Modificări

{{Mănăstire|nume=Mănăstirea Tismana|Imagine=[[Imagine:Tismana1.jpg|280 px|Mănăstirea Tismana]]|jurisdicţie= [[Mitropolia Olteniei]]|tip=[[călugăr|călugăriţe]]|înfiinţată=1377|ctitor= [[Nicodim de la Tismana|Cuviosul Nicodim de la Tismana]]|stareţ=|mărime aprox=50 [[călugăr|călugărițe]]|localizare= {{flag|Romania}} Comuna Tismana, județul Gorj|limba liturgică=[[limba română|română]]|cântarea=[[cântarea bizantină|bizantină]]|schituri=[[Schitul Cioclovina de Jos]]<br>Schitul Cioclovina de Sus|hramuri=[[Adormirea Maicii Domnului]]<br>([[15 august]])|site=[http://www.manastirea-tismana.ro/ www.manastirea-tismana.ro]|}}'''Mănăstirea Tismana''', ctitorită [[ctitor]]ită în secolul al XIV-lea de sfântul [[Nicodimde la Tismana]], este cel mai vechi aşezământ [[monahMănăstire|așezământ monahal]]al din Ţara Țara Românească, având un rol primordial în menţinerea credinţei menținerea credinței ortodoxe de-a lungul a peste 600 de ani. Se Mănăstirea se află pe teritoriul oraşului orașului Tismana din judeţul județul Gorj, la 36 de km de oraşul municipiul Târgu-Jiu.

Mănăstirea Tismana reprezintă un monument de reculegere şi și închinăciune, de cinstire a credinţei noastre strămoşeşticredinței strămoșești, un edificiu de prea frumoasă artă străveche. Ea a fost şi și un post de apărare al ţării Țării Românești în vremuri de război, și un loc de găzduire a multor personalităţi personalități pătrunse de un înalt patriotism.

[[Fișier:Tismana_Monastery_2015_02.JPG|left|thumb|280px|Mănăstirea Tismana - intrarea principală]]Sfânta Mănăstire Tismana este cel mai vechi aşezământ așezământ monahal din [[Ţara Țara Românească]] – un important monument de reculegere şi și [[Închinare|închinăciune]], de cinstire a credinţei noastre credinței ortodoxe. Construită prin râvna cuviosului [[cuvios]]ului Nicodim, ca și „sora” ei, [[Mănăstirea VodiţaVodița]], (care a fost distrusă la puţin puțin timp după construire), singura ea a rămas timp de peste șase veacuri o citadelă a ortodoxiei noastre , cu o nepreţuită şi neprețuită și neobosită activitate rămânând, timp de peste şase veacuri, Mănăstirea Tismana. Deoarece pomelnicul mănăstirii începe cu Vladislav (Vlaicu) Vodă (1364-1377) începe pomelnicul mănăstirii, fratele lui Vlaicu, [[Radu I Vodă]] asociat la domnie din 1372, fiind al doilea în pomelnic, istoricul Alexandru Ştefulescu susţinea Ștefulescu susține că la începutul domniei lui [[Vlaicu Vodă]] , între anii 1364-1366 , s-au construit mai întâi biserici din lemn şi și s-au făcut danii prin [[hrisov]].

"Tot „Tot ceea ce se făcea danie mănăstirii Vodiţa Vodița s-a dat şi și Tismanei - scria istoricul - amândouă mănăstirile fiind sub conducerea unuia şi aceluiaşi stareţși aceluiași [[stareț]], Nicodim"Nicodim”. Abia după aceea a început construcţia Vodiţei construcția Vodiței din zid zidărie, iar sub Radu I Vodă, zis şi și ''Radu Negru Vodă'', biserica din zid a Tismanei.

