2.632 de modificări
Modificări
Adăugare detalii despre spiritualitatea din sec XVII
Toate acestea au oferit credincioșilor nu numai o învățătură de credință, potrivită cu nevoile și gradul lor de pricepere, ci le-au oferit mai ales norme de viață morală, pilde de aleasă viețuire creștină și de dragoste de pământul strămoșesc și de semeni, note specifice ale spiritualității ortodoxe românești.
=== Secolul XVII ===
==== Situația generală ====
Viața aleasă a călugărilor români, a preoților de mir și a familiilor lor, [[slujbă|slujbe]]le bisericești din duminică și sărbători, [[cazanie|cazaniile]] care se citeau în cadrul lor, [[Spovedanie|spovedaniile]], [[post]]urile de peste an, [[hram]]urile marilor mănăstiri, care atrăgeau mii de închinători - toate au avut o influență covârșitoare asupra vieții duhovnicești a credincioșilor români.
Dar pe lângă acestea, secolul al XVII-lea și începutul celui următor au oferit credincioșilor o seamă de pilde vrednice de urmat. Mitropoliți ca [[Varlaam al Moldovei|Varlaam]] și [[Dosoftei al Moldovei|Dosoftei]] ai Moldovei, [[Iosif cel Nou|Iosif al Timișoarei]], [[Ilie Iorest]] și [[Sava Brancovici]] ai Transilvaniei, dar și atâția „[[pustnic]]i” sau „sihaștri” trăitori mai ales în sihăstriile din Subcarpații Moldovei și Munteniei, mulți socotiți de credincioși ca „[[sfânt|sfinți]]”, au fost pilde vii de adevărată viață duhovnicească. Sub înrâurirea acestora atâția tineri și tinere, dar și bărbați și femei în vârstă, mai ales văduve, din toate păturile sociale, și-au părăsit familiile, luând „jugul lui Hristos” în mănăstirile sau [[schit]]urile existente pe atunci fie pe pământul românesc, fie la [[Muntele Athos]], ori chiar în [[Țara Sfântă]].
==== Pilda muceniciei ====
În Țara Românească și Moldova se cunosc în acest timp și câțiva [[mucenic]]i care și-au jertfit viața pentru Hristos, întocmai ca martirii daco-romani din primele veacuri creștine. De pildă, un tânăr din părțile Olteniei, cu numele [[Ioan Valahul|Ioan]], a fost ucis de turci la Constantinopol, la 12 mai 1662, pentru că nu a vrut să abjure credința creștină și să accepte islamismul. [[Patriarhia Ecumenică]] l-a trecut în rândul sfinților în același an, fiind cunoscut în sinaxare sub numele de Ioan Românul sau „Valahul”. Biserica română a hotărât generalizarea cultului său abia în 1955, fiind prăznuit în fiecare an la 12 mai, ziua muceniciei sale. Tot în 1955, [Sfântul Sinod|Sf. Sinod]] a canonizat pe mitropoliții Iorest și Sava Brancovici ai Transilvaniei, ca vrednici apărători ai credinței ortodoxe, întrucât au suportat închisoare și au fost înlăturați din scaun pentru convingerile lor ortodoxe și refuzul de a colabora cu calvinii.
La 15 august 1714 domnitorul [[Constantin Brâncoveanu]] al Țării Românești, împreună cu cei patru fii ai săi Constantin, Ștefan, Radu și Matei precum și sfetnicul său Ienache Văcărescu, au fost decapitați la [[Constantinopol]], pentru că au refuzat să abjure credința creștină și să treacă la mahomedanism. O eventuală apostazie a lor ar fi avut urmări negative asupra credincioșilor români, care poate ar fi fost siliți să le urmeze exemplul, lucru ce ar fi zdruncinat din temelii întreaga viață religios-morală a poporului român. Desigur, jertfa lor pentru credința ortodoxă a impresionat adânc pe contemporani, încât numele domnitorului martir a intrat chiar și în cântecele și baladele populare românești. Canonizarea lor oficială, ca și a vrednicului mitropolit [[Antim Ivireanul]], înecat în 1716, sub învinuirea de „necredință față de puternica împărăție otomană”, încă nu s-a făcut<ref>Între timp, Antim Ivireanul a fost canonizat în 1992.</ref>, dar este așteptată de credincioșii români.
==== Concluzie ====
Întreaga viață a celor menționați aici a fost străbătută ca un fir roșu de iubirea față de Dumnezeu, de semeni și de țară, de statornicie în dreapta credință. Prin aceasta ei au săvârșit o lucrare de înnoire sau de renaștere duhovnicească în sufletele și în viața credincioșilor români. Toți acești mucenici, ca și atâtea mii de călugări, preoți și credincioși cu viață „îmbunătățită”, rămași anonimi, definesc spiritualitatea românească a veacului al XVII-lea.
== Note ==
==Surse==
*[[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9.* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.
[[Categorie:Ortodoxia în România]]