2.277 de modificări
Modificări
m
Adăugare legătură
{{În lucruArticol de calitate}}
{{Mănăstire
|nume=Mănăstirea Plătărești
|mărime aprox=10 [[călugăr]]ițe
|localizare= {{flag|Romania}}Comuna Plătărești<br/>Județul Călărași
|limba liturgică=[[limba română|română]]
|cântarea=[[Cântarea bizantină|bizantină]]
|schituri=
În 1821, mănăstirea a fost ocupată de trupele otomane sosite în Țara Românească pentru a lupta cu trupele Eteriei conduse de Alexandru Ipsilanti. La plecare, turcii au devastat mănăstirea, aducând distrugeri însemnate în special picturii interioare. Biserica mănăstirii a fost reparată parțial în 1832, dar pictura sa a fost restaurată abia în anii 1970.<ref>Veniamin Nicolae, ''Ctitoriile lui Matei Basarab'', Editura Sport-Turism, București, 1982</ref>
În ''Catagrafia Țării Românești'', din 1823, se menționa că Mănăstirea Plătărești se află într-o stare de degradare avansată, având prăbușite ambele turle.<ref name=arheologie/> În 1836, mănăstirea a intrat în subordinea Departamentului Credinței (echivalentul Ministerului Cultelor în perioada [[Regulamentul Organic|Regulamentului Organic]]), care a transformat-o în penitenciar destinat femeilor. Acest penitenciar a funcționat până în anul 1844, când mănăstirea împreună cu toată averea sa mobilă și imobilă a fost transferată către [[Mitropolia Ungro-Vlahiei]], sub a cărei autoritate a rămas până în anul 1863, când, în urma secularizării averilor mănăstirești, a fost transferată în administrarea statului, funcționând ca [[Parohie|biserică de parohie]] pentru satul Plătărești.<ref name=episcopia/>
În timpul Primului Război Mondial, mănăstirea a fost ocupată (în 1916) de trupele bulgare, care au transformat-o în depozit de materiale de război. Trupele bulgare au produs noi devastări la mănăstire, printre și arderea întregii arhive și a cărților de cult.<ref name=lumina/> Ca urmare, în arhiva mănăstirii nu s-a păstrat nici un document mai vechi în legătură cu istoricul său. Au scăpat de la distrugere doar 10 [[Minei|mineie]] cu litere grecești, tipărite la [[Constantinopol]] în 1843, 11 mineie tipărite cu litere chirilice, un [[triod]] tipărit la Veneția în anul 1839, un [[penticostar]] din 1820, o [[cazanie]], un [[tipic]] și un [[octoih]], aflate în prezent la Muzeul de Istorie din Slobozia.<ref>[https://adevarul.ro/stiri-locale/calarasi/foto-manastirea-fortareata-de-la-plataresti-1444001.html Ionela Stănilă, Mănăstirea-fortăreață de la Plătărești. ''Povestea lăcașului de cult în care a funcționat o închisoare de femei și un spital pentru alienații mintal''], 7 iunie 2013, ''Adevărul.ro'', accesat 24 noiembrie</ref>
De o deosebită valoare artistică, unicat în România, este icoana de [[hram]] a Sfântului Mare Mucenic Mercurie. Icoana este categorisită în rândul [[Făcător de minuni|icoanelor făcătoare de minuni]], conform canoanelor Bisericii Ortodoxe Române.<ref name=olteniteanul/>
Dacă pictura din pronaos s-a păstrat relativ intactă (fiind necesară doar restaurarea efectuată în 1972), pictura din [[naos]] și [[altar]] a suferit distrugeri importante în urma prăbușirii turlelor la cutremurul din [[1802]] și, mai ales, din cauza datorită devastărilor făcute de trupele otomane cantonate în incinta mănăstirii pe vremea revoluției din [[1821]]. În timpul reparațiilor din 1832, stratul de tencuială pe care era realizată pictura originală a fost îndepărtat, fiind aplicat un nou strat de tencuială de frescă, destinat unei repictări a bisericii. Dar, din cauza succesiunii evenimentelor ulterioare, biserica a rămas în această stare până în 1990, când au fost repictate integral naosul și altarul, în tehnica „tempera”. Noua pictură respectă stilul celei originale, din timpul lui Matei Basarab, dar materialele utilizate pentru realizarea sa au fost de slabă calitate, ceea ce a condus la apariția de exfolieri ale picturii în anumite zone.<ref name=olteniteanul/>
==Mănăstirea Plătărești în prezent==
Prin decizia [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] din [[1 august]] 2000, s-a aprobat reînființarea Mănăstirii Plătărești, cu [[hram]]ul „Sfântul Mare Mucenic Mercurie”. Prima obște a mănăstirii era formată din doar trei maici, având ca [[stareț]]ă pe [[monah]]ia Mihaela Dumitrescu, licențiată în drept și doctor în teologie.<ref>[http://arhiva.formula-as.ro/2001/457/spiritualitate-39/spiritualitate-2158 Sorin Preda, ''De veghe Mănăstirii Plătărești. Mercurie - primul sfânt dobrogean''], ''Formula As'', nr. 457, 2001, accesat 28 decembrie 2023</ref>
În anul 2004 mănăstirea a fost transformată în mănăstire de călugări, cu patru viețuitori. La [[1 octombrie]] 2009, noul [[Episcopia Sloboziei și Călărașilor|Episcop al Sloboziei și Călărașilor]], PS [[Vincențiu (Grifoni) al Sloboziei și Călărașilor|Vincențiu]], a hotărât mutarea maicilor de la Mănăstirea Sfinții Voievozi din Slobozia la Mănăstirea Plătărești, care a redevenit astfel mănăstire de călugărițe.
În prezent, activitatea monahală de la Plătărești este asigurată de un grup de șapte [[călugăr]]ițe și surori, unele fiind licențiate în [[teologie]] sau absolvente ale Seminarului de Teologie, în frunte cu maica stareță, stavrofora Varvara Arnăutu. Preotul slujitor al bisericii mănăstirii este [[ieromonah]]ul Casian Luis Enache.<ref name=basilica/>
La Mănăstirea Plătărești se organizează [[pelerinaj]]e în special cu ocazia celor două sărbători de [[hram]]: „Sfântul Mare Mucenic Mercurie”, la [[25 noiembrie]] și „Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul”, la [[20 iulie]].
==Note==
