Modificări

{{Mănăstire|nume=Mănăstirea Tismana|Imagine=[[ImageImagine:Tismana1.jpg|right280 px|Mănăstirea Tismana]]|jurisdicţie= [[Mitropolia Olteniei]]|tip=[[călugăr|călugăriţe]]|înfiinţată=1377|ctitor= [[Nicodim de la Tismana|Cuviosul Nicodim de la Tismana]]|stareţ=|framemărime aprox=50 [[călugăr|Biserica principală a Mănăstirea călugărițe]]|localizare= {{flag|Romania}} Comuna Tismana, județul Gorj|limba liturgică=[[limba română|română]]|cântarea=[[cântarea bizantină|bizantină]]|schituri=[[Schitul Cioclovina de Jos]]<br>Schitul Cioclovina de Sus|hramuri=[[Adormirea Maicii Domnului]]<br>([[15 august]])|site=[http://www.manastirea-tismana.ro/ www.manastirea-tismana.ro]|}}'''Mănăstirea Tismana''', ctitorită [[ctitor]]ită în secolul al XIV-lea de sfântul [[Nicodim de la Tismana]], este cel mai vechi [[Mănăstire|aşezământ așezământ monahal]] din Ţara Țara Românească, având un rol primordial în menţinerea credinţei menținerea credinței ortodoxe de-a lungul a peste 600 de ani. Mănăstirea se află pe teritoriul oraşului orașului Tismana din judeţul județul Gorj, la 36 de km de municipiul Târgu-Jiu.

Mănăstirea Tismana reprezintă un monument de reculegere şi și închinăciune, de cinstire a credinţei strămoşeşticredinței strămoșești, un edificiu de prea frumoasă artă străveche. Ea a fost şi și un post de apărare al Ţării Româneşti Țării Românești în vremuri de război şi și un loc de găzduire a multor personalităţi personalități pătrunse de un înalt patriotism.

[[Fișier:Tismana_Monastery_2015_02.JPG|left|thumb|280px|Mănăstirea Tismana - intrarea principală]]Sfânta Mănăstire Tismana este cel mai vechi aşezământ așezământ monahal din Ţara Țara Românească – un important monument de reculegere şi și [[Închinare|închinăciune]], de cinstire a credinţei credinței ortodoxe. Construită prin râvna [[cuvios]]ului Nicodim, ca și „sora” ei, [[Mănăstirea VodiţaVodița]] (care a fost distrusă la puţin puțin timp după construire), ea a rămas timp de peste şase șase veacuri o citadelă a ortodoxiei, cu o nepreţuită şi neprețuită și neobosită activitate rămânând. Deoarece pomelnicul mănăstirii începe cu Vladislav (Vlaicu) Vodă (1364-1377), fratele lui Vlaicu, Radu I Vodă asociat la domnie din 1372, fiind al doilea în pomelnic, istoricul Alexandru Ştefulescu susţine Ștefulescu susține că la începutul domniei lui Vlaicu Vodă, între anii 1364-1366, s-au construit mai întâi biserici din lemn şi și s-au făcut danii prin [[hrisov]].

„Tot ceea ce se făcea danie mănăstirii Vodiţa Vodița s-a dat şi și Tismanei - scria istoricul - amândouă mănăstirile fiind sub conducerea unuia şi aceluiaşi și aceluiași [[stareţstareț]], Nicodim”. Abia după aceea a început construcţia Vodiţei construcția Vodiței din zidărie, iar sub Radu I, zis şi și ''Radu Negru Vodă'', biserica din zid a Tismanei.

Într-un peisaj fermecător, asemenea unui castel medieval cu bastioane la colţuricolțuri, Mănăstirea Tismana este aşezată așezată pe vârf de stâncă, pe muntele Stârmina, înconjurată de culmi împădurite şi și stâncoase, lângă gura întunecată a Peşterii Peșterii Sfântului Nicodim şi și de sub ale cărei ziduri ţâşneşte țâșnește apa, rostogolindu-se în cascadă, cu o cădere de cca 40 m în râul Tismana. Celebrul călător – [[diacon]]ul [[Paul de Alep]], care împreună cu [[Patriarh]]ul [[Macarie al III-lea (Zaim) al Antiohiei|Macarie al Antiohiei]] au a vizitat Mănăstirea Tismana în iulie 1657 şi menţionează , menționează în cartea sa, scrisă în limba arabă, „Note de călătorie”, printre altele: „…într„...într-adevăr, ea nu mai are seamăn nici în această ţarățară, nici în alta, prin frumuseţea frumusețea locului şi și a aşezăriiașezării, prin mulţimea mulțimea apelor sale şi și întărirea pe care o are, ajutată şi și de ocrotirea zidurilor sale înconjurătoare.”

