{{Sfinti|nume= Sf. Nicodim de la Tismana|Imagine= [[Fișier:Sf_Nicodim_de_la_Tismana.jpg|thumb|250 px|<center>''Sf. Nicodim cel Sfințit de la Tismana''</center>]]|nastere= în jurul anului 1320,<br/>Prilep, Macedonia|adormire= [[26 decembrie]] 1406,<br/>[[Mănăstirea Tismana]]|localizare= {{flag|Romania}} Țara Românească|recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română]]|etnie= |tip= [[cuvios]]|canonizare= 1955|calendar= [[26 decembrie]]|biserici= |site=}}Sfântul '''Nicodim de la Tismana''' a fost [[călugăr]] şi și [[arhimandrit]], întemeietorul mănăstirilor [[Mănăstirea VodiţaVodița (județul Mehedinți)| VodiţaVodița]] şi și [[Mănăstirea Tismana(județul Gorj)|Tismana]] din Oltenia şi și a mănăstirii [[Mănăstirea VişinaVișina|VişinaVișina]] pe valea Jiului. Pentru tot ce a făcut pentru ortodoxie şi și neamul românesc este considerat ocrotitorul Olteniei. [[Praznic|Prăznuirea ]] lui se face la [[26 decembrie]].

:„''"Numeroase amănunte din viaţa şi viața și activitatea sfântului Nicodim nu ne sunt cunoscute, dar măreţia măreția persoanei lui l-a impus în conştiinţa şi conștiința și dragostea poporului român, nu numai ca reorganizator al vieţii vieții monahale după modelul de la sfântul [[Muntele Athos|Munte Athos]], ctitor de biserici şi și mănăstiri, talentat miniaturist, ci şi și ca '''sfânt''', mare făcător de minuni."'' ”. Prof. dr. Emilian Popescu (Prefaţa Prefața <ref name="Zorilă">Pr. Mihai Zorilă ''Viaţa şi Viața și activitatea Sf. Nicodim de la Tismana'', rezumatul lucrării de licenţălicență, tipărit în 1991, fără a se menţiona menționa editura.</ref>){{OrtodoxiaînRomânia}}== Contextul istoric == După ce romano-catolicii s-au rupt de Biserica Ortodoxă în [[Marea Schismă]] din 1054, au urmat conflicte politico-religioase, inclusiv o activitate de prozelitism din partea romano-catolicilor pe teritoriul țării românești. Astfel, în secolul al XIV-lea la granița dintre Țara Românească, Serbia și Ungaria aveau loc lupte politico-religioase. S-a susținut ca Nicodim ar fi venit la noi din pricina turcilor, în urma biruinței lor de la Crmen (septembrie 1371). Dar, conform Pr. Prof. [[Mircea Păcurariu]], adevăratul motiv al venirii sale în Țara Românească trebuie căutat în ocuparea pentru câțiva ani a Vidinului (inclusiv regiunea Craina) de către regele Ludovic cel Mare al Ungariei (1342—1382). În 1366, teritoriile cucerite au fost organizate într-un «banat al Bulgariei». Dar concomitent cu organizarea sa politică-militară, se desfășura și o puternică acțiune de catolicizare, dusă de franciscani, nu numai aici, ci și în ținuturile înconjurătoare. Dacă Nicodim se afla în acest timp într-o mănăstire din Craina, eventual ca egumen, era firesc ca în împrejurările date, să fi avut de suferit, fapt care a determinat trecerea lui în Țara Românească. În orice caz, stăpânirea ungară asupra Vidinului a încetat din 1369. Cu toate acestea, primejdia catolică a rămas. Dovadă este scrisoarea papei Urban V din 19 ianuarie 1370, prin care felicita pe doamna Clara — cea de-a doua soție (catolică) a lui [[Nicolae Alexandru]] — pentru convertirea fiicei sale, Țarina Bulgariei, soră vitregă a lui Vlaicu Vodă.

