Poezia creștin ortodoxă în secolul al XX-lea

Perioada 1901-1944

În secolul al XX-lea au continuat să publice poeți creștini ca George Coșbuc, Elena Farago etc.

Elena Văcărescu (21 septembrie 1864 București – 17 februarie 1947 Paris) este o scriitoare, poetă și militantă română din Franța. A fost aleasă secretar general al Asociației Române pe lângă Societatea Națiunilor, membră de onoare a Academiei Române, laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. Distinsă de guvernul francez cu Ordinul Cavaler al Legiunii de Onoare.

Rugăciune

„Tu-arunci sclipiri de soare pe şesuri şi coline,
Spre coastele în floare apleci copaci străbuni,
Şi mările le legeni ca nişte cupe pline
În ritmul fără stavili al marilor furtuni.[...]”

George Coșbuc: La paști

„Și cât e de frumos în sat!
Creștinii vin tăcuți din vale
Și doi de se-ntâlnesc în cale
Își zic: Hristos a înviat!
Și râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare[...]”

Elena Farago În ziua de Paşte

„Toţi copiii azi se-mbracă
Cu ce au ei mai frumos,
Şi părinţilor le cântă:
Învierea lui Cristos.[...]”

Octavian Goga: Ruga mamei

„Preasfântă născătoare.
Azi rogu-mă iar ție,
Cum rogu-mă de-a pururi
La sfânta liturghie[...]”

Octavian Goga compune și textele unor poezii pentru copii, intrate ulterior în circuitul folcloric.

Octavian Goga: Moș Crăciun cu plete dalbe

„Moș Crăciun cu plete albe
Moș Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeți.
Și aduce daruri multe
La fetițe și băieți
Moș Crăciun, Moș Crăciun[...]”

Vasile Voiculescu: În grădina Ghetsemani

„Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul…
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna[...]”

C. Z. Buzdugan Clopotele de Paști

„Miezul nopții, e-o tăcere peste tot orașul, sfântă...
Dar deodată glas de clopot tot văzduhul îl frământă!

Dă semnalul, ca un tunet, primul, clopotul cel mare,
Grav, măreț vuind în noapte,-o războinică chemare.

Răspândind talaz de sunet ca talazurile mării,
Tot mai grav, tot mai departe, în adâncurile zării[...]”

Emanoil Bucuţa: Psalm

„Când erai în lumea ta
Nu ştiai ce e cuvântul,
Ci o harfă doar cânta
Cînd intra prin coarde vîntul.
Un arhanghel potrivea
Glasul orelor, din cuie;
Fiecare cui o stea,
Coarda, foc de sori ce suie[...]”

Teodor Castrişanu: Rugăciunea mamei

„Copilaşi din toată lumea, ştiţi voi cum se roagă mama
Pentru voi în orice seară? Nu ştiţi? Sigur! N-aţi luat seama
Când cu ochii plini de lacrimi, la icoana Maicii sfinte
Îşi şopteşte-n blânde şoapte rugăciunea ei fierbinte.[...]”

Texte de acelaşi autor

Vintila Horia Închinare

„Prin târguri, Doamne, sufletul mi-alunec
Și printre oameni în zadar Te caut.
Mi-e glasul rupt și ragușit: un flaut
Cu sufletul răpus de prea mult cântec.[...]”

Texte de acelaşi autor

În prima jumătate a secolul al XX-lea, poezia religioasă se îmbogățește prin împrumuturi de texte religioase venite din Apus, mai ales cu cântări din ciclul Crăciunului. Se afirmă poeți noi ca Octavian Goga, Vasile Voiculescu

Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Rășinari — d. 7 mai 1938, Ciucea) este un poet român, gazetar și dramaturg. Prim-ministru al României (28 decembrie 1937-11 februarie 1938). Membru al Academiei Române din anul 1920. Interzis după 23 august 1944, reabilitat după 1965.

Ruga mamei

„Preasfântă născătoare.
Azi rogu-mă iar ție,
Cum rogu-mă de-a pururi
La sfânta liturghie[...]”

Octavian Goga compune și textele unor poezii pentru copii, intrate ulterior în circuitul folcloric. Moș Crăciun cu plete dalbe

„Moș Crăciun cu plete albe
Moș Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeți.
Și aduce daruri multe
La fetițe și băieți
Moș Crăciun, Moș Crăciun[...]”

Vasile Voiculescu (27 noiembrie 1884, Pârscov, Buzău-26 aprilie 1963, București) este scriitor, poet, medic român. Adept al gândirismului lui Nichifor Crainic, apoi al mișcării Rugul Aprins a lui Sandu Tudor, Vasile Voiculescu a fost condamnat politic. Este considerat azi un sfânt al închisorilor.