Ctitorul mănăstirii este Cuviosul [[Nicodim de la Tismana|Nicodim cel Sfinţit Sfințit de la Tismana ]] (1310-1406) – lui îi aparţine aparține alegerea a arhitecturii şi și a decoraţiunilor decorațiunilor acesteia. Construcţia Construcția din zid a fost realizată cu sprijinul material al domnitorilor Basarabi: Radu Negru Voievod (1377-1383) şi și fiii acestuia, Dan I (1384- 1386) şi și [[Mircea cel Bătrân]] (1386-1418).

[[ImagineFișier:Sf Nicodim de la Tismana.jpg|leftthumb|frame250px|Sfântul [[Nicodim de la Tismana|Nicodim cel Sfințit de la Tismana]]]]''Articol principal: [[Nicodim de la Tismana]]''Sfântul Nicodim era de neam valah din sudul Dunării, după mamă înrudindu-se cu domnitorii Basarabi și după tată, înrudindu-se cu cneazul Lazăr al Serbiei. Din dorința de a-și dedica viața lui [[Dumnezeu]], la 16 ani părăsește în ascuns casa părintească din Prilep (acum în [[Kosovo]]) și cu ajutorul unor [[călugăr]]i athoniți ajunge la [[Mănăstirea Hilandar (Muntele Athos)|Mănăstirea Hilandaru]], din [[Muntele Athos|Sfântul Munte Athos]]. Aici își desăvârșește învățătura, deprinzând [[limba slavonă]] și [[limba greacă]], inițiindu-se în arta athonită: caligrafie, [[iconografie]], argintărie, arhitectură, zidărie, dogărit etc.

În Țara Românească, Sfântul Nicodim era de neam valah din sudul Dunăriia venit prin chemare divină, după mamă înrudindu-se cu domnitorii Basarabi şi după tată, înrudindu-se cu cneazul Lazăr al Serbiei. Din dorinţa misiunea de aridica o mănăstire într-şi dedica viaţa lui un loc ales de [[Dumnezeu]], la 16 ani părăseşte în ascuns casa părintească din Prilep (acum în . Documentele istorice menționează mai multe mănăstiri – [[Kosovoctitor]]ii ale sfântului: Vratna și Mănăstirița (în Serbia) şi cu ajutorul unor [[călugăr]]i athoniţi ajunge la [[Mănăstirea Hilandar , Vodița și Tismana (Muntele Athosîn Țara Românească)|Mănăstirea Hilandaru]], din și [[Muntele Athos|Sfântul Munte AthosPrislop]]. Aici îşi desăvârşeşte învăţătura, deprinzând [[limba slavonă]] şi [[limba greacă]], iniţiindu-se (în arta athonită: caligrafie, [[iconografie]], argintărie, arhitectură, zidărie, dogărit etcȚara Hațegului).

În Ţara RomâneascăÎmpreună cu el, Sfântul Cuviosul Nicodim a venit prin chemare divinăaduce un grup de călugări organizați în [[viață de obște]] și trăitori în [[rugăciunea inimii]]: ''Doamne [[Iisus Hristos|Iisuse Hristoase]], Fiul lui Dumnezeu, cu misiunea de a ridica o mănăstire întrmiluiește-un loc ales mă pe mine păcătosul''. Locul de [[Dumnezeurugăciune]]. Documentele istorice menţionează mai multe mănăstiri – , [[ctitorpriveghere]]ii ale sfântului: Vratna şi Mănăstiriţa (și odihnă al Cuviosului a fost în grota aflată pe stânca de lângă mănăstire. Cuviosul Nicodim a fost solicitat să mijlocească pentru Serbia)la [[Constantinopol]], Vodiţa şi Tismana (în Ţara Românească) şi anul 1375, ridicarea [[Anatemă|anatemei]], datorată conflictului dintre aceste două Biserici din anul 1346. [[Patriarh]]ul Filotei al [[Constantinopol]]ului l-a apreciat foarte mult pe Sfântul Nicodim, i-a dăruit cârja sa, trei părticele de sfinte [[Prislopmoaște]] (în Ţara Haţegului)și la făcut [[arhimandrit]], Mănăstirea Tismana devenind „Marea Lavră a Țării Românești” și prima arhimandrie din țară.

