{{Sfinti|nume= Sf. Nicodim de la Tismana|Imagine= [[Fișier:Sf_Nicodim_de_la_Tismana.jpg|thumb|250 px|<center>''Sf. Nicodim cel Sfințit de la Tismana''</center>]]|nastere= în jurul anului 1320,<br/>Prilep, Macedonia|adormire= [[26 decembrie]] 1406,<br/>[[Mănăstirea Tismana]]|localizare= {{flag|Romania}} Țara Românească|recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română]]|etnie= |tip= [[cuvios]]|canonizare= 1955|calendar= [[26 decembrie]]|biserici= |site=}}Sfântul '''Nicodim de la Tismana''' este un a fost [[călugăr]] și [[arhimandrit]], întemeietorul mănăstirilor [[Mănăstirea VodiţaVodița (județul Mehedinți)| VodiţaVodița]] şi și [[Mănăstirea Tismana(județul Gorj)|Tismana]] din [[Oltenia]] şi și a mănăstirii [[Mănăstirea VişinaVișina|VişinaVișina]] pe valea [[Jiu]]luiJiului. Pentru tot ce a făcut pentru [[ortodoxism]] şi ortodoxie și neamul românesc este considerat ocrotitorul Olteniei. [[Praznic|Prăznuirea]] lui se face la [[26 decembrie]].

:„''„Numeroase Numeroase amănunte din viaţa şi viața și activitatea sfântului Nicodim nu ne sunt cunoscute, dar măreţia măreția persoanei lui l-a impus în conştiinţa şi conștiința și dragostea poporului român, nu numai ca reorganizator al vieţii vieții monahale după modelul de la sfântul [[Muntele Athos|Munte Athos]], ctitor de biserici şi și mănăstiri, talentat miniaturist, ci şi și ca '''sfânt''', mare făcător de minuni.”'' ”. Prof. dr. Emilian Popescu (Prefaţa Prefața <ref name="Zorilă">Pr. Mihai Zorilă ''Viaţa şi Viața și activitatea Sf. Nicodim de la Tismana'', rezumatul lucrării de licenţălicență, tipărit în 1991, fără a se menţiona menționa editura.</ref>){{OrtodoxiaînRomânia}}== Contextul istoric == După ce romano-catolicii s-au rupt de Biserica Ortodoxă în [[Marea Schismă]] din 1054, au urmat conflicte politico-religioase, inclusiv o activitate de prozelitism din partea romano-catolicilor pe teritoriul țării românești. Astfel, în secolul al XIV-lea la granița dintre Țara Românească, Serbia și Ungaria aveau loc lupte politico-religioase. S-a susținut ca Nicodim ar fi venit la noi din pricina turcilor, în urma biruinței lor de la Crmen (septembrie 1371). Dar, conform Pr. Prof. [[Mircea Păcurariu]], adevăratul motiv al venirii sale în Țara Românească trebuie căutat în ocuparea pentru câțiva ani a Vidinului (inclusiv regiunea Craina) de către regele Ludovic cel Mare al Ungariei (1342—1382). În 1366, teritoriile cucerite au fost organizate într-un «banat al Bulgariei». Dar concomitent cu organizarea sa politică-militară, se desfășura și o puternică acțiune de catolicizare, dusă de franciscani, nu numai aici, ci și în ținuturile înconjurătoare. Dacă Nicodim se afla în acest timp într-o mănăstire din Craina, eventual ca egumen, era firesc ca în împrejurările date, să fi avut de suferit, fapt care a determinat trecerea lui în Țara Românească. În orice caz, stăpânirea ungară asupra Vidinului a încetat din 1369. Cu toate acestea, primejdia catolică a rămas. Dovadă este scrisoarea papei Urban V din 19 ianuarie 1370, prin care felicita pe doamna Clara — cea de-a doua soție (catolică) a lui [[Nicolae Alexandru]] — pentru convertirea fiicei sale, Țarina Bulgariei, soră vitregă a lui Vlaicu Vodă.

