Modificări

Salt la: navigare, căutare

Sofronie Miclescu

124 de octeți adăugați, 20 aprilie
m
Adăugare legătură
{{Cutie Biografie Episcopi
| Nume = IPS Sofronie Miclescu
| Imagine = [[Fișier:Portrait_of_Sofronie_Miclescu.jpg|thumb|250px|center|Sofronie Miclescu, pictură de [[Nicolae Grigorescu ]] (1858, [[Mănăstirea Agapia]])]]
| Afiliere =[[Biserica Ortodoxă Română]]
| Reşedinţă = Iași
După 25 de ani în care a păstorit Episcopia Hușilor, în 1851 a fost ales [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]].
A fost un sprijinitor al [[Preoții ortodocși români și unirea din 1859|Unirii Principatelor]]. Astfel, în 1957 mitropolitul Sofronie, împreună cu tot clerul pe care-l păstorea, s-a opus caimacamului Nicolae Vogoride, reușind anularea alegerilor măsluite de către acesta. A fost ales președinte al Divanului Ad-Hoc al Moldovei (septembrie-decembrie 1857), lucrările acestuia încheindu-se cu adoptarea mai multor hotărâri, printre care: respectarea vechilor capitulații dintre Țările Române și Înalta Poartă, din 1393, 1460, 1513 și 1634, care prevedeau că acestea sunt teritorii neocupate și independente, convocarea unei Adunări obștești pe o bază electorală „după datinele cele mai vechi ale țării”,
unirea Principatelor într-un singur stat, cu numele de România, principe străin cu tron ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei apusene, ai cărui succesori să fie crescuți în religia țării și altele.<ref name="Focseneanu">Eleodor, Focșeneanu, ''Istoria constituțională a României 1859-1991'', ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 17-18.</ref> De asemenea, el a prezidat și Adunarea electivă a Moldovei, în care Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei (5/17 ianuarie 1859), primul pas concret spre Unirea Principatelor.
A păstorit [[Mitropolia Moldovei]] până la 7 noiembrie 1860, când a fost suspendat din scaunul mitropolitan deoarece s-a opus unor [[Reformele lui Alexandru Ioan Cuza|reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza ]] care duceau la un amestec evident al puterii politice în treburile Bisericii. La 18 ianuarie 1861 și-a dat demisia (''paretisis'') din înalta sa funcție arhierească, pentru a aplana astfel conflictul dintre mitropolie și domnitorul țării. S-a retras la Mănăstirea Slatina, unde a decedat la 18 mai 1861. A fost înmormântat în pridvorul bisericii voievodale de la [[Mănăstirea Neamț]] (acolo unde a fost îngropat mai târziu, în 1886, și nepotul său, mitropolitul [[Calinic Miclescu]]).
==Note==
{{end box}}
[[Categorie:Ierarhi români]]
[[Categorie:Mitropoliți români]]
[[Categorie:Mitropolia Moldovei]]
2.192 de modificări

Meniu de navigare