Împreună cu el, Cuviosul Nicodim aduce un grup de călugări organizaţi în [[viaţă de obşte]] şi trăitori în [[rugăciunea inimii]]: ''Doamne [[Iisus Hristos|Iisuse Hristoase]], Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul''. Locul de [[rugăciune]], [[priveghere]] şi odihnă al Cuviosului a fost în grota aflată pe stânca de lângă mănăstire. Cuviosul Nicodim a fost solicitat să mijlocească pentru Serbia la [[Constantinopol]], în anul 1375, ridicarea [[Anatemă|anatemei]], datorată conflictului dintre aceste două Biserici din anul 1346. [[Patriarh]]ul Filotei al [[Constantinopol]]ului l-a apreciat foarte mult pe Sfântul Nicodim, i-a dăruit cârja sa, trei părticele de sfinte [[moaşte]] şi la făcut [[arhimandrit]], Mănăstirea Tismana devenind „Marea Lavră a Țării Românești” şi prima arhimandrie din ţară.  La Mănăstirea Tismana, Cuviosul Nicodim a întemeiat o vestită şcoală școală de caligrafie cu copişti copiști de cărţi bisericeşti cărți bisericești în diverse limbi. El însuşi însuși în anul 1405 a caligrafiat şi și miniat un [[Tetravanghel]] pe pergament pe care la ferecat cu coperte de argint aurit, măiestrit lucrate, o capodoperă a epocii. Este cea mai veche carte datată din Ţara Țara Românească cu cea mai veche [[ferecătură]] şi și se află la Muzeul Naţional Național de Istorie din BucureştiBucurești. [[Cuvios]]ul Nicodim s-a mutat la cele veşnice veșnice la [[26 decembrie]] 1406 şi și a fost îngropat în mormântul din [[pridvor]]ul bisericii, pe care şi și l-a săpat dinainte. Acum o candelă neadormită veghează acest loc unde i s-au odihnit sfintele moaştemoaște.

[[Fișier:Tismana_Monastery_2015_05.jpg|left|thumb|280px|Biserica cu [[hram]]ul [[Adormirea Maicii Domnului]]]]Biserica Mănăstirii Tismana a fost sfinţită sfințită la [[15 august]] 1378 cu hramul "[[Adormirea Maicii Domnului]]", fapt întărit documentar de hrisovul Voievodului Dan I din 1385, [[3 octombrie]], care se păstrează şi și astăzi. Ea este construită în [[stil bizantin]], plan triconc, cu ziduri de piatră foarte groase, cu trei turle pe naos, [[pronaos]] şi și pridvor şi și este susţinută susținută de contraforţi şi contraforți și de pridvorul ce înconjoară pronaosul şi și o parte din naos.

De-a lungul timpurilor, datorită deselor prigoane ale păgânilor asupra ţării țării noastre, Mănăstirea Tismana a suferit mai multe distrugeri şi și transformări, multe refaceri şi donaţii și donații din partea voievozilor Basarabi şi și a unor boieri înstăriţiînstăriți, mănăstirea fiind [[ctitorie]] voievodală şi și un puternic loc strategic. În 1520 voievodul [[Neagoe Basarab]] a acoperit biserica cu [[plumb]]; în 1541 domnitorul [[Radu Paisie]] a făcut chenarele şi uşile și ușile bisericii mari; [[Matei Basarab ]] a făcut biserica mică a spitalului mănăstiresc (1650), [[clopotniţaClopotniță|clopotnița]] şi și a dăruit un [[clopot]] mare; marele ban al Craiovei Cornea Brăiloiu a refăcut [[Chilie|chiliile]] şi și casele [[egumen]]eştiești, de asemenea a făcut mari donaţii donații mănăstirii; Jupâneasa Stanca Glogoveanu a refăcut pictura (1733 şi și 1766) şi uşile și ușile bisericii (1782). Importante danii şi și [[Obiecte liturgice|obiecte de cult]] a făcut [[Constantin Brâncoveanu]].