== Contextul istoric ==[[Marea Schismă]] din 1054 a împărţit [[creştinism]]ul Așadar, chiar după revenirea Vidinului în două mari ramuri, vestică ([[Biserica Romano-Catolică|catolică]]) şi estică ([[Biserica Ortodoxă|ortodoxă]]). În secolele următoare, între Biserici a urmat o luptă pentru supremaţie, marcată de prozelitism, stăpânirea bulgară în special din partea Bisericii Romano-Catolice. În secolul al XIV-lea la graniţa dintre [[Ţara Românească]]1369, [[Serbia]] şi [[Ungaria]] aveau loc lupte, susţinute şi de cele două Biserici. Spre deosebire de majoritatea populaţiei din Ţara Românească, de credinţă ortodoxă, domnitorii [[Basarab I]] şi fiul său, [[Nicolae Alexandru]]<ref name="Barbu">Prof. dr. Daniel Barbu ''Sur le double nom du prince de Valachie Nicolas-Alexandre'', Revue Roumaine d’Histoire XXV, no. 4, 1986, pp. 287-300.</ref>, erau catolici, sau cel puţin simpatizanţi <ref name="Djuvara">[[Neagu Djuvara]], [http://www.itcnet.ro/history/archive/mi2000/current8/mi53.htm Iarăşi despre Negru Vodă şi "Descălecătoare"], Magazin Istoric, nr. 8 / 2000</ref>. Împiedicarea expansiunii spre est a influenţei Bisericii Romano-Catolice necesita era necesară reafirmarea credinţei credinței ortodoxe, inclusiv prin întemeierea de mănăstiri. Acestea erau totodată şi și locul unde se formau funcţionarii funcționarii cancelariilor domneşti şi domnești și locuri de refugiu.

Știrile pe care le avem asupra originii, copilăriei, tinereții și, în genere, asupra întregii vieți a lui Nicodim până la venirea lui în Țara Românească sunt foarte sărace și adesea contradictorii. Nicolae Iorga și Victor Brătulescu au susținut că Nicodim se trăgea dintr-o familie de aromâni din părțile Prilepului, în Macedonia (azi in Macedonia de Nord). Învățatul sârb Djordje Radojičić din Novi Sad susținea că s-a născut în [[Macedonia]]Prilepac, o cetate în apropiere de Novo Brdo, celebru centru minier din Serbia medievală, din tată valah și mamă sârboaică, înrudită cu cneazul Lazăr al Serbiei, la [[Prilep]]părere pe care o împărtășește și Pr. Mama sa era una din fiicele domnitorului Basarab IProf Mircea Păcurariu, prin intermediul căruia Nicodim adăugând că „așa se înrudea cu [[cneaz|cnejii]] sârbi şi [[ţar]]ii [[Bulgaria|bulgari]]explică de ce a venit el în părțile noastre și s-a dovedit atât de atașat de poporul român”<ref name="Păcurariu1991">Mircea Păcurariu, ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9</ref>.  Nu se cunoaşte cunoaște exact anul naşteriinașterii, se presupune că s-ar fi născut în [[1310]], dar mai plauzibil este că s-a născut prin [[1320]]<ref name="Păcurariu">Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol I, BucureştiBucurești, 1980, p. 288.</ref>. Fiind de os domnesc, se va bucura de instruire în mediul bisericesc. La Decani, lângă Prilep tocmai se construia biserica „Visoki Decani”. ''„Iar sântul Botezat fiind dupre obiceiul creștinesc, și crescut întru buna pedepsire, și temere de D-zeu și a iubirei în tânără vârstă a prunciei sale, dat a fost de părinții lui la învățătura cărții. și isteț fiind la minte, sântul în scurtă vreme a învățat toată dumnezeeasca Scriptură, care duce întru mântuire, și gramatica cea slovenească, foarte bine și desăvârșit”'' <ref name="Imștefan">Ieromonah ștefan de la Tismana ''Viața Prea Cuviosului Părintelui nostru Nicodim Sânțitul, Arhimandritul Lavrei din Sânta Monastire Tismena'', 1883, Tipografia Cărților Bisericești, București.</ref>. În 1335 Nicodim întâlnește [[monah]]ii de la Muntele Athos care vizitau Mănăstirea Decani, cu ocazia inaugurării ei. Această întâlnire îi va releva drumul pe care îl va urma în viață. Pleacă la Muntele Athos pentru a-și desăvârși instruirea. Este primit ca frate la [[Mănăstirea Hilandar|Lavra Hilandar]]. În 1338 primește numele de '''Nicodim'''. În 1341 este [[hirotonie|hirotonisit]] [[ierodiacon]], iar în 1343 [[ieromonah]]. Mai târziu ajunge [[protosinghel]]. După moartea [[egumen]]ului mănăstirii este ales în fruntea obștii călugărești de la Hilandar.

