Modificări

Periodeuții sau periodevții (περιοδευτής = îngrijitor al sufletelor), numiți și „exarhi” sau „visitatores” pe latinește, aveau hirotonie de arhiereu, dar erau considerați inferiori horepiscopilor<ref name="Păcurariu" />. Se deplasau din cetatea de scaun a episcopului eparhiot în eparhie, îndeplinind aceleași însărcinări ca și horepiscopii. Au apărut în secolul IV și au continuat până în secolele VIII-IX. Unii periodeuți au putut activa în teritoriile din nordul Dunării ca trimiși ai episcopilor din sudul ei.

Având în vedere că imperiul roman de răsărit a cucerit o parte din câmpia olteană sub conducerea lui Constantin cel Mare, care a construit un pod peste Dunăre între Sucidava și Oescus, pătrunderea creștinismului la nord de Dunăre prin acești horepiscopi și periodeuți se putea efectua direct. Deși teritoriul a fost pierdut în 378, legătura s-a refăcut mai întâi în 442 și 447 și apoi sub împăratul [[Iustinian I|Iustinian]] care a restabilit stăpânirea romano-bizantină în nordul Dunării <ref name="Păcurariu" />. Sub împăratul [[Iustinian I|Iustinian]] s-a creat și [[Iustiniana Prima|Arhiepiscopia Justiniana Prima]], bănuită a fi unde este Niș în Serbia azi. Această arhiepiscopie pare să fi trimis horepiscopi la nord de Dunăre prin orașe dacice precum Recidava, Litterata, Sucidava, și alte orașe port<ref name="Păcurariu" />.