Modificări

'''I{{Articol de calitate}}{{Sfinti|nume= Sf. Grigorie Decapolitul|Imagine= [[Imagine:Sf_Grigorie_Decapolitul. Viata''' <br />jpg|250px|Sfântul Grigorie Decapolitul]]S-a nascut in orasul Irinopolis din |nastere= aprox. 790, Decapolea Isauriei|adormire= 20 noiembrie, in sud-estul Asiei Mici842, care apartineau pe atunci Imperiului bizantin[[Constantinopol]]|localizare= [[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire. Se crede ca s-a nascut prin anii 780-790, deci tocmai in vremea cand a avut loc Sinodul al VII-lea ecumenic png|24 px]] [[Imperiul Bizantin]]|recunoastere= [[Patriarhia Ecumenică de la NiceeaConstantinopol]], din anul 787[[Biserica Ortodoxă Română|BOR]]|etnie= greacă|tip= [[Cuvios]]|canonizare= dată necunoscută |calendar= [[20 noiembrie]]|biserici= [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea, care a condamnat iconoclasmul, adica pe cei care respingeau cultul icoanelorRomânia)|Mănăstirea Bistrița (Vâlcea)]]|site= http://www.manastireabistrita. Facea parte dintrro/sfantul-grigorie-decapolitul/|}}[[Sfânt]]ul [[Cuvios]] și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru '''[[Grigorie]] Decapolitul''' s-o familie instarita, mama sa Maria fiind si o femeie foarte evlavioasa. La vremea potrivita, a fost dat născut la invataturasfârșitul secolului VIII, pentru a putea fi mai tarziu de folos semenilor saiîn jurul anului 790. Inca de copil manifesta A dus o inclinare spre cele duhovnicesti. Lua parte la slujbe, se ruga, citea Sfanta Scriptura, facea fapte de milostenie, arata o dragoste sincera fata de toti cei din jurul sau. Adesea se retragea in locuri ascunse viață monahală exemplară și a rămas renumit pentru a se ruga si a medita. Apoi a respins indemnul parintilor sai de a se casatori dârzenia cu o tanara aleasa de acestia si s-care a retras in Muntii Isauriei. Acolo a cunoscut pe un fost episcop din Decapole, refugiat din pricina ca se dovedise un vrednic aparator al cultului apărat cultul [[Icoană|icoanelor]]. Aratandu-i dorinta de a se calugari, episcopul l-a indemnat sa intre intrA murit într-o manastire [[mănăstire]] din apropiere[[Constantinopol]], pentru a se initia in tainele vietii monahaleîn ziua de [[20 noiembrie]] 842.

Intre timp, tatal sau a murit. Mama sa, afland unde este, l-a indemnat sa plece intr-o alta manastire, unde era un alt frate al sauCinstitele sale [[moaște]], ca impreuna sa-si duca după mai usor viata multe veacuri de calugar, inchinata numai lui Dumnezeu. A ascultat deci indemnul evlavioasei sale mame si s-a asezat in acea manastiremutări datorate vitregiei vremurilor, alaturi de fratele sau. Dar in curand si-au dat seama ca egumenul manastiriifost aduse la [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea, ca si unii calugariRomânia)|Mănăstirea Bistrița]] din județul Vâlcea, trecusera de partea iconoclastilor, adica a dusmanilor icoanelorunde se află și în prezent. Plin de ravna pentru apararea dreptei credinte si În anul 1950 [[Sfântul Sinod]] a hotararilor luate de Sinodul al Saptelea ecumenichotărât generalizarea cultului său în toată [[Biserica Ortodoxă Română]], Grigorie a avut curajul [[Prăznuire|prăznuirea]] sa mustre fiind pe egumen in fata tuturor calugarilor din obstea respectiva. Acesta a poruncit insa ca Grigorie sa fie batut. In aceasta situatie, cu trupul plin de rani, tanarul monah a fugit intr-o alta manastire din Decapole, unde era egumen un frate al mamei sale, cu numele Simeon. Aici a ramas timp de 14 ani[[20 noiembrie]].