Într-un peisaj fermecător, asemenea unui castel medieval cu bastioane la colţuricolțuri, ''Mănăstirea Tismana'' este aşezată așezată pe vârf de stâncă, pe muntele Stârmina, înconjurată de culmi împădurite şi și stâncoase, lângă gura întunecată a Peşterii Peșterii Sfântului Nicodim şi și de sub ale cărei ziduri ţâşneşte țâșnește apa, rostogolindu-se în cascadă, cu o cădere de cca 40 m în râul Tismana. Celebrul călător – diaconul [[diacon]]ul [[Paul de Alep]], care împreună cu Patriarhul [[Patriarh]]ul [[Macarie al III-lea (Zaim) al Antiohiei|Macarie al Antiohiei au ]] a vizitat Mănăstirea Tismana în iulie 1657 şi menţionează , menționează în cartea sa, scrisă în limba arabă, „Note de călătorie”, printre altele: „…într„...într-adevăr, ea nu mai are seamăn nici în această ţarățară, nici în alta, prin frumuseţea frumusețea locului şi și a aşezăriiașezării, prin mulţimea mulțimea apelor sale şi și întărirea pe care o are, ajutată şi și de ocrotirea zidurilor sale înconjurătoare.”

''Ctitorul'' mănăstirii este Cuviosul [[Nicodim de la Tismana|Nicodim cel Sfinţit Sfințit de la Tismana ]] (1310-1406) – lui îi aparţine aparține alegerea a arhitecturii şi și a decoraţiunilor decorațiunilor acesteia. Construcţia Construcția din zid a fost realizată cu sprijinul material al domnitorilor Basarabi: Radu Negru Voievod (1377-1383) şi și fiii acestuia , Dan I (1384- 1386) şi și [[Mircea cel Bătrân]] (1386-1418).

În Țara Românească, Sfântul Nicodim era de neam [[valah]] din sudul Dunării, după mamă înrudindu-se cu domnitorii Basarabi şi după tatăa venit prin chemare divină, înrudindu-se cu cneazul Lazăr al Serbiei. Din dorinţa misiunea de aridica o mănăstire într-şi dedica viaţa lui un loc ales de [[Dumnezeu]], la 16 ani părăseşte în ascuns casa părintească din Prilep (acum în . Documentele istorice menționează mai multe mănăstiri – [[Kosovoctitor]]ii ale sfântului: Vratna și Mănăstirița (în Serbia) şi cu ajutorul unor călugări athoniţi ajunge la Mănăstirea Hilandaru, din Sfântul Munte Vodița și Tismana (în Țara Românească) și [[AthosPrislop]]. Aici îşi desăvârşeşte învăţătura, deprinzând [[limba slavonă]] şi [[limba greacă]], iniţiindu-se (în arta athonită: caligrafie, pictură, argintărie, arhitectură, zidărie, dogărit,etcȚara Hațegului).

În Ţara RomâneascăÎmpreună cu el, Sfântul Cuviosul Nicodim a venit prin chemare divinăaduce un grup de călugări organizați în [[viață de obște]] și trăitori în [[rugăciunea inimii]]: ''Doamne [[Iisus Hristos|Iisuse Hristoase]], Fiul lui Dumnezeu, cu misiunea miluiește-mă pe mine păcătosul''. Locul de [[rugăciune]], [[priveghere]] și odihnă al Cuviosului a ridica o fost în grota aflată pe stânca de lângă mănăstire într-un loc ales de Dumnezeu. Documentele istorice menţionează mai multe mănăstiri – ctitorii ale sfântului: Vratna şi Mănăstiriţa (în Cuviosul Nicodim a fost solicitat să mijlocească pentru Serbia)la [[Constantinopol]], Vodiţaîn anul 1375, şi Tismanaridicarea [[Anatemă|anatemei]], datorată conflictului dintre aceste două Biserici din anul 1346. [[Patriarh]]ul Filotei al [[Constantinopol]]ului l-a apreciat foarte mult pe Sfântul Nicodim, i-a dăruit cârja sa, (în Ţara Românească) şi trei părticele de sfinte [[moaște]] și la făcut [[Prisloparhimandrit]] (în Ţara Haţegului), Mănăstirea Tismana devenind „Marea Lavră a Țării Românești” și prima arhimandrie din țară.