== Contextul istoric ==[[Marea Schismă]] din 1054 a împărţit [[creştinism]]ul Așadar, chiar după revenirea Vidinului în două mari ramuri, vestică ([[Biserica Romano-Catolică|catolică]]) şi estică ([[Biserica Ortodoxă|ortodoxă]]). În secolele următoare, între Biserici a urmat o luptă pentru supremaţie, marcată de prozelitism, stăpânirea bulgară în special din partea Bisericii Romano-Catolice. În secolul al XIV-lea la graniţa dintre Ţara Românească, Serbia şi Ungaria aveau loc lupte, susţinute şi de cele două Biserici. Spre deosebire de majoritatea populaţiei din Ţara Românească, de credinţă ortodoxă, domnitorii Basarab I şi fiul său, [[Nicolae Alexandru]]<ref name="Barbu">Prof. dr. Daniel Barbu ''Sur le double nom du prince de Valachie Nicolas-Alexandre'', Revue Roumaine d’Histoire XXV, no. 4, 19861369, pp. 287-300.</ref>, se prsupune că erau catolici, sau cel puţin simpatizanţi<ref name="Djuvara">[[Neagu Djuvara]], [http://www.itcnet.ro/history/archive/mi2000/current8/mi53.htm Iarăşi despre Negru Vodă şi "Descălecătoare"], Magazin Istoric, nr. 8 / 2000</ref>. Împiedicarea expansiunii spre răsărit a influenţei Bisericii Romano-Catolice necesita era necesară reafirmarea credinţei credinței ortodoxe, inclusiv prin întemeierea de mănăstiri. Acestea erau totodată şi și locul unde se formau funcţionarii funcționarii cancelariilor domneşti şi domnești și locuri de refugiu.

[[Image:Sf_Nicodim_de_la_TismanaȘtirile pe care le avem asupra originii, copilăriei, tinereții și, în genere, asupra întregii vieți a lui Nicodim până la venirea lui în Țara Românească sunt foarte sărace și adesea contradictorii.jpg|Sfântul Nicolae Iorga și Victor Brătulescu au susținut că Nicodim cel Sfinţit se trăgea dintr-o familie de aromâni din părțile Prilepului, în Macedonia (azi in Macedonia de la Tismana|thumb|left|150px]]Nord). Învățatul sârb Djordje Radojičić din Novi Sad susținea că s-a născut în Prilepac, o cetate în apropiere de Novo Brdo, celebru centru minier din Serbia medievală, din tată valah și mamă sârboaică, înrudită cu cneazul Lazăr al Serbiei, părere pe care o împărtășește și Pr. Prof Mircea Păcurariu, adăugând că „așa se explică de ce a venit el în părțile noastre și s-a dovedit atât de atașat de poporul român”<ref name="Păcurariu1991">Mircea Păcurariu, ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9</ref>.

Nicodim s-a născut în Macedonia, la Prilep. Mama sa era una din fiicele domnitorului Basarab I, prin intermediul căruia Nicodim se înrudea cu cnejii sârbi şi ţarii bulgari. Nu se cunoaşte cunoaște exact anul naşteriinașterii, se presupune că s-ar fi născut în 1310, dar mai plauzibil este că s-a născut prin 1320<ref name="Păcurariu">Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol I, BucureştiBucurești, 1980, p. 288.</ref>.

Fiind de os domnesc, se va bucura de instruire în mediul bisericesc. La Decani, lângă Prilep tocmai se construia biserica „Visoki Decani”. ''„Iar sântul Botezat fiind dupre obiceiul creştinesccreștinesc, şi și crescut întru buna pedepsire, şi și temere de D-deu şi zeu și a iubirei în tânără vrâstă vârstă a prunciei sale, dat a fost de părinţii părinții lui la învăţătura cărţeiînvățătura cărții. Şi isteţ și isteț fiind la minte, sântul în scurtă vreme a învăţat învățat toată dumnezeeasca Scriptură, care duce întru mântuire, şi și gramatica cea slovenească, foarte bine şi desăvârşit”și desăvârșit”'' <ref name="ImŞtefanImștefan">Ieromonah Ştefan ștefan de la Tismena Tismana ''Viaţa Viața Prea Cuviosului Părintelui nostru Nicodim SânţitulSânțitul, Arhimandritul Lavrei din Sânta Monastire Tismena'', 1883, Tipografia Cărţilor BisericeştiCărților Bisericești, BucureştiBucurești.</ref>.