Urcand mereu pe treptele vietii duhovnicesti, ==Viața==Sfântul Grigorie Decapolitul s-a cerut ingaduinta sa se retraga intr-o pestera născut în orașul Irinopolis din Muntii Decapolea Isauriei, pentru a trai singurîn sud-estul Asiei Mici, care aparținea pe atunci Imperiului bizantin. A trait aici mai multi aniDin punct de vedere etimologic, luptand cu ispitele si cu lipsa supranumele ''Decapolitul'' i se trage de la locul de hrananaștere: ''Decapolis'' (grec. deka = zece, dar staruind mereu in rugaciune si meditatie, in legatura tainica neincetata cu Dumnezeu. Curatit astfel polis = oraș) era un grup de zece orașe situat în Isauria (Iordania și Siria de patimile trupesti si sufletestiastăzi); în [[limba română]] folosită în scrierile religioase, imbunatatitul sihastru s-a auzit o chemare preferat forma arhaică ''Decapolea'', în loc de sus care l''Decapolis''.Se crede că s-a indemnat sa paraseasca pestera si locurile natalenăscut prin anii 780-790, pentru ca sa poata fi deci chiar în vremea când a avut loc [[Sinodul VII Ecumenic]] de folos si altora. Dand urmare indemnului venit de susla [[Niceea]] din anul 787, Grigorie se indreapta spre Apussinod care a condamnat [[iconoclasm]]ul, intampinand multe lipsuri si chiar prigoaneadică pe cei care respingeau cultul [[icoană|icoanelor]]. Petrece o iarna intreaga intrFăcea parte dintr-o manastire din Efesfamilie înstărită, apoi cu mama sa Maria fiind și o corabie ajunge in orasul Proconezfemeie foarte evlavioasă. La vremea potrivită, unde a fost gazduit in casa unui om saracdat la învățătura, pentru a carui casa Dumnezeu putea fi mai târziu de folos semenilor săi. Încă de copil manifesta o binecuvanteaza cu înclinare spre cele trebuitoare traiuluiduhovnicești. Paraseste pe acest crestin ospitalier in ascuns si ajunge Lua parte la Enosslujbe, in Macedoniase ruga, citea [[Sfânta Scriptură]], unde este batut făcea fapte de un tanarmilostenie, dar cuviosul arăta o dragoste sinceră față de toți cei din jurul sau. Adesea se retrăgea în locuri ascunse pentru a se roaga lui Dumnezeu saruga și a medita. Apoi a respins îndemnul părinților săi de a se căsători cu o tânără aleasă de aceștia și s-l iertea retras în Munții Isauriei. Cu o corabieAcolo a cunoscut pe un fost episcop din Decapole, ajutat refugiat din pricină că se dovedise un vrednic apărător al cultului icoanelor<ref>Acest fapt se referă desigur la cea de niste pirati-a doua doua perioadă [[Iconoclasm|iconoclastă]], uimiti inițiată de curajul saucătre împăratul Leon al V-lea în anul 813. Este și un argument în favoarea datării nașterii sfântului Grigorie în anul 790: în 813, la întâlnirea sa cu acel episcop, ajunge in Tesalonicar fi avut deci 23 de ani; dacă s-ar fi născut în 780, unde este gazduit intrar fi avut 33 de ani -o manastire de catre egumenul Marcuvârstă prea înaintată pentru un novice.</ref>. Impreuna cu un calugar Arătându-i dorința de aici, a se indreapta spre Roma. Au mers pe uscat pana la Corintcălugări, in sudul Greciei. Se imbarca pe episcopul l-a îndemnat să între într-o corabie[[mănăstire]] din apropiere, ajungand pana la Romapentru a se iniția în tainele vieții monahale.