Fiind de os domnescCel târziu în 1370, se va bucura de instruire Nicodim ajunge în mediul bisericesc. La DecaniȚara Românească, lângă Prilep tocmai știindu-se construia biserica „Visoki Decani”că în 1371-1372 deja s-a terminat zidirea Mănăstirii Vodița ridicată de Nicodim. ''„Iar sântul Botezat fiind dupre obiceiul creştinesc, şi crescut întru buna pedepsire, şi temere de DN-deu şi a iubirei ar fi exclus ca odată cu Nicodim să fi venit în tânără vrâstă a prunciei salețară și unii dintre monahii români trăitori la Athos, dat a fost de părinţii lui care făcea amintire și [[Hariton al Ungrovlahiei#Egumen la învăţătura cărţei. Şi isteţ fiind la minte, sântul Mănăstirea Cutlumuș|hrisovul ctitoricesc dat Cutlumușului în scurtă vreme a învăţat toată dumnezeeasca Scriptură, care duce întru mântuire, şi gramatica cea slovenească, foarte bine şi desăvârşit”'' 1369]]<ref name="ImŞtefanPăcurariu1991">Ieromonah Ştefan de la Tismena ''Viaţa Prea Cuviosului Părintelui nostru Nicodim Sânţitul, Arhimandritul Lavrei din Sânta Monastire Tismena'', 1883, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti.</ref>.

În 1375 Nicodim este solicitat să mijlocească pentru Serbia la [[1335Constantinopol]] Nicodim întâlneşte ridicarea [[monahanatemă|anatemei]]ii de la Muntele Athos care vizitau Mănăstirea Decani, cu ocazia inaugurării ei. Această întâlnire îi va releva drumul pe care îl va urma în viaţă. Pleacă la Muntele Athos pentru datorată conflictului dintre aceste două Biserici din anul 1346, ca urmare a declarării unilaterale a-şi desăvârşi instruirea. Este primit ca frate la [[Mănăstirea Hilandar|Lavra HilandarPatriarhie]]i Sârbești. În [[1338Patriarh]] primeşte numele de '''Nicodim'''. În ul Filotei al [[1341Constantinopol]] este ului l-a apreciat foarte mult pe Sfântul Nicodim, i-a dăruit cârja sa, trei părticele din sfintele [[hirotonie|hirotonisitmoaște]] ale Sfântului [[ierodiaconIoan Gură de Aur]], iar în ale Sfântului [[1343Ignatie Teoforul]] și ale sfântului Mucenic Teofil, moaște care se află și astăzi la Mănăstirea Tismana, și l-a făcut [[ieromonah]]. Mai târziu ajunge [[protrosinghelarhimandrit]]. După moartea [[egumen]]ului mănăstirii este ales în fruntea obştii călugăreşti de la Hilandar.

În [[1375]] Nicodim este solicitat să mijlocească pentru Serbia la [[Constantinopol]] ridicarea [[anatemă|anatemei]], datorată conflictului dintre aceste două Biserici Se stinge din anul viață în [[134626 decembrie]], ca urmare a declarării unilaterale 1406 și a este înmormântat în [[Patriarhiepridvor]]i Sârbeştiul Mănăstirii Tismana. [[Patriarh]]ul Filotei al [[Constantinopol]]ului lMoaștele sale s-a apreciat foarte mult pe Sfântul Nicodimau păstrat, i-a dăruit cârja saun timp la Tismana, trei părticele din sfintele [[moaşte]] ale Sfântului [[Ioan Chrysostom|Ioan Gură de Aur]]iar apoi au fost ascunse, ale Sfântului se presupune că acum sunt la [[Calendarul sfinţilorMitropolit|Ignatie TeoforulMitropolia]] şi ale sfântului din [[Calendarul sfinţilor|Mucenic TeofilMuntenegru]]<ref name="Zorilă"/>, moaşte care se află şi astăzi la Mănăstirea Tismanarămânând doar un deget, şi l-a făcut '''arhimandrit'''cel arătător de la mâna dreaptă.