Împreună cu elLa Mănăstirea Tismana, Cuviosul Nicodim aduce un grup a întemeiat o vestită școală de caligrafie cu copiști de călugări organizaţi cărți bisericești în viaţă de obşte şi trăitori diverse limbi. El însuși în rugăciunea inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă anul 1405 a caligrafiat și miniat un [[Tetravanghel]] pe pergament pe mine păcătosul. Locul care la ferecat cu coperte de rugăciuneargint aurit, priveghere şi odihnă al Cuviosuluimăiestrit lucrate, o capodoperă a fost în grota aflată pe stânca de lângă mănăstireepocii. Cuviosul Nicodim a fost solicitat să mijlocească pentru Serbia la Este cea mai veche carte datată din Țara Românească cu cea mai veche [[Constantinopolferecătură]], în anul 1375 ridicarea anatemei, datorată conflictului dintre aceste două Biserici și se află la Muzeul Național de Istorie din anul 1346București. [[PatriarhCuvios]]ul Filotei al Nicodim s-a mutat la cele veșnice la [[Constantinopol26 decembrie]]ului la apreciat foarte mult pe Sfântul Nicodim, i-1406 și a dăruit cârja sa, trei părticele de sfinte moaşte şi la făcut fost îngropat în mormântul din [[arhimandritpridvor]]ul bisericii, ''Mănăstirea Tismana'' devenind „Marea Lavră” şi prima arhimandrie din ţarăpe care și l-a săpat dinainte. Acum o candelă neadormită veghează acest loc unde i s-au odihnit sfintele moaște.

La Mănăstirea ==Biserica==[[Fișier:Tismana_Monastery_2015_05.jpg|left|thumb|280px|Biserica cu [[hram]]ul [[Adormirea Maicii Domnului]]]]Biserica Mănăstirii Tismana, Cuviosul Nicodim a întemeiat o vestită ''şcoală de caligrafie cu copişti de cărţi bisericeşti în diverse limbi''. El însuşi în anul 1405 a caligrafiat şi miniat un Tetravanghel pe pergament pe care fost sfințită la ferecat [[15 august]] 1378 cu coperte hramul "[[Adormirea Maicii Domnului]]", fapt întărit documentar de argint aurithrisovul Voievodului Dan I din 1385, măiestrit lucrate[[3 octombrie]], o capodoperă a epocii. Este cea mai veche carte datată din Ţara Românească cu cea mai veche ferecătură şi care se află la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureştipăstrează și astăzi. Ea este construită în [[Cuviosstil bizantin]]ul Nicodim s-a mutat la cele veşnice la , plan triconc, cu ziduri de piatră foarte groase, cu trei turle pe naos, [[26 decembriepronaos]] 1406 şi a fost îngropat în mormântul din și pridvor și este susținută de contraforți și de pridvorul bisericii, pe care şi l-a săpat dinainte. Acum ce înconjoară pronaosul și o candelă neadormită veghează acest loc unde i s-au odihnit sfintele moaşteparte din naos.

==Biserica==''Biserica'' Mănăstirii De-a lungul timpurilor, datorită deselor prigoane ale păgânilor asupra țării noastre, Mănăstirea Tismana a fost sfinţită la suferit mai multe distrugeri și transformări, multe refaceri și donații din partea voievozilor Basarabi și a unor boieri înstăriți, mănăstirea fiind [[15 augustctitorie]] voievodală și un puternic loc strategic. În 1520 voievodul [[1378Neagoe Basarab]] a acoperit biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", fapt întărit documentar de hrisovul Voievodului Dan I din 1385, [[3 octombrieplumb]], care se păstrează şi astăzi. Ea este construită ; în 1541 domnitorul [[stil bizantinRadu Paisie]]a făcut chenarele și ușile bisericii mari; [[Matei Basarab]] a făcut biserica mică a spitalului mănăstiresc (1650), plan triconc[[Clopotniță|clopotnița]] și a dăruit un [[clopot]] mare; marele ban al Craiovei Cornea Brăiloiu a refăcut [[Chilie|chiliile]] și casele [[egumen]]ești, cu ziduri de piatră foarte groase, cu trei turle pe naos, pronaos şi pridvor şi este susţinută asemenea a făcut mari donații mănăstirii; Jupâneasa Stanca Glogoveanu a refăcut pictura (1733 și 1766) și ușile bisericii (1782). Importante danii și [[Obiecte liturgice|obiecte de contraforţi şi de pridvorul ce înconjoară pronaosul şi o parte din naoscult]] a făcut [[Constantin Brâncoveanu]].