Acolo Între timp, tatăl său a trait cateva luni nestiut de nimenimurit. Vindecarea unui demonizat il face insa cunoscutMama sa, dar el pleaca in ascuns in Siracuza Sicilieiaflând unde este, unde sl-a ascuns intrîndemnat să plece într-o altă mănăstire, unde era și un turnalt frate al său, ca împreună să-și ducă mai ușor viața de călugăr, închinată numai lui Dumnezeu. A vindecat si aici cativa bolnavi prin rugaciunile ascultat deci îndemnul evlavioasei sale si mame și s-a așezat în acea mânăstire, alături de fratele său. Dar în curând și-au dat seama că [[egumen]]ul mănăstirii, ca și unii călugări, trecuseră de partea iconoclaștilor, adică a dușmanilor icoanelor. Plin de râvnă pentru apărarea dreptei credințe și a hotărârilor luate de către [[Sinodul VII Ecumenic|Sinodul de la Niceea]], Grigorie a avut curajul să îl mustre pe egumen în fața tuturor călugărilor din obștea respectivă. Acesta a poruncit însă că Grigorie să fie bătut. În această situație, cu trupul plin de răni, tânărul monah a indrumat spre fugit într-o viata curata pe multi locuitori ai orasuluialtă mânăstire din Decapole, unde era egumen un frate al mamei sale, cu numele Simeon. Aici a rămas timp de 14 ani.

Din Sicilia Urcând mereu pe treptele vieții duhovnicești, a cerut îngăduința să se reintoarce in Greciaretragă într-o peșteră din Munții Isauriei, la Hidrospentru a trăi singur. A trăit aici mai mulți ani, unde era sa fie ucis luptând cu ispitele și cu lipsa de adversarii icoanelorhrană, dar este izbavit prin voia lui stăruind mereu în rugăciune și meditație, în legătură tainică neîncetată cu Dumnezeu. Curățit astfel de patimile trupești și sufletești, dupa cum Grigorie a scapat si din alte incercari. Ajuns in Tesalonic sauzit o chemare de sus care l-a asezat in manastirea Sfantul Minaîndemnat să părăsească peștera și locurile natale, pentru ca să poată fi de folos și altora. Aici devine foarte cunoscut prin darul sau Dând urmare îndemnului venit de sus, Grigorie se îndreptă spre Apus, întâmpinând multe lipsuri și chiar prigoane. A petrecut o iarnă întreagă într-o mânăstire din Efes, apoi cu o corabie ajunge în orașul Proconez, unde a prezice viitorulfost găzduit în casa unui om sărac, dar si prin viata sa aleasape care mai apoi Dumnezeu l-a binecuvântat cu cele trebuitoare traiului. Ignatie DiaconulPărăsind apoi pe acest creștin ospitalier, Grigorie a ajuns la Enos, în Macedonia, unde este bătut de un tânăr, care idar cuviosul se rugă lui Dumnezeu să-l ierte. Cu o corabie a scris viataunor pirați, aminteste multe din vindecarile savarsite uimiți de el prin puterea rugaciuniicurajul său, a ajuns la Tesalonic, ca si multe din cuvintele unde este găzduit într-o mânăstire de către egumenul Marcu. Împreună cu un călugăr de mustrare aici, se îndreptă spre Roma. Au mers pe care le rosteauscat până la Corint, atunci cand era nevoieîn sudul Greciei, impotriva ereticilor sau necredinciosilor. Avea apoi cu o putere deosebita asupra demonilor. Mai multi calugari si credinciosi stapaniti de duhuri necurate corabie au fost vindecati in urma rugaciunilor cuviosului Grigorieajuns la [[Roma]].

Virtutile cu care era impodobitAcolo, ca si darul vindecarilor a trăit câteva luni neștiut de nimeni. Vindecarea unui om posedat de demoni l-au facut a făcut însă cunoscut, dar el plecă pe Grigorie vrednic sa primeasca taina preotieiascuns la Siracuza (în Sicilia). Si-A vindecat și aici câțiva bolnavi prin rugăciunile sale și a continuat viata cu aceeasi ravna îndrumat spre cele sfinte, in folosul semenilor saio viață mai curată pe mulți locuitori ai Siracuzei.

