2.272 de modificări
Modificări
m
{{În curs}}
Adăugare legătură
[[Fișier:Vasile_Lupu.png|thumb|240px|<center>Vasile Lupu</center>]]
[[Vasile Lupu]] (n. 1593 - d. [[28 martie]] 1661) a fost Domn al Moldovei de două ori, prima dată între aprilie 1634 – 13 aprilie 1653, iar a doua oară între 8 mai 1653 – 16 iulie 1653.<ref>Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', 1925, vol. VII, pp. 15-58.</ref>
Bogat, ambițios și mândru (numele de Vasile și l-a luat inspirat de vechii [[Imperiul Bizantin|împărați bizantini]]), datorită prestigiului său pe plan intern și prin legăturile întinse în afara țării, el a reușit să dea o nouă strălucire Moldovei. Cronicarul Miron Costin îl descria ca fiind un „om cu hire înaltă și împărătească”, iar otomanii îl porecliseră „Beiul de aur”.<ref name=treiierarhi/>
[[Fișier:Cazania lui Varlaam.jpg|thumb|240px|''Cartea românească de învățătură'',<br/>a [[Varlaam al Moldovei|mitropolitului Varlaam]] ([[Cazania lui Varlaam]]), tipărită în timpul domniei lui Vasile Lupu]]După urcarea pe tronul Moldovei, a numit în Sfatul Domnesc pe multe dintre rudele sale (10 din cei 17 mari dregători îi erau rude apropiate). A favorizat pătrunderea în Sfatul Domnesc a unor boieri de origine grecească și chiar albaneză (cum era viitorul domn Gheorghe Ghica, inițial un modest negustor de pește). A înăsprit fiscalitatea, obținând astfel mari venituri, care i-au permis menținerea, cu bani, a bunăvoinței Înaltei Porți, întreținerea unei armate relativ numeroase și un fast uneori exagerat la Curtea Domnească. Principala sa calitate este aceea de bun gospodar: a refăcut curțile domnești din Iași și Suceava, a întreținut și chiar a refăcut cetățile pe care le mai avea Moldova. Pentru refacerea potențialului demografic al țării a încurajat înființarea unor „slobozii”, cu scutire de dări pe 10 ani, unde au sosit coloniști români și ceangăi din Transilvania și ruteni din ținuturile aflate sub stăpânire polonă. A acordat o atenție deosebită legislației, materializată în apariția ''Cărții românești de învățătură'' (1646), o culegere de prevederi din legiuirile bizantine, dar și occidentale.<ref>[http://biografii.famouswhy.ro/vasile_lupu/ ''Vasile Lupu''], ''FamousWho.ro'', accesat la 24 noiembrie 2020</ref> Un fenomen important care se petrece în Moldova în timpul domniei lui Vasile Lupu a fost acela al înlocuirii treptate a limbii slavone scrise cu [[limba română ]] (mitropolitul [[Anastasie Crimca]] fusese ultimul cărturar moldovean de tradiție slavonă). Astfel, limba română (nu numai limba vorbită care a fost dintotdeauna cea română, ci și cea scrisă) devine limba oficială, fiind introdusă în biserică, în cancelaria domnească și în administrație, acolo unde se scria în slavonă până atunci.<ref>https:name=treiierarhi//sfintiitreiierarhi.mmb.ro/vasile-lupu-ctitorul-manastirii-sfintii-trei-ierarhi</ref>
Date fiind împrejurările favorabile externe din acea perioadă, Vasile Lupu ar fi avut o domnie liniștită dacă n-ar fi avut ambiții mari, gândindu-se și la stăpânirea Munteniei și chiar a Transilvaniei, ceea ce l-a împins în numeroase conflicte cu vecinii săi, îndeosebi cu contemporanul său, [[Matei Basarab]], domnul Țării Românești.