În grădina Ghetsemani

„Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul…
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna[...]”

C. Z. Buzdugan Clopotele de Paști

„Miezul nopții, e-o tăcere peste tot orașul, sfântă...
Dar deodată glas de clopot tot văzduhul îl frământă!

Dă semnalul, ca un tunet, primul, clopotul cel mare,
Grav, măreț vuind în noapte,-o războinică chemare.

Răspândind talaz de sunet ca talazurile mării,
Tot mai grav, tot mai departe, în adâncurile zării[...]”

Emanoil Bucuța este pseudonimul literar al lui Emanoil Popescu (iunie 1887, Bolintin-Deal, Giurgiu- 7 octombrie 1946, București) scriitor, poet și bibliograf român. Este membru corespondent al Academiei Române, Este fondatorul și directorul revistei Boabe de grâu.

Psalm

„Când erai în lumea ta
Nu ştiai ce e cuvântul,
Ci o harfă doar cânta
Cînd intra prin coarde vîntul.
Un arhanghel potrivea
Glasul orelor, din cuie;
Fiecare cui o stea,
Coarda, foc de sori ce suie[...]”

Ernst Anschütz: O, brad frumos!

„O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
Tu ești copacul credincios,
Ce frunza nu și-o pierde,
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde[...]”

Momentul 1923 și emulația creatoare

În anul 1923 ia ființă Oastea Domnului, o mișcare religioasă ortodoxă cu impact puternic asupra vieții spirituale, în special a celei rurale. Inițial, mișcarea a fost tolerată de ierarhia ortodoxă, apoi a căzut în disgrație. Deși apolitică, i se reproșa totuși tendința centrifugă, anarhia, influența cultelor neoprotestante. Oastea Domnului a contribuit la rivirimentul cântarilor religioase populare, la emulația creatoare, la descoperirea, lansarea și promovarea unei noi generații de poeți. Succesul s-a datorat faptului ca în anul 1929, mișcarea cumpără o tipografie și inființează o librărie cu desfacere proprie. De sub teascurile tipografiei vede lumina tiparului foaia Oastea Domnului, unde tinerele talente puteau să publice poezii, cântări, eseuri, material care ar fi fost respins de revistele literare ale vremii. Cele mai bune texte se tipăreau în cărticele, bucurându-se de o largă circulație. Dintre poeții care s-au lansat acum, se remarcă Traian Dorz, Ioan Marini etc. Poeții care sosesc mai târziu preiau ștafeta și continuă lucrarea lirică. Sergiu Grossu (pseudonim Simion Cubolta) va scrie și el poeme remarcabile.

Traian Dorz: Ce liniștiți sunt pașii Tăi

„Ce liniștiți sunt pașii Tăi în mine când coboară
și pe-a iubirii mii de căi ființa-mi înconjoară!...
Ca mersul stelelor pe cer, ca răsăritul lunii,
ca luntrea gândului, năier, pe apa rugăciunii[...]”

Texte de acelaşi autor: Comori nemuritoare, Cântările noastre, Iisuse, veșnic călător..., Ești în floarea vieții tale, Zburaţi, cântări, Voi numai de viaţa asta, Nu te-ndoi, Cântările noastre

Ioan Marini: Coboară, Doamne, pacea

„Coboară, Doamne, pacea,
Și harul Tău divin,
Căci plină este lumea,
De ură și venin[...]”

Texte de acelaşi autor: Doamne, Tu mă vezi; O, ce dulce-i Domnul Sfânt

Sergiu Grossu: Tu m-ai făcut

„Tu m-ai făcut din ţărână
Şi-n adânc mi-ai turnat veşnicia
Dar în mine-o făptură păgână
Zi şi noapte îşi cere simbria[...]”

Momentul 1941 și „Generația pierdută”

În anul 1941 România declară război Uniunii Sovietice. Războiul va dura până la 23 August 1944. Este generația pierdută, generația lui Geo Dumitrescu (1920-2004), Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru (1919-1952). Totuși, în aceasta perioadă s-au scris poeme de valoare.

Magda Isanos: Rugăciune

„Pentru pace mă rog, pentru lucruri uitate,
și pentru oamenii din singurătate.
Un cerc vrăjit se-nchide-n jurul lor.
Și fruntea-ngheață, orele cobor,
spre zi, mai albe, orele cobor.”

Texte de acelaşi autor: Înger din lumină; Cerul acela; Icoana; Doamne, n-am isprăvit!.