Se stinge din viaţă == Activitatea Sfântului Nicodim înainte de a veni în Țara Românească ==La [[26 decembrie]] [[1406Muntele Athos]] şi a este înmormântat își face ucenicia în atelierele unde se scriau și se traduceau producții literare, însușindu-și limbile greacă și [[pridvorLimba slavonă|slavonă]]ul Mănăstirii Tismana. Moaştele sale s-au păstrat, un timp Se inițiază în arta de la TismanaMuntele Athos, iar apoi au fost ascunsecaligrafie, se presupune că acum sunt la [[Mitropolit|Mitropoliapictură]] din [[Muntenegru]] <ref name="Zorilă"/>(miniatură), și câteva meșteșuguri (arhitectură, zidărie, la Tismana râmânând doar un degettâmplărie, cel arătător de la mâna dreaptăargintărie).

== Activitatea Sfântului Nicodim înainte de a veni în Ţara Românească ==La Multele În timp ce era la Muntele Athos îşi face ucenicia are o viziune divină în atelierele unde care i se scriau şi cerea să construiască o mănăstire lângă o cascadă. Ca urmare se traduceau producţii literareîntoarce în Serbia, însuşindu-şi limbile [[limba greacă|greacă]] şi [[limba slavonă|slavonă]]. Se iniţiază în arta de la Muntele Athosunde, [[caligrafie]]după legendă, [[pictură]] întemeiază mănăstirile Manastirica (miniaturăMănăstirița), şi câteva meşteşuguri (la granița dintre Macedonia și Kosovo și Vratna din Negotin. Tot lui i se atribuie și clădirea unei [[arhitecturăBiserică (edificiu)|biserici]]la Saina, zidărie, tâmplărie, argintărie). ținutul Cladova de pe Valea Timocului

== Activitatea Sfântului Nicodim în Țara Românească ==În timp ce era la Muntele Athos are o viziune divină 1369<ref name="Zorilă"/> Nicodim este chemat în care i se cerea să construiască Țara Românească, pentru a întemeia o mănăstire lângă o [[cascadă|cădere de apă]]. Ca urmare se întoarce în SerbiaRăspunde solicitării cu entuziasm, unde, după legendă, întemeiază mănăstirile Manastirica urmându-și viziunea. Se spune ca a traversat singur Dunărea înot (Mănăstiriţa!), la graniţa dintre Macedonia şi [[Kosovo]] şi Vratna din [[Negotin]]. Tot lui i se atribuie şi clădirea unei [[Biserică în zona Porțile de Fier în dreptul localităților Tachia (edificiupe malul drept al Dunării)|biserici]] la Saina, ţinutul Cladova de și Orșova (pe [[Valea Timocului]] <ref name="ImŞtefan"/>malul stâng).

== Activitatea Sfântului Nicodim în Ţara Românească = Întemeierea Mănăstirii Vodița ===În [[1369]]<ref name="Zorilă"/> Nicodim este chemat Conform viziunii sale, imediat ce ajunge în Ţara Țara RomâneascăNicodim începe demersurile pentru întemeierea unei mănăstiri. Sprijinit de Domnitorul Vladislav I al Țării Românești (1364 - 1377), pentru a întemeia o mănăstireal cărui unchi era. Răspunde solicitării În anul 1370 începe, împreună cu entuziasm, urmânducălugării pe care i-şi viziunea. Se spune ca a traversat singur raliat cauzei sale, ridicarea [[DunăreMănăstirea Vodița|Mănăstirii Vodița]], lângă satul Vârciorova, construcție care a înot (!) continuat până în zona [[Porţile de Fier]] în dreptul localităţilor Tachia (pe malul drept al Dunării) şi [[Orşova]] (pe malul stâng)1375.