===Sfârșitul domniei===
După înfrângerea din bătălia de la Finta (mai 1653), fiind urmărit de inamicii săi, Vasile Lupu fuge la cazaci, de acolo la tătari și apoi la [[Constantinopol]], unde a fost închis la „Cele Șapte Turnuri”.După eliberare, rămâne la Constantinopol, unde încearcă să-și recâștige tronul promițând marelui vizir sume fabuloase, dar nu reușește.<ref>Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', 1925, vol.VII, pp. 52-55.</ref>
Vasile Lupu a murit pe [[28 martie]] 1661 la Constantinopol (Istanbul). Mai târziu, osemintele sale au fost aduse la Iași, fiind reînhumate în biserica [[Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi|Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”]], alături de alți membri ai familiei sale.<ref name=treiierarhi/>
==Aducerea moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva==
În anul 1641, la [[Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi]] au fost aduse [[moaște]]le [[Parascheva de la Iași|Sfintei Parascheva]], trimise de [[Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului]] în semn de recunoștință pentru acțiunile și donațiile generoase ale lui Vasile Lupu (acesta plătise toate datoriile pe care Patriarhia Constantinopolului le avea către Înalta Poartă). Racla cu cinstitele moaște a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, apoi pe Dunăre, până la Galați, fiind însoțită de trei mitropoliți greci: Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului și Teofan al Paleopatrei.<ref name=iorga>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești'', 1908, p. 161.</ref> Ajungând la Iași, sfintele moaște și cei care le însoțeau au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de [[Varlaam al Moldovei|Mitropolitul Varlaam]], de episcopii de [[Arhiepiscopia Romanului și Bacăului|Roman ]] și [[Episcopia Hușilor|Huși]], de cler și de credincioși.<ref name=iorga/> La [[13 iunie]] 1641, sfintele moaște au fost așezate în biserica Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi.<ref>[http://www.sfantaparascheva.com/ ''Cuvioasa maica noastră Parascheva cea nouă''], accesat la 2 mai 2020</ref>
Ulterior, moaștele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate în noua [[Catedrala mitropolitană din Iași|Catedrală Mitropolitană din Iași]], după [[Târnosire|sfințirea]] acesteia la [[23 aprilie]] 1887, unde se află și în prezent.<ref name="Catedrala">[http://www.biserici.org/index.php?menu=BI&code=11 ''Catedrala Mitropolitană Iași''], accesat 2 mai 2020</ref>
Vasile Lupu a fost principalul susținător, din punct de vedere material și logistic, al [[Sinodul de la Iași|Sinodului de la Iași]], un [[sinod]] panortodox care a avut loc între [[15 septembrie]] și [[27 octombrie]] 1642. Scopul principal al acestui sinod a fost acela de a contracara anumite erori doctrinare de influență catolică și protestantă care pătrunseseră în teologia ortodoxă (prin ''Mărturisirea de credință'' elaborată de [[Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului|Patriarhul Ecumenic]] [[Chiril Lucaris]] și publicată în 1629 la Geneva în latină și în 1633 în greacă, mărturisire care se abătea de la credința ortodoxă) și de a elabora un răspuns teologic-pastoral clar, concis și util pentru clerul și credincioșii ortodocși.<ref name=mcguckin>[https://books.google.com/books?id=JmFetR5Wqd8C&pg=PA325 John Anthony McGuckin, ''The Encyclopedia of Eastern Orthodox Christianity'', Ed. John Wiley & Sons, pag. 325, ISBN 978-1-4443-9254-8]</ref>
În final, Sinodul de la Iași a ratificat catehismul [[Mărturisirea Ortodoxă (1642)|''Expositio fidei'' ]] al lui [[Petru Movilă]] (''Declarația de credință'', cunoscută și sub numele de ''Mărturisirea Ortodoxă''), o descriere a învățăturilor creștin-ortodoxe într-un format de tip întrebare-răspuns.<ref>[https://www.oxfordreference.com/view/10.1093/oi/authority.20110803100018211 ''Synod of Jassy''], Oxfordreference.com</ref><ref>[https://books.google.com/books?id=auT8VbgOe48C&pg=PA183 A. Edward Siecienski, ''The Filioque: History of a Doctrinal Controversy'', Oxford University Press, pag. 183, ISBN 978-0-19-537204]</ref> ''Declarația de credință'' a devenit fundamentală pentru stabilirea atitudinii lumii ortodoxe față de învățăturile Reformei protestante. Principala contribuție a sinodului a fost restaurarea unității în Biserica Ortodoxă prin promulgarea unei declarații de autoritate convenite de toate bisericile majore.<ref name=mcguckin/>
==Note bibliografice==