De===Pictura===La început biserica a fost zugrăvită într-a lungul timpuriloro singură culoare, datorită deselor prigoane ale păgânilor asupra ţării noastreîn ocru, Mănăstirea Tismana cu figuri geometrice și florale. Prima pictură iconografică a suferit fost executată abia în secolul XVI (1564) de pictorul Dobromir din Târgoviște. Această pictură în culori vegetale se află și astăzi pe pereții din pronaos fiind cea mai multe distrugeri şi transformăriveche pictură bizantină ce se păstrează în Țara Românească. În anul 1732 se reface pictura din Naos și Sfântul Altar cu ajutorul material al Doamnei Stanca Glogoveanu, multe refaceri şi donaţii în Pronaos fresca din partea voievozilor Basarabi şi 1564 nu a unor boieri înstăriţifost distrusă, mănăstirea ci peste ea a fost aplicată o nouă frescă datată 1766 pictor fiind ctitorie voievodală şi un puternic loc strategicDimitrie Diaconu. În 1520 voievodul 1955, în cadrul lucrărilor de restaurare a Mănăstirii conduse de G. Russu s-a trecut la extracția frescei din 1766 din [[Neagoe BasarabPronaos]] – caz unic în Europa. Fresca extrasă a acoperit biserica fost încorporată în pereții muzeului mănăstirii și pe coridoarele chiliilor. Totodată s-a restaurat și conservat prima pictură, din 1564, care a fost lucrată după toate canoanele artei bisericești, cu deosebit talent și evlavie. La realizarea celor nouă registre ale [[plumbSinaxar]]; în 1541 domnitorul Radu Paisie ului s-a folosit un roșu oriental – culoare specifică doar Mănăstirii Tismana. O ultimă pictură a făcut chenarele şi uşile bisericii mari; [[Matei Basarab]] s-a făcut biserica mică în pridvor care a spitalului mănăstiresc (1650)fost reconstruit în 1983, după planul Sfântului Nicodim și pictat în 1994 de pictorul Grigore Popescu din Câmpulung Muscel. Este pictură bizantină, clopotniţa şi cu desen corect și armonie discretă a dăruit un clopot mare; marele ban al tonurilor cromatice, cu prezentare iconografică unică. Aici, pentru prima dată sunt pictați toți [[Craiova|Craioveisfinți]] Cornea Brăiloiu a refăcut chiliile şi casele egumeneştii daco-români descoperiți și canonizați în ultimii ani ai secolului al XX-lea, alături de asemenea a făcut mari donaţii mănăstirii; Jupâneasa Stanca Glogoveanu a refăcut pictura (1733 şi 1766) şi uşile bisericii (1782). Importante danii şi obiecte de cult a făcut toți sfinții români ce se [[Constantin BrâncoveanuPraznic|prăznuiau]].

