Modificări

|Imagine=[[Fișier:Robaia.JPG|330 300 px|Biserica Mănăstirii Robaia]]|jurisdicţie=Eparhia Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului

|limba liturgică=[[limba română|română]]

Mănăstirea este așezată la 6 km de revărsarea gura de vărsare a văii Robaia în râul Vâlsan la Mușătești, într-un cadru înconjurător încântător de frumos.

Valea Robaia, prielnică retragerilor în vremuri de bejenie și deselor primejdii, a adăpostit de-a lungul zbuciumatei noastre istorii de multe ori sate întregi care se retrăgeau cu ușurință și așteptau cu răbdare trecerea prigoanelor. Documentar știm că proprietatea cu mănăstirea Robaia este a lui Pârvu Logofătul, ctitorul mănăstirii Bucovăț din apropierea Craiovei, ginerele voievodului Alexandru al II-lea. El moare la Constantinopol, pe la anul 1593, iar proprietatea sa de la Robaia revine rudelor din familia Balomireștilor, și anume banului Armega al Craiovei. După moartea banului Armega, fiul său Drosu Postelnicul și jupâneasa lui Rada închină această mănăstire, cu tot ce avea, mănăstirii Bucovăț în anul 1609, ca [[metoc]], în timpul voievodului [[Radu Șerban]] (1602-1610), danie întărită de acest domnitor. Conducerea mănăstirii Bucovăț vinde mănăstirea Robaia, cu tot ce avea, lui Mușat Mușatescu clucerul. El o dă de zestre fiicei sale Livera, căsătorită cu Sava Șufarul din Furduești. Legenda spune că Sava Logofătul, urmărit de turci, s-a retras aici și când era aproape să cadă în mâinile lor a cerut ajutorul sfântului mare mucenic Gheorghe, făgăduindu-i că dacă îl va scăpa va ridica chiar în locul unde se găsește un dumnezeiesc [[altar]], după care apoi o sfântă biserică. [[Sfântul Gheorghe]], primindu-i [[rugăciune]]a, l-a scăpat în chip cu totul minunat, devenind învingătorul urmăritorilor. În anul 1644, în locul vechii bisericuțe de lemn, Sava Șufarul își îndeplinește făgăduința zidind o biserică din bolovani și cărămidă. La [[23 aprilie]] 1644 dăruiește mănăstirii Robaia moșia cu rumâni (robi), pădurile, muntele Dara și o vie la Pitești, danie întărită de domnitorul [[Matei Basarab]] prin hrisovul de la [[10 august]] 1648. Sava Logofătul, după ce înzestrează mănăstirea precum s-a arătat, o lasă să se administreze singură și liberă, rânduind ca [[egumen]] pe călugărul Sava ieromonahul din această mănăstire. După moartea logofătului Sava (1671), jupâneasa Livera, la [[1 mai]] 1671, închină mănăstirea ca metoc al mănăstirii Argeșului și rămâne în continuare metoc al Episcopiei de Argeș, care a luat ființă în anul 1793, până la [[secularizarea averilor mănăstirești ]] (1864), când mănăstirea Robaia rămâne de sine stătătoare.

Biserica, cu hramul sfântul mare mucenic Gheorghe, e zidită pe plan treflat cu [[pronaos]], [[naos]] și altar. Ulterior, cu prilejul uneia dintre restaurări, i s-a adăugat [[pridvor]]ul deschis mai întâi și închis după aceea, pe stâlpi de lemn cu ferestre (1843). Sfântul locaș a mai fost restaurat la începutul secolului al XIX-lea de către [[episcop]]ul Iosif I al Argeșului (1793-1820). Alte restaurări s-au făcut mai apoi la îndemnul episcopului Ilarion, în anii 1843-1868, de către [[stareţstareț]]ul Visarion, secondat de Teodosie [[duhovnic]]ul şi și Naum [[monah]]ul, precum și de alți evlavioși creștini în anii următori.

În anul 2010 (august) trăiau în această mănăstire 20 de maici, în frunte cu Maica stareţă stareță Petronia Dobrescu.

În anii 1990-2010, aşezământul așezământul monahal de la Robaia a renăscut material și spiritual, şi și prin strădania obştii obștii monahale. Construcţiilor Construcțiilor mai vechi li s-au adăugat două clădiri, una a chiliilor, cu două etaje, şi și o alta a noii stăreţiistăreții, cu cinci etaje, în care se află şi și câteva chilii, dar mai ales atelierele de confecţionat veşminte preoţeşticonfecționat veșminte preoțești, atelierul de pictură bisericească, trapeza şi și sala expoziţională expozițională „Mînăstirea Robaia - străveche vatră de credinţă şi credință și de spiritualitate românească”, în curs de amenajare. Biserica a fost consolidată şi și repictată integral de renumitul zugrav argeşan argeșan Ion Savu, şi și a fost înzestrată cu mobilier lucrat în lemn de meşterii meșterii Gheorghe Antal şi și Ion VişanVișan, originari din judeţul Neamţjudețul Neamț.

În incinta mânăstirii se mai află un agheasmatar, destinat slujbelor în aer liber, construit de Gheorghe aendroiu din Muşăteşti şi Mușătești și împodobit cu pictură în frescă de pictorii Ion Popa şi și Bârdici GăleşanuGăleșanu, sfinţit sfințit în 1997 de Episcopul locului, precum şi și o troiţă troiță pictată de Gheorghe Sorin Nicolae şi și Marius Gologan.

Tot în ultimii ani, a fost refăcută calea de acces din satul Muşăteşti Mușătești spre mânăstire, reamenajată „Fântâna de leac” (a cărei apă este recunoscută ca având virtuţi virtuți tămăduitoare), ceva mai sus de mânăstire, şi și întregul aşezământ așezământ monahal a fost racordat la reţeaua rețeaua electrică naţionalănațională.

* [http://www.eparhiaargesului.ro/mrea_robaiaarhieparg/index.php/viata-arhiepiscopiei-argesului-si-muscelului/viata-monahala-eparhia-argesului/2012-10-14-16-07-34/manastirea-robaia Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului: Mănăstirea Robaia], accesat 10 octombrie 2017* [https://www.cjarges.ro/manastirea-robaia Consiliul Județean Argeș: Turismul religios – emblemă a județului Argeș.htmlMănăstirea Robaia], accesat 10 octombrie 2017