cu un an înainte carte se ocupau cu copierea de moarte a donat tipografia sa oraşului Râmniclucrări, cu tot inventarul şi cu toate cărţile aflate deși tiparul înlocuise în depozit, cu condiţia ca tipografia să-i poarte numele şi ca jumătate din veniturile ei să fie folosite pentru întreţinerea şcolilor din oraş şi a elevilor săraci, precum şi a seminariştilor, iar cealaltă jumătate să fie folosită pentru întreţinerea schitului Frăsineifoarte mare măsură această veche îndeletnicire călugărească.

=== Obștea monahală ===Obștea monahală creștea mereu în 1824 erau 130 de părinți, în 1838 numărul lor s-a ridicat la 300, ca în 1850 să fie de peste 350. între ei s-au remarcat numeroase personalități bisericești, ca arhiereul Ioanichie Stratonichias, originar din Transilvania, așezat către sfârșitul vieții la Cernica († 1839), [[protosinghel]]ul [[Literatura_teologică_în_epoca_fanariotă#Naum Râmniceanu|Naum Rîmniceanu]], cunoscut cronicar († 1839), Pimen, fostul [[egumen]] de la [[Mănăstirea Tismana|Tismana]], Veniamin Catulescu, unul din ucenicii lui Calinic, mai târziu profesor de religie la „Sfântul Sava” în București, Anastasie Baldovin, un alt ucenic și biograful său, Nicandru, urmașul său în stăreție și alții === Activitate socială === În același timp, starețul Calinic a fost și un bun îndrumător al numeroșilor credincioși care cercetau mănăstirea. El era cunoscut atât prin rugăciunile sale tămăduitoare, cât și prin faptele sale de milostenie. De pildă, în 1821 a hrănit în mănăstire — timp de câteva luni — un mare număr de locuitori din București și din împrejurimi, refugiați la Cernica de frica otomanilor. Numeroase milostenii a făcut în diferite părți ale țării și chiar peste hotarele ei. Pentru copiii din satul Cernica a înființat o școală, cu dascăl plătit de mănăstire. === Ctitoriri === Sfântul Calinic a fost un neobosit organizator, constructor și restaurator de biserici. În mai puțin de doi ani a reușit să ducă la bun sfârșit lucrările de restaurare și de pictură ale bisericii cu hramul Sfântul Nicolae de pe insula mare de la Cernica. Poate cea mai importantă ctitorie a sa a fost biserica cu hramul Sfântului Mare Mucenic [[Gheorghe purtătorul de biruință]], zidită între anii 1831-1832, și refăcută în anul 1838, în urma cutremurului de atunci. Tot atunci s-a ridicat o nouă stăreție, clopotnița, iar pentru îngrijirea călugărilor bolnavi s-a construit o [[bolniță]]. În 1846, neobositul stareț a început să construiască biserica [[Mănăstirea Pasărea|Mânăstirii Pasărea]], sfințită un an mai târziu. Tot prin grija lui s-a ctitorit și [[Mănăstirea Ghighiu]] de lângă Ploiești. Ca stareț, Calinic s-a remarcat nu numai ca un bun administrator, dar și ca un constructor talentat, el fiind cel care întocmea planurile bisericilor pe care le ctitorea.  Prin 1827, mănăstirea Cernica primise o moștenire însemnată din partea Marioarei Bujoreanu, soția căminarului Grigorie Bujoreanu. Starețul Calinic, devenind epitrop al întregii moșteniri, a zidit din banii rămași biserica Adormirea din Câmpina și s-a îngrijit de [[Școlile bisericești românești|școala]] de acolo, întemeiată de căminăreasă, înființând și a doua școală. De asemenea, din banii mănăstirii, dar și din propriile sale agoniseli, s-au ridicat unele biserici parohiale în diferite sate: Buești-Ialomița, unde Cernica avea o moșie, Sohatul-Ilfov, Ghergani-Dâmbovița sau a ajutat alte lăcașuri de închinare: mănăstirile Ghighiu și Poiana Mărului, schitul Icoana, bisericile din satele Cernica, Râteșii, Ghenoaia și altele. === Activitate gospodărească === Sub aspect gospodăresc, a sporit mult averea mănăstirii, prin cumpărarea unor moșii și a unor prăvălii în București, prin ridicarea unor mori pe Dâmbovița. În 1838, a obținut un hrisov — din partea domnitorului Alexandru Ghica (1834-1842) — prin care mănăstirea era scoasă de sub închinarea către Mitropolie. == Episcop de Râmnic ===== Înscăunarea ===În anul 1850, după 43 de ani de viață în mănăstire, dintre care 32 de ani de cârmuire a obștii monahale de la Cernica, starețul Calinic a fost chemat la înalta slujire arhierească. De fapt, încă din 1834, după moartea mitropolitului Grigorie Dascălul, domnitorul Țării Românești, Alexandru Ghica, îi ceruse să primească scaunul mitropolitan, dar Calinic refuzase, socotindu-se nevrednic de o asemenea înaltă cinstire. Dar, în 1850, când toate cele patru scaune vlădicești din Țara Românească rămăseseră vacante, Barbu Știrbei, domnitorul de atunci, având o mare admirație față de starețul mănăstirii ctitorite de strămoșul său (vornicul Cernica Știrbei), l-a convins pe Calinic să accepte cârmuirea unei eparhii. Pe [[15 septembrie]] 1850 Calinic a fost ales în străvechiul scaun episcopal de la Râmnicu-Vâlcea, fiind hirotonit [[arhiereu]] în catedrala mitropolitană din București la [[26 octombrie]] 1850 de [[Prăznuire|praznicul]] [[Dimitrie Izvorâtorul de Mir|Sfântului Dumitru]]. Deoarece reședința episcopală din Râmnic era distrusă în urma unui incendiu, înscăunarea s-a făcut la Craiova, pe [[26 noiembrie]]; noul episcop avea vârsta de 63 de ani. === Activitate gospodărească === Imediat după înscăunare, noul ierarh a găsit în eparhie o moștenire grea care se cerea îndreptată. De 10 ani eparhia era condusă de locțiitori, reședința și catedrala episcopală erau distruse, numărul preoților era insuficient, puțin pregătiți și cu o stare materială grea, [[seminar]]ul era închis în urma [[Preoții ortodocși români și revoluția din 1848|revoluției din 1848]], lăcașurile de închinare neîngrijite sau în paragină, iar unele chiar închise. Noul episcop a început imediat după înscăunare îndreptarea acestor lucruri. A cercetat eparhia, a rânduit [[protopop]]i, a hirotonit noi preoți. În 1851 a redeschis seminarul, mai întâi la Craiova, apoi în 1854 l-a mutat la Râmnic; a deschis și școli pentru pregătirea cântăreților bisericești. În 1854, după mutarea reședinței episcopale înapoi la Râmnicu-Vâlcea, episcopul Calinic s-a preocupat de ridicarea unei noi catedrale episcopale după planurile întocmite de el însuși; pictura avea să fie făcută de marele pictor român [[Gheorghe Tattarescu]].  Între 1859-1864 a refăcut și redeschis schitul Frăsinei, construit în 1763, dar părăsit mai apoi. Astfel, în 1863, a construit la Frăsinei o biserică nouă, o clopotniță și noi chilii. Planul bisericii a fost conceput de el, iar zugrăvirea a încredințat-o pictorului brașovean Mișu Popp. La acest schit, Calinic a introdus regulile aspre de viețuire de la [[Muntele Athos]], pe care el însuși le respecta de când intrase în mănăstire. Pentru că în acea perioadă a intrat în vigoare „Legea secularizării averilor mânăstirești”, episcopul Calinic a cerut domnitorului Alexandru Ioan Cuza ca schitului Frăsinei să i se permită să rămână cu toate bunurile, excepție aprobată de domn. Sf. Calinic a fost singurul care a reușit să-l convingă pe Cuza să facă o excepție de la legea secularizării, pentru schitul Frăsinei, ctitorit de el.