==Pictura==La început biserica a fost zugrăvită într-o singură culoare, în ocru, cu figuri geometrice şi florale. Prima pictură iconografică bisericii principale a fost executată abia în secolul XVI (1564) de pictorul Dobromir din Târgovişte. Această pictură în culori vegetale se află şi astăzi pe pereţii din pronaos fiind cea mai veche pictură bizantină ce se păstrează în Ţara Românească. În anul 1732 se reface pictura din Naos şi Sfântul Altar cu ajutorul material al Doamnei Stanca Glogoveanu, în Pronaos fresca din 1564 nu a fost distrusă, ci peste ea a fost aplicată o nouă frescă datată 1766 [[pictor]] fiind Dimitrie Diaconu. În 1955, în cadrul lucrărilor de restaurare a Mănăstirii conduse de G. Russu s-a trecut la extracţia frescei din 1766 din [[Pronaos]] – caz unic în Europa. Fresca extrasă a fost încorporată în pereţii muzeului mănăstirii şi pe coridoarele chiliilor. Totodată s-a restaurat şi conservat prima pictură, din 1564, care a fost lucrată după toate canoanele artei bisericeşti, cu deosebit talent şi evlavie. La realizarea celor nouă registre ale Sinaxarului s-a folosit un roşu oriental – culoare specifică doar ''Mănăstirii Tismana''. O ultimă pictură a bisericii s-a făcut în ''pridvor'' care a fost reconstruit în 1983, după planul Sfântului Nicodim şi pictat în [[1994]] de pictorul Grigore Popescu din Câmpulung Muscel. Este ''pictură bizantină'', cu desen corect şi armonie discretă a tonurilor cromatice, cu prezentare iconografică unică. Aici, pentru prima dată sunt pictaţi toţi sfinţii daco-români descoperiţi şi canonizaţi restaurată în ultimii ani ai secolului al XXanii 2009-lea, alături de toţi sfinţii români ce se prăznuiau2011.

[[Tezaur]]ul Tezaurul Mănăstirii Tismana a fost deosebit de mare, dar stricăciunile aduse mănăstirii de veacuri a făcut să se piardă. O parte din obiectele de valoare păstrate se găsesc la Muzeul de Artă a României. Muzeul Mănăstirii are o bogată colecţie colecție de picturi murale (provenite din pronaos, pictura din 1766), ''icoane '' vechi pe lemn, obiecte de cult, cărţi cărți vechi, veşminte[[veșminte]], uşile ușile vechi ale bisericii (1782) şi și altele. În biserică se găseşte găsește o raclă de argint, executată de artistul plastic Gheorghe Stoica din Bucureşti București în 1980, care conţine conține trei părticele de Sfinte MoaşteMoaște: de la Sfântul Nicodim degetul arătător de la mâna dreaptă şi și crucea de plumb ce o purta la gât, de la Sfântul [[Ignatie Teoforul]] şi și Sfântul [[Ioan Gură de Aur]].

Biserica Mănăstirii Tismana îşi își etalează statutul de „monument de artă” prin tot ceea ce reprezintă şi și există în ea: ''[[catapeteasma'' ]] din stejar executată în 1766 în stil post-brâncovenesc cu ornamente florale, suflată în aur, cu icoanele împărăteşti împărătești (1844); ''iconostasul'' [[iconostas]]ul mic sculptat în lemn de tei, aurit, executat de Ghenadie [[monah]]ul (1741-1742); [[Strană|stranele ]] (sau [[Tetrapod|tetrapoadele]]) sculptate de călugări în anul 1731 şi și 1735; ''policandrul'' [[policandru]]l mare din alamă lustruită din secolul XIX; [[toaca]] metalică de forma vulturului bicefal – stema domnitorilor Basarabi, deosebit de valoroasă, şi și altele.[[Fișier:Tismana_Monastery_2015_07.jpg|thumb|240px|Mănăstirea Tismana - chilii]]Poetul George Coșbuc a dăruit pentru [[Capelă|paraclisul]] ctitorit de [[Matei Basarab]] două vitralii din 1916, deosebit de frumoase, în memoria fiului său Alexandru, iar G. Sfetea, un alt vitraliu pentru mama lui, Maria, aflate acum în Muzeul Mănăstirii.