=== Întemeierea Mănăstirii Vodiţa ===Conform viziunii salePrintr-un hrisov din 1372, imediat ce ajunge Vlaicu Vodă rânduia ca după moartea lui Nicodim „să nu aibă voie niciun domn să așeze în Ţara Românească locul acela pe cârmuitor, nici arhiereu, nici altul nimeni, ci precum spune chir Nicodim începe demersurile pentru întemeierea unei mănăstiri. Sprijinit și cum va orândui, așa să ţie călugării cei de Domnitorul [[Vladislav I al Ţării Româneşti|Vlaicu Vodă]] (1364 acolo și singuri să- 1377)și puie cârmuitor”<ref name="Păcurariu1991" />. Prin aceste prevederi, al cărui unchi era. În anul mănăstirea devenea o ''[[1370samovlastie]] începe'', împreună cu călugării pe care i-a raliat cauzei saleadică o ctitorie de sine stătătoare, ridicarea [[Mănăstirea Vodiţa|Mănăstirii Vodiţa]]scoasă de sub orice autoritate din afară, lângă satul [[Vârciorova]]încât se conducea numai prin propriul ei sobor, construcţie care practică folosită și la Athos de unde Sfântul Nicodim a continuat până adus-o în 1375Ţara Românească.

[[Imagine:Le monastere TismanaLe_monastere_Tismana.jpg|thumb|Mănăstirea Tismana]]{{Articol principal300 px|Mănăstirea Tismana}}Sub oblăduirea Doamnei Clara, a doua soţie a lui Nicolae Alexandru şi mama vitregă a lui Vlaicu Vodă acţionau <center>[[misionar]]i [[papa]]li. Ajutat de sfaturile Cuviosului Nicodim, Vlaicu Vodă va reuşi să blocheze planurile acestora. În acest scop ei hotărăsc întărirea graniţei prin înfiinţarea de mănăstiri ortodoxe. Coordonarea înfiinţării acestora nu se putea face de la Mănăstirea Vodiţa, al cărei amplasament nu era potrivit pentru acoperirea necesităţilor comunităţii ortodoxe. Nicodim începe să caute un loc pentru a întemeia o nouă mănăstire. În acest scop vizitează Oltenia subcarpatică, căutările sale ducând la iniţierea ridicării mai multor mănăstiri şi biserici, cum au fost mănăstirile de la [[Gura Motrului]] şi Vişina (la [[Gura Sadului]]), bisericile de la [[CoşuşteaTismana]], [[Jidoştiţa</center>]] şi cea de pe malul [[Râul Topolniţa|râului Topolniţa]] şi schitul de pe Valea Aninoasei.

Plecând din În 1376 cel târziu, Vodița era cuprinsă în noua unitate militară administrativă ungară, care era banatul de Severin. Pe deasupra, sub oblăduirea Doamnei Clara, a doua soție a lui Nicolae Alexandru și mama vitregă a lui Vlaicu Vodă acționau [[Aninoasamisionar]] ajunge la Gropşani (astăzi i [[Vânăta, Gorj|Vânătapapa]])li. Ajutat de sfaturile Cuviosului Nicodim, lângă ceea ce astăzi Vlaicu Vodă va reuși să blocheze planurile acestora. În acest scop ei hotărăsc întărirea graniței prin înființarea de mănăstiri ortodoxe. Coordonarea înființării acestora nu se cheamă [[Tismana]]. Mergând pe valea apei în sus ajunge putea face de la o mică cascadăMănăstirea Vodița, unde constată că ar fi al cărei amplasament nu era potrivit pentru acoperirea necesităților comunității ortodoxe. Nicodim începe să caute un loc bun pentru înfiinţarea unei mănăstiria întemeia o nouă mănăstire. Se întoarce În acest scop vizitează Oltenia subcarpatică, căutările sale ducând la Mănăstirea Vodiţainițierea ridicării mai multor mănăstiri și biserici, unde lasă în locul său ca [[stareţ]] pe ieromonahul Agaton, iar el, împreună cu ucenicii săi, se duce cum au fost mănăstirile de la Gura Motrului și Vișina (la Tismana şi în [[1377]] începe construcţia bisericii din zidGura Sadului), sfinţită în [[1378]]. În paralel cu construcţia se ocupă bisericile de organizarea vieţii monahale, conform regulilor însuşite la Muntele Athos. Nicodim fiind deja arhimandritCoșuștea, mănăstirea înfiinţată Jidoștița și cea de el avea rang pe malul râului Topolnița și schitul de arhimandrie, fiind „Mare Lavră” şi prima arhimandrie din ţarăpe Valea Aninoasei.