Spre sfarsitul vietiiDin Sicilia, Dumnezeu i-a dat o boala grea. Vestea suferintei sale Grigorie s-a raspandit repedereîntors în Grecia, ajungand pana la ConstantinopolHidros, unde se gasea si unchiul sau Simeonera cât pe ce să fie ucis de către [[Iconoclasm|iconoclaști]], acum foarte batrandar a fost izbăvit prin voia lui Dumnezeu, dar aruncat in inchisoare pentru darzenia cu care apara cultul icoanelordupă cum a scăpat și din alte grele încercări. Acesta il instiinteaza pe Grigorie A ajuns apoi în Tesalonic, unde este, aratandus-i dorinta de a se revedea. In ciuda bolii stabilit la [[mănăstire]]a [[Sfânt]]ul [[Mina de care suferea, Grigorie pleaca din Tesalonic la Constantinopol, unde il afla pe unchiul sau eliberat din temnita|Mina]]. In curand Aici devine foarte cunoscut prin darul său de a si murit intr-o manastire din capitala imperiuluiprezice viitorul, in ziua 20 noiembrie 842dar și prin viața sa aleasă. Dupa cateva luni, in martie 843, a fost convocat la Constantinopol un sinod local[[Ignatie Diaconul]], cel care i-a restabilit pentru totdeauna cultul icoanelorscris viața, a aruncat anatema asupra tuturor ereticilor amintește despre multe din primele opt veacuri vindecările săvârșite de viata crestina si a randuit Duminica Ortodoxiei si anume prima din postul Pastilorel prin puterea rugăciunii, ca zi și multe din cuvintele de biruinta a dreptei credinte mustrare pe care le rostea, atunci când era nevoie, împotriva ereticilor sau necredincioșilor. Avea o putere deosebită asupra tuturor dusmanilor eidemonilor. Mai mulți călugări și credincioși stăpâniți de duhuri necurate au fost vindecați în urma rugăciunilor cuviosului Grigorie.

In scurt timp mormantul Cuviosului Grigorie a devenit cunoscut, datorita minunilor care se savarseau acolo. Sunt cunoscute vindecarea unui om garbov Virtuțile cu care s-a atins de trupul sau, ce era dus spre inhumareîmpodobit, precum si a unor indraciti. Dupa trecerea unui timp, calugarii din manastirea in care era ingropat au hotarat sa-i scoata trupul si sa-ca și darul vindecărilor l aseze intr-o raclaau făcut pe Grigorie vrednic să primească [[Sfintele Taine|sfânta taină]] a [[Preot|preoției]]. Ramasitele sale pamantesti erau intregi si neputrezite, incat acum puteau fi socotite ca sfinte moaste. Nu stim cand sŞi-a facut slujba speciala de canonizare a noului sfantcontinuat viața cu aceeași râvnă spre cele sfinte, numit de acum inainte Grigorie Decapolitul, dupa provincia in care se nascuseîn folosul semenilor săi.