Poetul George Coşbuc ==Mănăstirea Tismana azi==Mănăstirea Tismana a dăruit pentru fost transformată în [[chinovie]] de maici în anul 1949, care duc viață de obște, împletind munca cu rugăciunea. [[Slujbă|Slujbe]]le se săvârșesc după tipicul tradițional. [[Sfânta Liturghie]] în fiecare zi, [[Vecernia]] seara și [[Miezonoptica]] și [[ParaclisUtrenia]]ul ctitorit la miezul nopții; Cântările se fac pe muzică psaltică conform tipicului monahal. În prezent, Mănăstirea are 60 de viețuitoare, dintre care cinci stau în [[Matei Basarabschit]] urile mănăstirii, stareță de peste 40 de ani fiind Stavrofora Ierusalima Gligor sub a cărei păstorire Mănăstirea Tismana a cunoscut multe și importante înnoiri, iar astăzi Stavrofora Antonia. Pe muntele Cioclovina, la N-V de Mănăstirea Tismana se află două vitralii din 1916schituri: [[Schitul Cioclovina de Jos]], amintit documentar în anul 1660, deosebit iar în anul 1715 conform [[pisanie]]i a fost refăcut de frumoaseegumenul Nicodim, având [[hram]]ul „Sfinții Voievozi”, și [[Schitul Cioclovina de Sus]], ridicat de același [[egumen]] în memoria fiului său Alexandruanul 1714, iar Gpe vârful muntelui având hramul „Schimbarea la Față”. Bisericuța Schitului Cioclovina de Sus a fost pictată în anul 1999 de pictorul Grigore Popescu. A fost sfințită de IPS [[Teofan (Savu) al Moldovei și Bucovinei|Teofan (Savu)]], [[Arhiepiscop]] al Craiovei și [[Mitropolit]]ul Olteniei în vara anului 2005. SfeteaMănăstirea Tismana a fost și rămâne cea mai veche vatră de cultură, un uriaș muzeu al trecutului, un alt vitraliu sanctuar pentru mama lui Maria, aflate acum în Muzeul Mănăstiriimarile arderi umane ale prezentului și o fereastră deschisă spre aspirațiile viitorului.

Mănăstirea Tismana a fost transformată Această sfântă mănăstire este inclusă în ''chinovie de maiciLista monumentelor istorice din România'' în anul 1949, care duc viaţă de obşte, împletind munca cu rugăciunea. Slujbele se săvârşesc după tipicul tradiţional. [[Sfânta Liturghie]] în fiecare zi, [[Vecernia]] seara şi [[Miezonoptica]] şi [[Utrenia]] la miezul nopţii; Cântările se fac pe muzică psaltică conform tipicului monahal. În prezent, Mănăstirea are 60 de vieţuitoare, dintre care cinci stau în schiturile mănăstirii, stareţă de peste 40 având codul de ani este Stavrofora Ierusalima Gligor sub a cărei păstorire Mănăstirea Tismana a cunoscut multe şi importante înnoiri. Pe muntele Cioclovina, la N-V de Mănăstirea Tismana se află două schituriclasificare LMI: [[Schitul Cioclovina de Jos]], amintit documentar în anul 1660, iar în anul 1715 conform pisaniei a fost refăcut de egumenul Nicodim, având ''hramulGJ-II-a-A-09413'' „Sfinţii Voievozi”, şi .<ref>[[Schitul Cioclovina de Sus]], ridicat de acelaşi egumen în anul [[1714]], pe vârful [[munte]]lui având hramul „Schimbarea la Faţă”http://patrimoniu.gov. Bisericuţa Schitului Cioclovina de Sus a fost pictată în anul 1999 de pictorul Grigore Popescuro/images/lmi-2015/LMI-GJ. A fost sfinţită de IPS Teofan (Savu)pdf Ministerul Culturii: Lista Monumentelor Istorice 2015 - București, [[Arhiepiscop]] al Craiovei şi Mitropolitul [[Oltenia|Olteniei]] în vara anului 2005p. Mănăstirea Tismana a fost şi rămâne cea mai veche vatră de [[cultură]], un uriaş [[muzeu]1470] al trecutului, un ''sanctuar'' pentru marile arderi umane ale prezentului şi o fereastră deschisă spre aspiraţiile viitorului.accesat 21 noiembrie 2016</ref>