Poezia creștin ortodoxă între 23 august 1944 și 22 decembrie 1989

În perioada regimului totalitar comunist, poezia religioasă este prezentă în ciuda faptului că guvernul ateu cenzura toate publicațiile. Apar manuscrisele de sertar. Vasile Voiculescu scrie între 1954 - 1958 volumul nepublicat antum Ultimele sonete ale lui Shakespeare, traducerea imaginară de V. Voiculescu. După anul 1964, când sunt amnistiați toți detinuții politici, cenzura politică devine mai flexibilă.

Momentul 1948

Un moment greu pentru poezia religioasă, indiferent de confesiune, a fost anul 1948 când este decretată Republica Populara Română. Partidul Muncitoresc Român, partid de guvernământ, interzice poezia religioasă, considerată formă a propagandei religioase. Poeți ca Sandu Tudor, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Valeriu Anania, Traian Dorz, Vasile Militaru etc. sunt arestați și condamnați la ani grei de detenție. În închisori, acești poeți își vor continua activitatea. Se naște astfel Poezia carcerală.

Vasile Militaru: Rugăciune către Maica Domnului

„Prea Curată Maică, Pururea Fecioară,
Sufletul din mine nu-l lăsa să moară,
Ci revarsă, Sfântă, peste el, de sus,
Mila Ta cea mare, mila lui Iisus![...]”

Radu Gyr: Iisus în celulă

„Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist şi ce-nalt părea Crist!
Luna venea după El, în celulă
şi-L făcea mai înalt şi mai trist[...]”

Texte de acelaşi autor Crezul; Metanie; Colind; Colind Ceresc; În Nazaret; Rugăciune; Vecinul care-a murit; Voi n-aţi fost cu noi în celule;

Valeriu Gafencu: Imn al învierii

„Vă cheama Domnul slavei la lumină,
Vă cheamă mucenicii-n veşnicii,
Fortificaţi biserica creştină
Cu pietre vii zidite-n temelii[...]”

Valeriu Anania: Doamne, tinde-Ţi patrafirul

„Doamne, tinde-Ţi patrafirul
Doamne, tinde-Ţi patrafirul
peste faţa mea de lut,
sufletu-mi neghiob şi slut
să-l albeşti cu tibisirul
când amurgu-şi toarce firul
peste-un pic de gând tăcut[...]”

Texte de acelaşi autor Noapte liniştită

Poezia religioasă și oportuniștii

Poeți din perioada interbelică, care au facut compromisuri cu regimul comunist, continuă să scrie și să se impună în viața literară după 1948. Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, George Lesnea etc. sunt câteva nume.

Zaharia Stancu: Rugă

„Stăpîne, slăvile ți le-ai deschis
Mș-ntrebi ce vreau și, uite, eu îți cer
Să-mi fie gîndul floare de cais,
și limpezi ochii, să privesc spre cer[...]”

George Lesnea: Tatăl nostru

„Tatăl nostru carele
Mâni la pradă fiarele
Şi ogoi cu buciumul
Viforul şi zbuciumul.
Cârmuieşti corabia,
Zbori pe sus cu vrabia.
Râzi cu dimineţile
Plângi şi gemi cu vieţile[...]”

Poezia deceniului 7

Momentul 1964 și grupul oniric

În anul 1964, prin Decretul nr. 767/1963, precum și Decretul nr. 176 și nr. 411 se amnistiează toți deținuții politici. Mulți poeți valoroși sunt eliberați și au dreptul să revină acasă. Unii vor reuși să se integreze în viața literară. Se simțea un ușor dezgheț de care poeții și scriitorii s-au folosit. Tot în acel an, în jurul revistei Luceafărul se grupeazș scriitori, precum Dumitru Țepeneag, Leonid Dimov, Virgil Mazilescu (1942-1984), Vintilă Ivănceanu și Iulian Neacșu, cărora li se vor alătura ulterior și Daniel Turcea, Florin Gabrea, Emil Brumaru, Sorin Titel, Virgil Tănase ș.a. Aceștia vor forma nucleul Grupului oniric. Unii dintre ei vor scrie și poezii religioase.

Daniel Turcea: Isihia

„Sfântă iubire
-căci in jurul inimii roteşte acoperământul
întunericului
cel ce cere va lua
cu faţa descoperită (adică omul dinăuntru)
oglindind
Slava Domnului[...]”

Texte de acelaşi autor: Extaz; Racla de lumină; Taină

Bibliografie

• „Poezia creștină în prima jumătate a secolului al XX-lea. Orașul Călan”, prefață de Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula și Paul Aretzu, Editura Stef, Iași, 2016.

Vezi și

• Poezia religioasă în epoca modernă și contemporană
• Poezia creștin ortodoxă