De-a lungul timpuluiPlecând din Aninoasa ajunge la Gropșani (astăzi Vânăta, Gorj), lângă ceea ce astăzi se cheamă Tismana. Mergând pe valea apei în sus ajunge la o mică cascadă, unde constată că ar fi un loc bun pentru înființarea unei mănăstiri. Se întoarce la Mănăstirea Tismana s-a bucurat de sprijinul domnitorilor Vodița, unde lasă în locul său ca [[Radu Istareț]] (pe ieromonahul Agaton, iar el, împreună cu ucenicii săi, se duce la Tismana și în 1377 - 1383)începe construcția bisericii din zid, sfințită în 1378. În paralel cu construcția se ocupă de organizarea vieții monahale, [[Dan I]] (1383 - 1386) şi [[Mircea cel Bătrân]] (1386 - 1418) al căror sfetnic a fost Cuviosul conform regulilor însușite la Muntele Athos. Nicodimfiind deja arhimandrit, mănăstirea înființată de el avea rang de arhimandrie, fiind „Mare Lavră” și prima arhimandrie din țară.

=== Activitatea teologică şi culturală ===Nicodim a avut calităţi de bun [[cărturar]], [[isihasm|isihast]] şi [[teolog]]Trebuie reţinut și faptul că prin 1383—1384 Severinul reintra în stăpînirea Țării Românești. A corespondat cu mai mulţi teologi, iar din această corespondenţă sDintr-au păstrat două scrisori cu Patriarhul Eftimie un act al [[Veliko Târnovo|Târnovei]]lui Dan I, reiese că la data emiterii lui obștea condusă de Nicodim stăpânea două mănăstiri și reintrase în chestiuni [[dogmă|dogmatice]]posesia tuturor satelor și veniturilor Vodiței (se amintea de „călugării din amândouă mănăstirilie”, care „să fie de sine stătători”.)

De-a lungul timpului, [[Mănăstirea Tismana]] s-a bucurat de sprijinul domnitorilor Radu I (1377 - 1383), Dan I (1383 - 1386) și [[Mircea cel Bătrân]] (1386 - 1418) al căror sfetnic a fost Cuviosul Nicodim. De asemenea, într-un hrisov din 27 iunie 1387 emis de Mircea cel Bătrân, se prevedea ca vieţuitorii din mănăstirile Vodiţa și Tismana „să fie de sine stătători și, după moartea cârmuitorului lor, să nu le pună pe nimeni cârmuitor, nici eu însumi, Mircea voievod, nici altul dintre cei de după mine, ci numai ei înșiși să aleagă pe cine vor binevoi, nici să strice orânduiala și datina lui Nicodim și porunca mea”. Aceleași prevederi există și într-un hrisov datat, cu probabilitate, la 11 mai 1399, când îi făcea o nouă danie de cinci sate. Printr-un alt hrisov (fără dată), îi făcea o danie de opt sate, întărind și daniile anterioare și reamintind dreptul călugărilor de a-și alege singuri conducătorul. Printr-un hrisov din 1406, cele două mănăstiri primeau unele sate din Serbia, de la despotutul sârb Ștefan Lazarevici.  Aceste numeroase danii, mai ales în sate, au făcut ca Tismana să devină una din cele mai înstărite mănăstiri din țară. În ce privește Vodiţa, este amintită pentru ultima dată într-un hrisov al lui Radu cel Frumos, din 8 iulie 1464. Proprietăţile ei au trecut treptat în stăpânirea Tismanei. === Activitatea teologică și culturală ===Nicodim a avut calități de bun [[cărturar]], [[isihasm|isihast]] și [[teolog]]. A corespondat cu mai mulți teologi, iar din această corespondență s-au păstrat două scrisori cu Patriarhul Eftimie al [[Veliko Târnovo|Târnovei]], în chestiuni [[dogmă|dogmatice]]. În ultimii ani ai vieţiivieții, între 1400 - 1405, s-a mutat la [[Mănăstirea Prislop]], a cărei [[ctitor]]ire îi este atribuită, ș unde între anii 1404 - 1405 a caligrafiat şi și miniat un [[Tetraevanghel]] pe [[pergament]] pe care la l-a ferecat cu coperte de argint aurit, măiestrit lucrate, o capodoperă a epocii. Este cea mai veche carte datată din Ţara Țara Românească cu cea mai veche ferecătură şi și se află la Muzeul Naţional Național de [[Istorie]] din [[Bucureşti]]București. Datarea este pe spatele ultimei pagini, al cărui text tradus de Mitropolitul [[Mitropolia Basarabiei|Tit Simedrea]] este: ''„Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Ţara Țara Ungurească în anul al şaselea șaselea al acestei goane după isihie. Socotim de la facerea lumii anul 6913 (1405)”''.