În 1335 Nicodim întâlneşte întâlnește [[monah]]ii de la Muntele Athos care vizitau Mănăstirea Decani, cu ocazia inaugurării ei. Această întâlnire îi va releva drumul pe care îl va urma în viaţăviață. Pleacă la Muntele Athos pentru a-şi desăvârşi și desăvârși instruirea. Este primit ca frate la [[Mănăstirea Hilandar|Lavra Hilandar]]. În [[1338]] primeşte primește numele de '''Nicodim'''. În 1341 este [[hirotonie|hirotonisit]] [[ierodiacon]], iar în [[1343]] [[ieromonah]]. Mai târziu ajunge [[protrosinghelprotosinghel]]. După moartea [[egumen]]ului mănăstirii este ales în fruntea obştii călugăreşti obștii călugărești de la Hilandar.

În 1375 Cel târziu în 1370, Nicodim este solicitat să mijlocească pentru Serbia la [[Constantinopol]] ridicarea [[anatemă|anatemei]]ajunge în Țara Românească, datorată conflictului dintre aceste două Biserici din anul 1346, ca urmare știindu-se că în 1371-1372 deja s-a declarării unilaterale a [[Patriarhie]]i Sârbeştiterminat zidirea Mănăstirii Vodița ridicată de Nicodim. [[Patriarh]]ul Filotei al [[Constantinopol]]ului lN-a apreciat foarte mult pe Sfântul ar fi exclus ca odată cu Nicodimsă fi venit în țară și unii dintre monahii români trăitori la Athos, i-a dăruit cârja sa, trei părticele din sfintele [[moaşte]] ale Sfântului [[Ioan Gură de Aur]], ale Sfântului care făcea amintire și [[Ignatie TeoforulHariton al Ungrovlahiei#Egumen la Mănăstirea Cutlumuș|hrisovul ctitoricesc dat Cutlumușului în 1369]] şi ale sfântului Mucenic Teofil, moaşte care se află şi astăzi la Mănăstirea Tismana, şi l-a făcut '''arhimandrit'''<ref name="Păcurariu1991" />.

Se stinge În 1375 Nicodim este solicitat să mijlocească pentru Serbia la [[Constantinopol]] ridicarea [[anatemă|anatemei]], datorată conflictului dintre aceste două Biserici din viaţă în anul 1346, ca urmare a declarării unilaterale a [[26 decembriePatriarhie]] 1406 şi a este înmormântat în i Sârbești. [[pridvorPatriarh]]ul Mănăstirii Tismana. Moaştele sale sFilotei al [[Constantinopol]]ului l-au păstrata apreciat foarte mult pe Sfântul Nicodim, un timp la Tismanai-a dăruit cârja sa, iar apoi au fost ascunse, se presupune că acum sunt la trei părticele din sfintele [[moaște]] ale Sfântului [[Mitropolit|MitropoliaIoan Gură de Aur]] din , ale Sfântului [[MuntenegruIgnatie Teoforul]] <ref name="Zorilă"/>și ale sfântului Mucenic Teofil, moaște care se află și astăzi la Mănăstirea Tismana râmânând doar un deget, cel arătător de la mâna dreaptăși l-a făcut [[arhimandrit]].

== Activitatea Sfântului Nicodim înainte de a veni Se stinge din viață în Ţara Românească ==La Multele Athos îşi face ucenicia în atelierele unde se scriau şi se traduceau producţii literare, însuşindu-şi limbile [[limba greacă|greacă26 decembrie]] şi 1406 și a este înmormântat în [[limba slavonă|slavonăpridvor]]ul Mănăstirii Tismana. Se iniţiază în arta de Moaștele sale s-au păstrat, un timp la Muntele AthosTismana, [[caligrafie]]iar apoi au fost ascunse, se presupune că acum sunt la [[picturăMitropolit|Mitropolia]] (miniatură), şi câteva meşteşuguri (din [[arhitecturăMuntenegru]]<ref name="Zorilă"/>, zidăriela Tismana rămânând doar un deget, tâmplărie, argintărie)cel arătător de la mâna dreaptă.