'''Tezaurul Bancii Naţionale a României''' a fost ascuns ==Despre mănăstirea Tismana=={{Citat|Veniți la Mănăstirea Tismana spre sfârşitul celui : liniște, dumbrăvi minunate și ape curgătoare ce țâșnesc de-al doilea război mondialpretutindeni.|G. Sfetea}}{{Citat|. Incă din luna iulie 1944, guvernatorul BNR (Banca Naţională a României) luase măsuri ca să se transporte şi să se depoziteze aurul BNR la Mănăstirea Tismana, datorită contraofensivei sovietice care ajunsese în Basarabia, teritoriu românesc. Mai întâi a fost ascuns în una din pivniţele din subsol. Considerându-se loc nesigur, s-a amenajat un spaţiu în Peştera MănăstiriiO lume de închipuiri, în ciuda evenimentelor de după 23 august 1944 când sovieticii instituiseră o supraveghere cruntă asupra întregii ţăribasm. În zilele |Alexandru Vlahuță}}{{Citat|Iată cea mai veche și mai măreață din toate mănăstirile de 14-16 septembrie 1944 acţiunea se terminase în cel mai mare secret iar în grota a doua au fost depozitate:peste Olt.|Grigore Alexandrescu}}{{Citat|...măreț cuib al Basarabilor.|George Coșbuc}}==Note==<references/>

- Monezi==Surse==* [https: 1641 casete in greutate bruta de 82//ro.742,560 kg, din care 67wikipedia.575,60258 kg aur;org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Tismana ro.Wikipedia - Mănăstirea Tismana]

- Lingouri tip international: 1372 casete in grutate bruta de 73.495,575 kg, din care 67.761,31306 kg aur; - Lingouri tip standard: 1022 casete in greutate bruta de 56.007,170 kg, din care 54.337,07480 kg aur. Total general: 4035 casete in greutate bruta de 212.245,305 kg, din care 189.673,99044 kg aur. Pe lângă depozitul BNR mai fuseseră ascunse şi 51 casete de aur polonez, in greutate bruta de 3.057,450 kg. Era o parte din aurul pe care polonezii (cu care ne învecinam) ni-l lăsase în păstrare, înainte de invadarea lor, în 1939, de către nemţi. Cealaltă parte a tezaurului polonez fusese transportată direct în străinătate, via Constanţa - România. ==Notă==I A se atribuie sintagma "Sfânta Mănăstire" Mănăstirii Tismana, deoarece este o recunoştere a faptului că mănăstirea a fost construită de un sfânt, Sfântul Nicodim Cel Sfinţit de la Tismana. Considerat sfânt încă din timpul vieţii, iar in decursul secolelor întregul cler numindu-l Sfantul Nicodim de la Tismana, în anul 1955 [[Biserica Ortodoxă Română]], l-a canonizat prin act oficial. ==Despre mănăstirea Tismana=={{Citat|Veniţi la Tismana: linişte, dumbrăvi minunate şi ape curgătoare ce ţâşnesc de pretutindeni.|G. Sfetea}}{{Citat|...O lume de închipuiri, de basm.|Alexandru Vlahuţă}}{{Citat|Iată cea mai veche şi mai măreaţă din toate mănăstirile de peste Olt.|Grigore Alexandrescu}}{{Citat|...măreţ cuib al Basarabilor.|George Coşbuc}}==Vezi şivedea și==* [[Listă de stareţi ai Mănăstirii Tismana]]

 ==Surse==* [[Schitul Cioclovina de Jos]]*Articolul "Mănăstirea [[Listă de stareți ai Mănăstirii Tismana" din Wikipedia]]