Ele Spre sfârșitul vieții, Dumnezeu i-a dat o boală grea. Vestea suferinței sale s-a răspândit repede, ajungând până la [[Constantinopol]], unde se găsea și unchiul sau Simeon, acum foarte bătrân, dar aruncat în închisoare pentru dârzenia cu care apăra cultul icoanelor. Acesta îl înștiință pe Grigorie unde este, arătându-i dorința de a se revedea. În ciudă bolii de care suferea, Grigorie plecă din Tesalonic la Constantinopol, unde îl găsi pe unchiul său, din fericire eliberat din temniță. În curând însă, istovit de boala de care suferea, Sfântul Grigorie a murit într-o mânăstire din capitala imperiului, în ziua de [[20 noiembrie]] a anului 842. Ca semn al puterii lui Dumnezeu, după doar câteva luni de la moartea lui Grigorie, în martie 843, împărăteasa Teodora (în calitate de regentă a fiului său minor Mihail al III-lea) a convocat un [[sinod]] la [[Constantinopol]] care a consfințit reinstaurarea cultului [[icoană|icoanelor]]. De atunci, în prima duminică a [[Postul Mare|Postului Mare]] se sărbătorește [[Duminica Ortodoxiei]], ca zi de biruință a dreptei credințe. ==Moaștele==La scurt timp după înmormântarea Cuviosului Grigorie, mormântul său a devenit cunoscut, datorită minunilor ce se săvârșeau acolo. Sunt cunoscute vindecarea unui om gârbov care s-a atins de trupul sfântului în timp ce era dus spre înhumare, precum și a unor îndrăciți. După trecerea unui timp, călugării din mănăstirea în care era îngropat au ramas intrhotărât să-i scoată trupul și să-l așeze într-o manastire raclă. Rămășițele sale pământești erau întregi și neputrezite, încât acum puteau fi socotite ca sfinte [[moaște]].  Nu se cunoaște exact când s-a făcut slujba specială de canonizare a noului sfânt, numit de acum înainte Grigorie Decapolitul, după provincia ''Decapolis'' în care se născuse.  [[Moaște]]le Sfântului Grigorie au rămas într-o [[mănăstire]] din Constantinopol, intemeiata întemeiată de către ucenicul sau său [[Iosif Imnograful]]. Au ramas rămas aici mai bine de sase șase veacuri, probabil pana dupa până după [[Căderea Constantinopolului|căderea Constantinopolului]] din anul 1453, cand când Constantinopolul a fost cucerit de turci. O traditie Tradiția spune ca racla cu moaste sfintele moaște a fost dusa atunci, dusă de către [[Monahism|monahii ]] care o pazeaupăzeau, in în Serbia, spre a le feri de profanare din partea turcilor. Acolo au fost asezate intrașezate într-o manastiremănăstire, savarsindusăvârșindu-se alte minuni in în jurul lor.  Din acest loc le-a cumparatcumpărat, in în ultimii ani ai secolului al XV-lea, banul Banul Barbu Craiovescu, care le-a adus in manastirea Bistrita la [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea, România)|Mănăstirea Bistrița]] din Oltenia, ctitoria familiei salectitorită de el și frații săi Pârvu Vornicul, Danciu Armașul și Radu Postelnicul între anii 1492-1494. Legenda spune că moaștele sfântului au fost cumpărate de Barbu Craiovescu de la un turc, pe aur. Turcul bănuia că va lua o sumă importantă, echivalentă cu greutatea moaștelor. Însă dragostea Banului Barbu față de moaște are alt deznodământ: așezate pe un taler al balanței, moaștele într-adevăr cântăresc greu, dar când Barbu Craiovescu pune galbenii, balanța se echilibrează la o sumă mică. Acest lucru face ca turcul să exclame: „''Vezi, vezi, cum creștin la creștin trage''”. Barbu insusi însuși s-a calugarit aici călugărit la Mănăstirea Bistrița, spre sfârșitul vieții sale, sub numele de Pahomie.[[Fișier:ManastireaBistritaVL_(23).jpg|left|thumb|340 px|<center>[[Naos]]ul [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea, România)|Mănăstirii Bistrița]]</center>]]De atunci și până astăzi cinstitele moaște se găsesc tot la Mănăstirea Bistrița. Drept aceea, credincioșii români au arătat mereu o cinste deosebită moaștelor Sfântului Grigorie Decapolitul, venind sa se închine în fața lor și să ceară ocrotire. Un învățat mitropolit grec, ''Matei al Mirelor'' (+1624), care a trăit mulți ani la [[Mănăstirea Dealu]], i-a alcătuit o slujbă, la rugămintea [[egumen]]ului Teofil al Bistriței, viitorul [[Mitropolit]] al Țării Românești. Aceasta a fost tipărită în grecește la București în 1692 (odată cu slujba Sfintei [[Parascheva de la Iași|Parascheva]]). Mitropolitul [[Dosoftei al Moldovei]] prezintă și el pe scurt viața Sfântului Grigorie Decapolitul în cunoscuta sa lucrare ''Viața și petrecerea sfinților''.  