În timp ce era la == Activitatea Sfântului Nicodim înainte de a veni în Țara Românească ==La [[Muntele Athos are o viziune divină ]] își face ucenicia în care i atelierele unde se cerea să construiască o mănăstire lângă o cascadăscriau și se traduceau producții literare, însușindu-și limbile greacă și [[Limba slavonă|slavonă]]. Ca urmare se întoarce Se inițiază în Serbiaarta de la Muntele Athos, undecaligrafie, după legendă, întemeiază mănăstirile Manastirica [[pictură]] (Mănăstiriţaminiatură), la graniţa dintre Macedonia şi Kosovo şi Vratna din Negotin. Tot lui i se atribuie şi clădirea unei [[Biserică și câteva meșteșuguri (edificiuarhitectură, zidărie, tâmplărie, argintărie)|biserici]] la Saina, ţinutul Cladova de pe Valea Timocului .

== Activitatea Sfântului Nicodim în Ţara Românească ==În [[1369]]<ref name="Zorilă"/> Nicodim este chemat timp ce era la Muntele Athos are o viziune divină în Ţara Românească, pentru a întemeia care i se cerea să construiască o mănăstirelângă o cascadă. Răspunde solicitării cu entuziasmCa urmare se întoarce în Serbia, unde, urmându-şi viziuneadupă legendă, întemeiază mănăstirile Manastirica (Mănăstirița), la granița dintre Macedonia și Kosovo și Vratna din Negotin. Se spune ca a traversat singur Dunărea înot Tot lui i se atribuie și clădirea unei [[Biserică (!edificiu) în zona Porţile |biserici]] la Saina, ținutul Cladova de Fier în dreptul localităţilor Tachia (pe malul drept al Dunării) şi Orşova (pe malul stâng).Valea Timocului

== Activitatea Sfântului Nicodim în Țara Românească ==În 1369<ref name="Zorilă"/> Nicodim este chemat în Țara Românească, pentru a întemeia o mănăstire. Răspunde solicitării cu entuziasm, urmându-și viziunea. Se spune ca a traversat singur Dunărea înot (!) în zona Porțile de Fier în dreptul localităților Tachia (pe malul drept al Dunării) și Orșova (pe malul stâng). === Întemeierea Mănăstirii Vodiţa Vodița ===Conform viziunii sale, imediat ce ajunge în Ţara Țara Românească Nicodim începe demersurile pentru întemeierea unei mănăstiri. Sprijinit de Domnitorul Vladislav I al Ţării Româneşti Țării Românești (1364 - 1377), al cărui unchi era. În anul [[1370]] începe, împreună cu călugării pe care i-a raliat cauzei sale, ridicarea [[Mănăstirea VodiţaVodița|Mănăstirii VodiţaVodița]], lângă satul Vârciorova, construcţie construcție care a continuat până în 1375. Printr-un hrisov din 1372, Vlaicu Vodă rânduia ca după moartea lui Nicodim „să nu aibă voie niciun domn să așeze în locul acela pe cârmuitor, nici arhiereu, nici altul nimeni, ci precum spune chir Nicodim și cum va orândui, așa să ţie călugării cei de acolo și singuri să-și puie cârmuitor”<ref name="Păcurariu1991" />. Prin aceste prevederi, mănăstirea devenea o ''[[samovlastie]]'', adică o ctitorie de sine stătătoare, scoasă de sub orice autoritate din afară, încât se conducea numai prin propriul ei sobor, practică folosită și la Athos de unde Sfântul Nicodim a adus-o în Ţara Românească.

Plecând din Aninoasa ajunge la Gropşani (astăzi VânătaÎn 1376 cel târziu, Gorj)Vodița era cuprinsă în noua unitate militară administrativă ungară, lângă ceea ce astăzi se cheamă Tismanacare era banatul de Severin. Mergând pe valea apei în sus ajunge la o mică cascadăPe deasupra, unde constată că ar fi un loc bun pentru înfiinţarea unei mănăstiri. Se întoarce la Mănăstirea Vodiţasub oblăduirea Doamnei Clara, unde lasă în locul său ca a doua soție a lui Nicolae Alexandru și mama vitregă a lui Vlaicu Vodă acționau [[stareţmisionar]] pe ieromonahul Agaton, iar el, împreună cu ucenicii săi, se duce la Tismana şi în i [[1377papa]] începe construcţia bisericii din zidli. Ajutat de sfaturile Cuviosului Nicodim, sfinţită în [[1378]]Vlaicu Vodă va reuși să blocheze planurile acestora. În paralel cu construcţia acest scop ei hotărăsc întărirea graniței prin înființarea de mănăstiri ortodoxe. Coordonarea înființării acestora nu se ocupă putea face de organizarea vieţii monahalela Mănăstirea Vodița, conform regulilor însuşite la Muntele Athosal cărei amplasament nu era potrivit pentru acoperirea necesităților comunității ortodoxe. Nicodim fiind deja arhimandritîncepe să caute un loc pentru a întemeia o nouă mănăstire. În acest scop vizitează Oltenia subcarpatică, căutările sale ducând la inițierea ridicării mai multor mănăstiri și biserici, mănăstirea înfiinţată cum au fost mănăstirile de el avea rang la Gura Motrului și Vișina (la Gura Sadului), bisericile de arhimandriela Coșuștea, fiind „Mare Lavră” şi prima arhimandrie din ţarăJidoștița și cea de pe malul râului Topolnița și schitul de pe Valea Aninoasei.

