2.252 de modificări
Modificări
m
Adăugare legătură
|mărime aprox=12 monahii
|localizare=comuna Bârsana,<br/>județul Maramureș
|limba liturgică=[[limba română|română]]
|cântarea=[[Cântarea bizantină|bizantină]]
|schituri=
Cu toate acestea, vechea mănăstire a continuat să rămână în memoria localnicilor, iar dorința lor de a construi un nou ansamblu monahal s-a transmis din generație în generație. După desființare ei au întreținut terenul care le revenise, dar locul pe care se afla cândva mănăstirea, care era situat mai sus, a rămas în continuare liber, în așteptarea momentului de întemeiere a unui nou așezământ.
Timp de aproape 200 de ani, piedicile au fost imposibil de trecut pentru împlinirea acestui deziderat. Până la [[Preoții ortodocși români și Marea Unire|Marea Unire din 1918]], a fost stăpânirea Imperiului habsburgic, ostil bisericilor și mănăstirilor ortodoxe românești. A fost și o perioadă de 200 de ani, din 1739 până în 1937, când Biserica Greco-Catolică nu i-a permis Maramureșului să aibă un episcop ortodox. Reînființarea Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului, în 1937, părea să fie un moment prielnic pentru refacerea lăcașului monahal. Însă visul credincioșilor a fost destrămat în 1940, când Ardealul de Nord a fost cedat Ungariei, prin Dictatul de la Viena. Au urmat patru ani de teroare, când a fost zguduită întreaga viață ortodoxă românească din Maramureș. Din ordinul lui Horty Myklos au fost expulzați atunci toți preoții ortodocși de aici, iar episcopul Vasile Stan a fost și el nevoit să plece. După desființarea Bisericii Greco-Catolice, în 1948, majoritatea clerului și credincioșilor uniți au revenit la Ortodoxie. Însă după mult timp monahismul din întrega țară avea să primească o grea lovitură în timpul regimului comunist, prin Decretul din 1959, care urmărea distrugerea vieții călugărești. În acea perioadă a fost confiscat terenul Mănăstirii Bârsana, din care o parte a fost dată unor familii pentru construirea de locuințe, iar în altă parte a fost făcută o groapă adâncă unde erau aruncate animalele moarte din mai multe sate. Chiar și în aceste împrejurări, terasa unde era cândva mănăstirea a rămas liberă.
==Un amplu proiect de rectitorire==
Tot cu contribuția sătenilor au fost ridicate și celelalte clădiri din incintă, toate fiind construite prin îmbinarea lemnului cu piatra de râu, așa cum este tradiția locală. În prezent, ansamblul arhitectural al Mănăstirii Bârsana cuprinde următoarele: Biserica de lemn în stil maramureșean, Altarul de vară, Aghiasmatarul, Stăreția, Casa Voievodală, Casa maicilor, Casa artistului, Casa duhovnicului, Arhondaricul, Prăznicarul cu trapeza, Turnul-clopotniță, Poarta maramureșeană, Monumentul funerar, troițe, lac, pod peste lac, alei care duc la diferite obiective și altele.
Muzeul „Gavril de Bârsana” are la demisol atelierele de țesătorie, unde sunt create lucrări artistice de mare finețe, iar la parter, sunt expuse manuscrise și cărți sfinte de patrimoniu din secolele XVI-XIX, icoane vechi și o bogată colecție de obiecte de artă populară locală. Dintre cărțile care se găsesc aici amintim: Apostol, manuscris în slavonă, 1561; Carte românească de învățătură a mitropolitului [[Varlaamal Moldovei|Varlaam]], tipărită la Iași, în 1643; [[Noul Testament de la Bălgrad]], editat de mitropolitul [[Simion Ștefan ]] în 1648; Biblia, tipărită de domnitorii Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, la București, în 1688.
==Biserica veche, monument UNESCO==