* Viziunile care le-a avut privind înfiinţarea înființarea mănăstirilor;

* Întâmplarea de la Ponoare, în care blestemul lui Nicodim aruncat asupra localnicilor reluctanţi reluctanți s-a împlinit;* Darul tămăduirii, de care a beneficiat şi și o fiică, care suferea de epilepsie, a împăratului Sigismund al Ungariei;* Transformarea fripturii de purcel în păstrăv cu ocazia praznicului în onoarea lui Sigismund şi și a lui Mircea cel Bătrân;

Sfinţenia vieţii Sfințenia vieții sale şi și minunile săvârşite săvârșite atât în timpul vieţiivieții, cât şi și după moarte, prin moaştele moaștele sale, l-au eternizat. Deşi Deși a fost considerat un sfânt încă în timpul vieţiivieții, a fost canonizat prin tomosul Sfântului [[Sinod]] al [[BORProslăvire|Bisericii Ortodoxe Româneproslăvit]] oficial abia după aproape 600 de ani, în 1955, prin [[tomos]]ul [1955[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], fiind [[Praznic|pomenit sub ]] în calendarul ortodox, cu numele de '''Sfântul Nicodim cel Sfinţit Sfințit de la Tismana''', fiind cinstit în calendarul ortodox în la [[26 decembrie]]. ==Imnografie== [[Tropar]], [[glas]]ul 1: :Celui ce a răsărit din Fecioara, mai-marelui păstorilor, ca o oaie de turmă ai urmat, Părintele nostru Nicodim. Cu postul, cu privegherea și cu rugăciunile, te-ai făcut lucrător sfințit de cele cerești, tămăduind sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Pentru aceasta grăim: slavă Celui ce te-a preaslăvit pe tine; slavă Celui ce ți-a dat ție putere; slavă Celui ce a arătat tuturor prin tine îndreptare. [[Condac]], glasul al 8-lea: :Ca pe cel împreună-râvnitor sfinților și ca pe un părinte mare, toată lavra ta Tismana te cinstește pe tine cu credință, Sfinte Nicodim, pe care păzește-o cu rugăciunile tale, fericite, totdeauna nebiruită și netulburată de toate nevoile, ca un părinte cuvios și pururea lăudat.

== Sursă Surse==* [https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicodim_de_la_Tismana ro.wikipedia.org: ''Nicodim de la Tismana'']*[[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9 

* [http://www.manastireatismana.ro/2006-3/manastiri.htm Mânăstiri şi și biserici construite de Sfântul Nicodim de la Tismana]* [http://www.manastireatismana.ro/2006/sate.htm Viaţa Viața Cuviosului Nicodim în Serbia]* [http://www.manastireatismanacalendar-ortodox.ro/2006luna/decembrie/prilepdecembrie26.htm Unde s-a născut Sinaxarul sfântului Nicodim?]

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinţi Sfinți români]][[Categorie:CuvioşiCuvioși]][[Categorie:Preoți]][[Categorie:Istoria Bisericii]][[Categorie:Ortodoxia în România]]