De-a lungul timpuluiPlecând din Aninoasa ajunge la Gropșani (astăzi Vânăta, Gorj), lângă ceea ce astăzi se cheamă Tismana. Mergând pe valea apei în sus ajunge la o mică cascadă, unde constată că ar fi un loc bun pentru înființarea unei mănăstiri. Se întoarce la Mănăstirea Vodița, unde lasă în locul său ca [[Mănăstirea Tismanastareț]] s-a bucurat pe ieromonahul Agaton, iar el, împreună cu ucenicii săi, se duce la Tismana și în 1377 începe construcția bisericii din zid, sfințită în 1378. În paralel cu construcția se ocupă de sprijinul domnitorilor Radu I (1377 - 1383)organizarea vieții monahale, Dan I (1383 - 1386) şi [[Mircea cel Bătrân]] (1386 - 1418) al căror sfetnic a fost Cuviosul conform regulilor însușite la Muntele Athos. Nicodimfiind deja arhimandrit, mănăstirea înființată de el avea rang de arhimandrie, fiind „Mare Lavră” și prima arhimandrie din țară.

=== Activitatea teologică şi culturală ===Nicodim a avut calităţi de bun [[cărturar]], [[isihasm|isihast]] şi [[teolog]]Trebuie reţinut și faptul că prin 1383—1384 Severinul reintra în stăpînirea Țării Românești. A corespondat cu mai mulţi teologi, iar din această corespondenţă sDintr-au păstrat două scrisori cu Patriarhul Eftimie un act al [[Veliko Târnovo|Târnovei]]lui Dan I, reiese că la data emiterii lui obștea condusă de Nicodim stăpânea două mănăstiri și reintrase în chestiuni [[dogmă|dogmatice]]posesia tuturor satelor și veniturilor Vodiței (se amintea de „călugării din amândouă mănăstirilie”, care „să fie de sine stătători”.)

De-a lungul timpului, [[Mănăstirea Tismana]] s-a bucurat de sprijinul domnitorilor Radu I (1377 - 1383), Dan I (1383 - 1386) și [[Mircea cel Bătrân]] (1386 - 1418) al căror sfetnic a fost Cuviosul Nicodim. De asemenea, într-un hrisov din 27 iunie 1387 emis de Mircea cel Bătrân, se prevedea ca vieţuitorii din mănăstirile Vodiţa și Tismana „să fie de sine stătători și, după moartea cârmuitorului lor, să nu le pună pe nimeni cârmuitor, nici eu însumi, Mircea voievod, nici altul dintre cei de după mine, ci numai ei înșiși să aleagă pe cine vor binevoi, nici să strice orânduiala și datina lui Nicodim și porunca mea”. Aceleași prevederi există și într-un hrisov datat, cu probabilitate, la 11 mai 1399, când îi făcea o nouă danie de cinci sate. Printr-un alt hrisov (fără dată), îi făcea o danie de opt sate, întărind și daniile anterioare și reamintind dreptul călugărilor de a-și alege singuri conducătorul. Printr-un hrisov din 1406, cele două mănăstiri primeau unele sate din Serbia, de la despotutul sârb Ștefan Lazarevici.  Aceste numeroase danii, mai ales în sate, au făcut ca Tismana să devină una din cele mai înstărite mănăstiri din țară. În ce privește Vodiţa, este amintită pentru ultima dată într-un hrisov al lui Radu cel Frumos, din 8 iulie 1464. Proprietăţile ei au trecut treptat în stăpânirea Tismanei. === Activitatea teologică și culturală ===Nicodim a avut calități de bun [[cărturar]], [[isihasm|isihast]] și [[teolog]]. A corespondat cu mai mulți teologi, iar din această corespondență s-au păstrat două scrisori cu Patriarhul Eftimie al [[Veliko Târnovo|Târnovei]], în chestiuni [[dogmă|dogmatice]]. În ultimii ani ai vieţiivieții, între 1400 - 1405, s-a mutat la [[Mănăstirea Prislop]], a cărei [[ctitor]]ire îi este atribuită, ș unde între anii 1404 - 1405 a caligrafiat şi și miniat un [[Tetraevanghel]] pe [[pergament]] pe care la l-a ferecat cu coperte de argint aurit, măiestrit lucrate, o capodoperă a epocii. Este cea mai veche carte datată din Ţara Țara Românească cu cea mai veche ferecătură şi și se află la Muzeul Naţional Național de Istorie din BucureştiBucurești. Datarea este pe spatele ultimei pagini, al cărui text tradus de Mitropolitul [[Mitropolia Basarabiei|Tit Simedrea]] este: ''„Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Ţara Țara Ungurească în anul al şaselea șaselea al acestei goane după isihie. Socotim de la facerea lumii anul 6913 (1405)”''.