În anul 1656 [[Constantin Șerban|Constantin Șerban Voievod]] (ctitorul bisericii actualei [[Biserica Ortodoxă Română|Patriarhii]]) a donat o raclă de argint în care au fost așezate sfintele moaște. La 1763, când epidemia de ciumă cuprinsese Bucureștiul, racla cu moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul a fost adusă în fața Mitropoliei, iar în urma rugăciunilor ținute ciuma a început să dea înapoi, dispărând definitiv.  De asemenea, de peste o sută de ani și în [[Biserica Hagiu (București)|Biserica Hagiu]] din București se află spre cinstire o părticică din moaștele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul, care a fost adusă de la [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea, România)|Mănăstirea Bistrița]]. În 1753 s-a tipărit la Râmnicu-Vâlcea o carte deosebită despre Sfântul Grigorie Decapolitul, cuprinzând viața sa, slujba care se săvârșește în ziua trecerii sale la Domnul ([[20 noiembrie]]), precum și [[paraclis]]ul său. Slujba și viața lui (sinaxarul) au fost trecute apoi în toate edițiile românești ale [[Minei]]ului pe noiembrie. De asemenea, Sfântul Grigorie Decapolitul este trecut în toate „Viețile de sfinți” care s-au tipărit în românește. Chipul său este zugrăvit în mai multe biserici din România. Bucurându-se de această aleasă cinstire, la [[28 februarie]] 1950 [[Sfântul Sinod]] a hotărât generalizarea cultului său în toată [[Biserica Ortodoxă Română]]. De-acum înainte el va fi cinstit în toate lăcașurile de cult ortodoxe românești, prin slujbe și rugăciuni, prin ridicarea de biserici cu hramul său, prin pictarea icoanelor cu chipul sau. S-a procedat la această generalizare în cadrul unor mari solemnități bisericești, care au avut loc în octombrie 1955. ==Imnografie== [[Tropar]], [[glas|glasul]] al 3-lea: :Chip te-ai făcut înfrânării și prin dumnezeiescul Duh pe toți i-ai luminat; alergarea dreptei credințe ai săvârșit-o și cu învățăturile lumea ai luminat și ai mustrat cugetele celor rău credincioși. Părinte Cuvioase Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.  [[Condac]], [[glas|glasul]] al 3-lea: :Soare luminos pe tine Biserica te cunoaște, cu podoabele faptelor bune și cu razele tămăduirilor pe toți luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta prăznuim dumnezeiască pomenirea ta și cinstim nevoințele tale, preafericite Părinte, înțelepte Grigorie. ==Iconografie==[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Grigorie Decapolitul se zugrăvește ca un om de statură mijlocie, nu prea bătrân, cu chipul uscățiv și palid, cu creștetul pleșuv, cu părul negru până la urechi și barbă tot neagră, rotundă și cu câteva fire albe; se zugrăvește în veșminte preoțești sau în veșminte monahale și cu capul acoperit cu [[Veșminte#Ve.C5.9Fminte_monastice|camilafca]]<ref>Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', Sophia, București, 2000, pp. 191, 203.</ref>. ==Note==<references/> ==Surse==*[http://www.sfant.ro/sfinti-romani/sfantul-grigorie-decapolitul-de-la-bistrita-valcea.html Sfântul Grigorie Decapolitul de la Bistrița]*[http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Bistri%C8%9Ba_(jude%C8%9Bul_V%C3%A2lcea) Wikipedia.ro - Mănăstirea Bistrița] ==Legături externe==*[http://www.manastireabistrita.ro/ Mănăstirea Bistrița (sit oficial)]*[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/pestera-sfantului-grigorie-decapolitul-68022.html Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul]*[http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-grigorie-decapolitul-67126.html Acatistul Sfântului Grigorie Decapolitul] [[Categorie:Sfinți]][[Categorie:Sfinți români]][[Categorie:Cuvioși]][[Categorie:Articole de calitate]] [[en:Gregory the Decapolite]]