<ref>Braniște, ''Aspecte și momente din activitatea Sfântului ierarh Calinic de la Cernica'', Glasul Bisericii, XXVIII (1969), nr. 1-2, p. 70.</ref> === Activitate culturală === Mare iubitor de carte și sprijinitor al culturii, episcopul Calinic a simțit mereu nevoia unei tipografii proprii. Ca stareț și apoi ca episcop, a tipărit câteva cărți la București (cum a fost ''Pravoslavnica mărturisire'', tipărită în anul 1859, pe cheltuiala sa). În 1860, a reușit să deschidă („cu bani împrumutați”, după cum mărturisea el însuși) tipografia ''Kallinik Rîmnik'', proprietatea sa, de sub teascurile căreia au apărut mai multe cărți de slujbă și de învățătură, ca: ''Tipicul bisericesc, Manualul de pravilă bisericească, Evanghelia, Octoihul, Liturghierul, Acatistierul, Carte folositoare de suflet, Învățătură pentru duhovnici'' și ''Pravila mânăstirească'', pravilă după care s-a condus obștea mânăstirii Cernica și cea a schitului de la Frăsinei.  Calinic intenționa să reînvie la Râmnic vremurile de înflorire culturală din timpul marilor săi înaintași din secolul al XVIII-lea: episcopii [[Antim Ivireanul]], [[Damaschin Voinescu|Damaschin]], Climent, [[Chesarie al Râmnicului|Chesarie]] și [[Filaret al Râmnicului|Filaret]]. Cu un an înainte de moarte a donat tipografia sa orașului Râmnic, cu tot inventarul și cu toate cărțile aflate în depozit, cu condiția ca tipografia să-i poarte numele și ca jumătate din veniturile ei să fie folosite pentru întreținerea școlilor din oraș și a elevilor săraci, precum și a seminariștilor, iar cealaltă jumătate să fie folosită pentru întreținerea schitului Frăsinei. === Activitate patriotică === Episcopul Calinic a fost și un însufleţit însuflețit patriot. În calitatea sa de episcop, Calinic a participat la Adunările obștești ale Ţării Româneşti şi Țării Românești și a fost deputat în Divanul ad-hoc, care a pregătit Unirea Principatelor. Încă din primăvara anului 1857 el a trimis o circulară către protopopi şi și egumeni, prin care le cerea ca în toate bisericile să se facă rugăciuni "pentru „pentru unirea românilor într-o singură voinţă şi voință și cuget, ca să ceară pe cale legiuită viaţă viață patriei lor"lor”. A făcut parte şi și din Adunarea electivă a ţării țării care l-a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza la [[24 ianuarie]] 1859. Într-o pastorală adresată protopopilor şi preoţilor și preoților din eparhia sa, îi îndemna pe aceştia aceștia să-şi și cinstească patria şi și pe cârmuitorii ei şi și să nu cruţe cruțe nici o jertfă pentru binele obştesc obștesc pentru că: "cine „cine este un bun creştincreștin, este şi și un bun patriot"patriot”. === Sfințenia vieții === Trebuie subliniată și pusă în lumină sfințenia vieții lui Calinic. Cei care l-au cunoscut au rămas impresionați de numeroasele sale milostenii, de simplitatea sa în îmbrăcăminte, de bunătatea și blândețea sa, de rugăciunile sale tămăduitoare, de posturile și privegherile sale. Anastasie Baldovin, biograful său, scria că episcopul avea liste de persoane cărora le împărțea permanent ajutoare și că atunci când hirotonea preoți le dăruia cărți și chiar bani de drum. „Era atât de milostiv – scria acesta – încât dacă nu avea ce să dea de milostenie, își da hainele de pe prea Sfinția Sa și plângând se ruga de mine nevrednicul ca să caut bani pe