2.191 de modificări
Modificări
m
Adăugare legătură
== Structura articolului ==
După o menționare a perioadei antice și o scurtă prezentare a contextului istoric din secolul XVIII, restul articolului se va concentra îndeosebi pe secolul XIX și pe alocuri pe începutul secolului XX, înainte de [[Preoții ortodocși români și Marea Unire|Marea Unire]].
Astfel, acest articol prezintă mai întâi situația în principatele extracarpatice: seminarul lui [[Veniamin Costachi]] în Moldova și seminarele din Țara Românească (București, Buzău, Argeș, Râmnic). După [[Preoții ortodocși români și unirea din 1859|Unirea Principatelor]], se va putea discuta de facultățile de teologie din Iași și din București din noua Românie. Bucovina, fiind ocupată de imperiul austro-ungar, este discutată într-o secțiune separată: acolo se discută măreața universitate din Cernăuți, un institut de importanță internațională.
An de an, cel mai bun absolvent de teologie era trimis, cu bursă dată de Arhiepiscopia Sibiului, să facă studii de specializare la una dintre Universitățile din Austro-Ungaria sau Germania. Reîntors, era folosit în diferite posturi de răspundere: consilier arhiepiscopesc, profesor la Institutul teologic sau la liceele confesionale din Brașov și Brad, protopop.
Așa se face că Institutul teologic-pedagogic din Sibiu a avut în tot timpul profesori de mare valoare, care au îndeplinit un rol însemnat nu numai în viața noastră bisericească, ci și în viața politică și culturală a Transilvaniei de atunci, între profesorii numiți în timpul arhipăstoririi lui Șaguna pot fi amintiți: Ioan Hania (1848—1895), care a slujit Institutul aproape o jumătate de veac, ca profesor și director, Nicolae Popea (1856—1870), mai târziu vicar al Arhiepiscopiei și episcop al Caransebeșului, pedagogul Ioan Popescu (1857—1859 și 1861—1892), autorul a numeroase manuale didactice și lucrări de pedagogie, prin care a făcut cunoscute principiile herbart-zilleriene la noi, cunoscutul predicator Zaharia Boiu (1857—1859 și 1861—1870), Nicolae Cristea (1859—1860, 1863—1865 și 1870—1873), redactor la „Telegraful Român” timp de 18 ani, luptător pentru drepturile românilor transilvăneni, [[Preoții ortodocși români și mișcarea memorandistă|memorandist]], Dr. Ilaiion Pușcariu (1870—1878), către sfârșitul vieții arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei, autorul a numeroase lucrări istorice, profesorul de cîntări bisericești Dimitrie Cunțan (1864—1910) și alții.
=== Sub Miron Romanul ===