La început biserica a fost zugrăvită într-o singură culoare, în ocru, cu figuri geometrice şi și florale. Prima pictură iconografică a fost executată abia în secolul XVI (1564) de pictorul Dobromir din TârgovişteTârgoviște. Această pictură în culori vegetale se află şi și astăzi pe pereţii pereții din pronaos fiind cea mai veche pictură bizantină ce se păstrează în Ţara Țara Românească. În anul 1732 se reface pictura din Naos şi și Sfântul Altar cu ajutorul material al Doamnei Stanca Glogoveanu, în Pronaos fresca din 1564 nu a fost distrusă, ci peste ea a fost aplicată o nouă frescă datată 1766 pictor fiind Dimitrie Diaconu. În 1955, în cadrul lucrărilor de restaurare a Mănăstirii conduse de G. Russu s-a trecut la extracţia extracția frescei din 1766 din [[Pronaos]] – caz unic în Europa. Fresca extrasă a fost încorporată în pereţii pereții muzeului mănăstirii şi și pe coridoarele chiliilor. Totodată s-a restaurat şi și conservat prima pictură, din 1564, care a fost lucrată după toate canoanele artei bisericeştibisericești, cu deosebit talent şi și evlavie. La realizarea celor nouă registre ale [[Sinaxar]]ului s-a folosit un roşu roșu oriental – culoare specifică doar Mănăstirii Tismana. O ultimă pictură a bisericii s-a făcut în pridvor care a fost reconstruit în 1983, după planul Sfântului Nicodim şi și pictat în [[1994]] de pictorul Grigore Popescu din Câmpulung Muscel. Este pictură bizantină, cu desen corect şi și armonie discretă a tonurilor cromatice, cu prezentare iconografică unică. Aici, pentru prima dată sunt pictaţi toţi pictați toți [[sfinţisfinți]]i daco-români descoperiţi şi canonizaţi descoperiți și canonizați în ultimii ani ai secolului al XX-lea, alături de toţi sfinţii toți sfinții români ce se [[Praznic|prăznuiau]].

Tezaurul Mănăstirii Tismana a fost deosebit de mare, dar stricăciunile aduse mănăstirii de veacuri a făcut să se piardă. O parte din obiectele de valoare păstrate se găsesc la Muzeul de Artă a României. Muzeul Mănăstirii are o bogată colecţie colecție de picturi murale (provenite din pronaos, pictura din 1766), ''icoane'' vechi pe lemn, obiecte de cult, cărţi cărți vechi, [[veşminteveșminte]], uşile ușile vechi ale bisericii (1782) şi și altele. În biserică se găseşte găsește o raclă de argint, executată de artistul plastic Gheorghe Stoica din Bucureşti București în 1980, care conţine conține trei părticele de Sfinte MoaşteMoaște: de la Sfântul Nicodim degetul arătător de la mâna dreaptă şi și crucea de plumb ce o purta la gât, de la Sfântul [[Ignatie Teoforul]] şi și Sfântul [[Ioan Gură de Aur]].

Biserica Mănăstirii Tismana îşi își etalează statutul de „monument de artă” prin tot ceea ce reprezintă şi și există în ea: [[catapeteasma]] din stejar executată în 1766 în stil post-brâncovenesc cu ornamente florale, suflată în aur, cu icoanele împărăteşti împărătești (1844); [[iconostas]]ul mic sculptat în lemn de tei, aurit, executat de Ghenadie [[monah]]ul (1741-1742); [[Strană|stranele]] (sau [[Tetrapod|tetrapoadele]]) sculptate de călugări în anul 1731 şi și 1735; [[policandru]]l mare din alamă lustruită din secolul XIX; [[toaca]] metalică de forma vulturului bicefal – stema domnitorilor Basarabi, deosebit de valoroasă, şi și altele.[[Fișier:Tismana_Monastery_2015_07.jpg|thumb|240px|Mănăstirea Tismana - chilii]]Poetul George Coșbuc a dăruit pentru [[Capelă|paraclisul]] ctitorit de [[Matei Basarab]] două vitralii din 1916, deosebit de frumoase, în memoria fiului său Alexandru, iar G. Sfetea, un alt vitraliu pentru mama lui, Maria, aflate acum în Muzeul Mănăstirii.