* Viziunile care le-a avut privind înfiinţarea înființarea mănăstirilor;

* Întâmplarea de la Ponoare, în care blestemul lui Nicodim aruncat asupra localnicilor reluctanţi reluctanți s-a împlinit;* Darul tămăduirii, de care a beneficiat şi și o fiică, care suferea de epilepsie, a împăratului Sigismund al Ungariei;* Transformarea fripturii de purcel în păstrăv cu ocazia praznicului în onoarea lui Sigismund şi și a lui Mircea cel Bătrân;

Sfinţenia vieţii Sfințenia vieții sale şi și minunile săvârşite săvârșite atât în timpul vieţiivieții, cât şi și după moarte, prin moaştele moaștele sale, l-au eternizat. Deşi Deși a fost considerat un sfânt încă în timpul vieţiivieții, a fost canonizat prin tomosul Sfântului [[Sinod]] al [[BORProslăvire|Bisericii Ortodoxe Româneproslăvit]] oficial abia după aproape 600 de ani, în 1955, prin [[tomos]]ul [1955[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], fiind [[Praznic|pomenit sub ]] în calendarul ortodox, cu numele de '''Sfântul Nicodim cel Sfinţit Sfințit de la Tismana''', fiind cinstit în calendarul ortodox în la [[26 decembrie]].

:Celui ce a răsărit din Fecioara, mai-marelui păstorilor, ca o oaie de turmă ai urmat, Părintele nostru Nicodim. Cu postul, cu privegherea şi și cu rugăciunile, te-ai făcut lucrător sfinţit sfințit de cele cereşticerești, tămăduind sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţăcredință. Pentru aceasta grăim: slavă Celui ce te-a preaslăvit pe tine; slavă Celui ce ţiți-a dat ţie ție putere; slavă Celui ce a arătat tuturor prin tine îndreptare.

:Ca pe cel împreună-râvnitor sfinţilor şi sfinților și ca pe un părinte mare, toată lavra ta Tismana te cinsteşte cinstește pe tine cu credinţăcredință, Sfinte Nicodim, pe care păzeştepăzește-o cu rugăciunile tale, fericite, totdeauna nebiruită şi și netulburată de toate nevoile, ca un părinte cuvios şi și pururea lăudat.

== Sursă Surse==* [https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicodim_de_la_Tismana ro.wikipedia.org: ''Nicodim de la Tismana'']*[[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9 

* [http://www.manastireatismana.ro/2006-3/manastiri.htm Mânăstiri şi și biserici construite de Sfântul Nicodim de la Tismana]* [http://www.manastireatismana.ro/2006/sate.htm Viaţa Viața Cuviosului Nicodim în Serbia]

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinţi Sfinți români]][[Categorie:CuvioşiCuvioși]][[Categorie:Preoți]][[Categorie:Istoria Bisericii]][[Categorie:Ortodoxia în România]]