Modificări

{{OrtodoxiaînRomânia}}{{incomplet}}

=== Exemplu de activitate pedagogică Școli === În ultimele decenii ale secolului al XV-lea și în tot cursul celui de al XVI-lea, la Putna a funcționat o școală elementară și una medie. După părerea profesorului Ștefan Birsănescu, cea din urmă avea caracterul unui seminar, pregătind pe viitorii preoți. Se preda aici gramatica, retorica, logica și muzica, precum și limbile greacă, slavonă și română. Ca profesori vor fi funcționat protopsalții Eustatie și Antonie, în prima jumătate a secolului al XVI-lea, și ritorul Lucaci, spre sfârșitul lui. Școala a avut o deosebită însemnătate în cultura românească, promovând preocupările de istorie, drept, lingvistică, științe exacte, muzică. O altă școală a fost cea condusă de dascălul Dosoftei din schitul lui Zosin, în care s-a pregătit și viitorul mitropolit cărturar Sf. [[Varlaam al Moldovei]].{{Main|Școlile bisericești românești}}

 În secolul XVI începe să se contureze tot mai mult opera de asistență socială organizată de mănăstirile românești. La Putna, de pildă, s-a făcut o copie după un tratat de medicină, scris în limba latină. Prezența acestuia ne face să credem că la Putna unii călugări aveau și cunoștințe medicale. De altfel, o însemnare pe un [[Minei]] slavon din 8 martie 1536 arăta că atunci a ars mănăstirea împreună cu bolnița din jurul ei. Înseamnă că mănăstirea dispunea de o bolniță pentru îngrijirea călugărilor bătrâni și bolnavi încă din primii ani ai secolului al XVI-lea, poate chiar din timpul lui Ștefan cel Mare. Câteva bolnițe întâlnim și în Țara Românească. Într-un act cu data de 24 iulie 1524, de la Vladislav al III-lea, care înlocuise în câteva rânduri pe Radu de la Afumați, aflăm de existența unei bolnițe la Simidreni și „a altui loc de binefacere care este în fața porților bisericii de la mănăstirea Argeș, numit locul primitor de călători”. Deci mănăstirea avea două unități de asistență socială distincte: un spital și un adăpost pentru călători sau pentru străini (xenodochion), ambele situate în satul Flămânzești, în apropierea mănăstirii. Erau întreținute de mănăstire. Izvoarele istorice ne arată că bolnița mănăstirii Argeș, atestată documentar încă mult timp, avea case în jur, în care erau întreținuți nu numai călugări bolnavi, ci și credincioși laici. Cam în același timp, prin 1520-1521, boierii Craiovești au ridicat o bolniță lângă mănăstirea ctitorită de ei la Bistrița, iar în 1542-1543 s-a ridicat bolnița din fața mănăstirii Cozia. În clădirile din jurul lor se desfășura această lucrare profund umană: îngrijirea călugărilor bătrâni și bolnavi, a unor credincioși suferinzi, și găzduirea - pe timp limitat, de regulă trei zile - a unor călători străini.{{Main|Bolniță}}

În mănăstirile mari se întâlnește și un „catigumen”, un fel de locțiitor. [[Egumen]]ul era ajutat de [[duhovnic]] (sau chiar mai mulți), care îndruma viața religioas-morală a obștii (prin slujbe, mărturisiri ș.a.) și de [[Iconom (călugăr)|econom]], care administra bunurile mănăstirii. Duhovnicul era ajutat de [[eclesiarh]], care avea în grija sa inventarul bisericii propriu-zise și se îngrijea de întreținerea ei, și de canonarh, care conducea ceremonialul, mai ales în duminici și sărbători mari. Economul de asemenea avea mai multe ajutoare: vistiernicul (casierul), chelarul, care făcea aprovizionarea cu alimente, trapezarul, care se ocupa cu pregătirea și supravegherea sălii de mese a obștii ([[trapeza]]), arhondarul care se ocupa cu primirea străinilor în încăperi special amenajate în acest scop ([[arhondaric]]), bolnicerul, care se ocupa cu „bolnița” mănăstirii, în care erau îngrijiți călugării bolnavi și bătrâni, bibliotecarul, care avea în grijă manuscrisele și cărțile mănăstirii.

Spre sfârșitul secolului, în ambele țări, întâlnim primele închinări de mănăstiri și schituri românești unor așezăminte bisericești ortodoxe din Răsărit. Prin „închinare”, mănăstirea respectivă era scoasă de sub ascultarea ierarhului locului și pusă sub autoritatea unei mănăstiri de la [[Muntele Athos]], [[Muntele Sinai]], de la [[Meteora|Meteore]] în Grecia, sau a uneia din cele patru patriarhii: [[Patriarhia Ecumenică|Constantinopol]], [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]], [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]] și [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalim]].