Poetul George Coşbuc ==Mănăstirea Tismana azi==Mănăstirea Tismana a dăruit pentru fost transformată în [[chinovie]] de maici în anul 1949, care duc viață de obște, împletind munca cu rugăciunea. [[Slujbă|Slujbe]]le se săvârșesc după tipicul tradițional. [[Sfânta Liturghie]] în fiecare zi, [[Vecernia]] seara și [[Miezonoptica]] și [[Utrenia]] la miezul nopții; Cântările se fac pe muzică psaltică conform tipicului monahal. În prezent, Mănăstirea are 60 de viețuitoare, dintre care cinci stau în [[schit]]urile mănăstirii, stareță de peste 40 de ani fiind Stavrofora Ierusalima Gligor sub a cărei păstorire Mănăstirea Tismana a cunoscut multe și importante înnoiri, iar astăzi Stavrofora Antonia. Pe muntele Cioclovina, la N-V de Mănăstirea Tismana se află două schituri: [[Schitul Cioclovina de Jos]], amintit documentar în anul 1660, iar în anul 1715 conform [[pisanie]]i a fost refăcut de egumenul Nicodim, având [[Paraclishram]]ul ctitorit „Sfinții Voievozi”, și [[Schitul Cioclovina de Matei Basarab două vitralii din 1916Sus]], deosebit ridicat de frumoaseacelași [[egumen]] în anul 1714, pe vârful muntelui având hramul „Schimbarea la Față”. Bisericuța Schitului Cioclovina de Sus a fost pictată în memoria fiului său Alexandruanul 1999 de pictorul Grigore Popescu. A fost sfințită de IPS [[Teofan (Savu) al Moldovei și Bucovinei|Teofan (Savu)]], iar G[[Arhiepiscop]] al Craiovei și [[Mitropolit]]ul Olteniei în vara anului 2005. SfeteaMănăstirea Tismana a fost și rămâne cea mai veche vatră de cultură, un uriaș muzeu al trecutului, un alt vitraliu sanctuar pentru mama lui Maria, aflate acum în Muzeul Mănăstiriimarile arderi umane ale prezentului și o fereastră deschisă spre aspirațiile viitorului.

==Mănăstirea Tismana azi==Mănăstirea Tismana a fost transformată în [[chinovie]] de maici Această sfântă mănăstire este inclusă în anul 1949''Lista monumentelor istorice din România'', care duc viaţă având codul de obşte, împletind munca cu rugăciuneaclasificare LMI: ''GJ-II-a-A-09413''. <ref>[[Slujbe]]le se săvârşesc după tipicul tradiţionalhttp://patrimoniu. [[Sfânta Liturghie]] în fiecare zi, [[Vecernia]] seara şi [[Miezonoptica]] şi [[Utrenia]] la miezul nopţii; Cântările se fac pe muzică psaltică conform tipicului monahalgov. În prezent, Mănăstirea are 60 de vieţuitoare, dintre care cinci stau în [[schit]]urile mănăstirii, stareţă de peste 40 de ani fiind Stavrofora Ierusalima Gligor sub a cărei păstorire Mănăstirea Tismana a cunoscut multe şi importante înnoiri, iar astăzi Stavrofora Antoniaro/images/lmi-2015/LMI-GJ. Pe muntele Cioclovina, la Npdf Ministerul Culturii: Lista Monumentelor Istorice 2015 -V de Mănăstirea Tismana se află două schituri: [[Schitul Cioclovina de Jos]], amintit documentar în anul 1660, iar în anul 1715 conform [[pisanie]]i a fost refăcut de egumenul Nicodim, având [[hram]]ul „Sfinţii Voievozi”București, şi [[Schitul Cioclovina de Sus]], ridicat de acelaşi [[egumen]] în anul 1714, pe vârful muntelui având hramul „Schimbarea la Faţă”p. Bisericuţa Schitului Cioclovina de Sus a fost pictată în anul 1999 de pictorul Grigore Popescu. A fost sfinţită de IPS [[Teofan (Savu) al Moldovei şi Bucovinei|Teofan (Savu)]1470], [[Arhiepiscop]] al Craiovei şi [[Mitropolit]]ul Olteniei în vara anului 2005. Mănăstirea Tismana a fost şi rămâne cea mai veche vatră de cultură, un uriaş muzeu al trecutului, un sanctuar pentru marile arderi umane ale prezentului şi o fereastră deschisă spre aspiraţiile viitorului.accesat 21 noiembrie 2016</ref>

{{Citat|Veniţi Veniți la Tismana: linişteliniște, dumbrăvi minunate şi și ape curgătoare ce ţâşnesc țâșnesc de pretutindeni.|G. Sfetea}}{{Citat|...O lume de închipuiri, de basm.|Alexandru VlahuţăVlahuță}}{{Citat|Iată cea mai veche şi și mai măreaţă măreață din toate mănăstirile de peste Olt.|Grigore Alexandrescu}}{{Citat|...măreţ măreț cuib al Basarabilor.|George CoşbucCoșbuc}}==Vezi şiNote==<references/> ==Surse==* [https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Tismana ro.Wikipedia - Mănăstirea Tismana] ==A se vedea și==

* [[Listă de stareţi stareți ai Mănăstirii Tismana]] ==Surse==*Adaptare a articolului "Mănăstirea Tismana" din ro.Wikipedia.org