unde voi ști, ca să aibă ce să dea la frații lui în Hristos, pentru că așa numea pe săraci și neputincioși”. Conform cu mărturiile contemporanilor, Sfântul Calinic fusese binecuvântat și cu darul dumnezeiesc al facerii de minuni: exorcizări, tămăduiri și altele. Martori contemporani povestesc mai multe cazuri de vindecări de boli în urma rugăciunilor episcopului Calinic, cum a fost o tânără din satul Muiereasca sau fiul meșterului care lucra la construirea catedralei episcopale de la Râmnicu-Vâlcea. == Adormirea == Simțind că i se apropie sfârșitul vieții pământești, pe [[24 mai]] 1867, Sfântul Calinic s-a retras la Mânăstirea Cernica. Din respect pentru marile sale realizări, lui Calinic nu i s-a retras titulatura, rămânând până la sfârșitul vieții episcop titular al Râmnicului. A murit pe [[11 aprilie]] 1868. A fost înmormântat două zile mai târziu în tinda ctitoriei sale, biserica Sfântul Gheorghe de la Cernica, în prezența [[mitropolit]]ului [[primat]] al României, [[Nifon Rusailă|Nifon]], și a unei mari mulțimi de credincioși. Marele istoric român Nicolae Iorga afirma despre Sfântul Calinic că „''el încheie cu vrednicie șirul curaților călugări fără arginți, al ctitorilor de cărți și clădiri de închinare, al sufletelor de arhierei, care o clipă nu și-au închipuit că fapta ori gândul lor scapă de supt ochiul privighetor al lui Dumnezeu''”.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', ediția a II-a revăzută și adăugită, vol. II, București, Editura Ministerului de Culte, 1932, p. 238.</ref> Iar Părintele profesor [[Ene Braniște]] îl caracteriza „''înălțător exemplu de muncă și de împletire a datoriei, de virtute, de omenie și de patriotism''”, subliniind întâlnirile Sfântului Calinic cu istoria astfel: „''viața acestuia se proiectează, luminoasă, pe fundalul uneia dintre epocile cele mai zbuciumate dar și cele mai glorioase din istoria noastră națională''”.<ref>Braniște, ''Aspecte și momente din activitatea Sfântului ierarh Calinic de la Cernica'', Glasul Bisericii, XXVIII (1969), nr. 1-2, p. 72.</ref>

==Scrieri==Pentru viața sa curată, pusă în întregime în slujba Domnului, și pentru faptele sale sfinte, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], întrunit pe data de [[28 februarie]] 1950, a hotărât ca episcopul Calinic să fie trecut în rândul [[sfinți]]lor, cu data de [[prăznuire]] la [[11 aprilie]].<ref>[https://basilica.ro/sfintii-canonizati-de-catre-biserica-ortodoxa-romana/ ''Sfinții canonizați de către Biserica Ortodoxă Română''], 6 iunie 2010, ''basilica.ro''</ref> Proclamarea oficială a canonizării acestuia a avut loc la [[21 octombrie]] 1955.[[Fișier:Moastele sf Calinic.jpg|thumb|300px|Racla cu moaștele Sf. Calinic,<br>la [[Mănăstirea Cernica]]]] Festivitățile proclamării solemne a canonizării sale (proslăvirea ca sfânt) au avut loc la [[Mănăstirea Cernica]] în zilele de 21 - [[23 octombrie]] 1955, în prezența multor ierarhi români și străini, a numeroși călugări, preoți și credincioși. Tot atunci au fost dezgropate și [[moaște]]le sale, care au fost așezate spre cinstire și închinare în biserica Sfântul Gheorghe de la Cernica, ctitoria sa; racla cu sfintele moaște este păstrată și astăzi în această biserică. Astfel, smeritul stareț și ierarh Calinic a devenit unul dintre cei mai de seamă sfinți ai calendarului ortodox român, pildă vrednică de urmat pentru orice fiu al Bisericii. [[Prăznuire]]a lui din neam în neam se face în ziua mutării sale la Domnul, adică la [[11 aprilie]]. Este cinstit prin cântări de laudă, în [[Minei]] și prin slujba [[Acatist]]ului; chipul său este zugrăvit în multe biserici mănăstirești și parohiale, iar numele său este purtat de mulți credincioși care îmbracă îngerescul chip al călugăriei. Prin faptele sale, Sfântul Calinic a strălucit ca o stea luminoasă pe firmamentul întregii Biserici Ortodoxe Ecumenice, fiind în același timp și o podoabă aleasă a Bisericii Românești și un ocrotitor puternic al poporului român. De aceea și Însuși Dumnezeu l-a proslăvit, dăruind sfintelor sale moaște puterea săvârșirii de minuni. În anul 2012, la iniţiativa IPS [[Irineu (Popa) al Olteniei|Irineu al Olteniei]], moaștele sfântului Calinic au fost purtate în pelerinaj pe teritoriul [[Mitropolia Olteniei|Mitropoliei Olteniei]] (la Craiova, Râmnicu Vâlcea, Mănăstirea Frăsinei, Mănăstirea Lainici, Drobeta-Turnu Severin, Slatina și Mănăstirea Clocociov), în semn de respect și recunoștință pentru activitatea sa de păstorire a Episcopiei Râmnicului.<ref>[https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/sfantul-ierarh-calinic-din-nou-in-oltenia-69945.html Ioniță Apostolache, ''Sfântul Ierarh Calinic din nou în Oltenia''], 28 aprilie 2012, ''Ziarul Lumina'', accesat la 15 mai 2019</ref> Cu această ocazie, PF Părinte Patriarh [[Daniel (Ciobotea) al României|Daniel]] a dăruit fragmente din moaștele Sf. Ierarh Calinic de la Cernica, spre a fi păstrate cu cinste în Catedrala din Râmnicu Vâlcea.<ref>[https://basilica.ro/catedrala-din-ramnicu-valcea-si-a-cinstit-ocrotitorul-si-ctitorul-sfantul-calinic/ ''Catedrala din Râmnicu Vâlcea și-a cinstit ocrotitorul și ctitorul: Sfântul Calinic''], 13 mai 2019, ''Agenția de Știri Basilica'', accesat la 15 mai 2019</ref>

*[http://www.cernica.go.ro/sfCALINIC-viata.htm Sfântul Calinic - viaţa]==Note==*[http://ro.wikipedia.org<small><references /wiki></Sf%C3%A2ntul_Calinic_de_la_Cernica Sfântul Calinic de la Cernica]small>

==Legături externeBibliografie==* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 3, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981.* Pr. prof. dr. [[Mircea Păcurariu]], ''Sfinți daco-romani și români'', Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994, pp. 55-58, ISBN 973-96208-6-8* Pr. prof. [[Ene Braniște]], ''Aspecte și momente din activitatea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica'', în «Glasul Bisericii», an XXVIII (1969), nr. 1-2, pp. 61-73*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/aprilie/aprilie11.htm Sinaxar 11 aprilie]

*http://www.sfant.ro/sfinti-romani/sfantul-ierarh-calinic-de-la-cernica-2.html*http://www.calendar-ortodox.ro/luna/aprilie/aprilie11.htm*http://www.orthodoxphotos.com/readings/profetii/calinic.shtml==A se vedea și==*http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/aprilie/sfantul_ierarh_calinic_de_la_cer.htm[[Mănăstirea Cernica]]*http://sfintulnicolae.wordpress.com/2009/03/14/sf-calinic-[[Gheorghe de-la-cernica-1787-1868/Cernica]]*http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/acatistul_sfantului_calinic.htm*http://www.crestinortodox.ro/carte-928-82548-sfantul-calinic-de-la-cernica-8*http://www.episcopia-ramnicului.ro/sfinti/sfantul-ierarh-calinic-de-la-cernica*http://www.credo.ro/proloage.php?data=1104&i=1[[Cernicanism]]

[[Categorie:SfinţiSfinți români]][[Categorie:Sfinţi Ierarhi români]][[Categorie:Cler]]