Modificări

'''Aducerea la Templu''' a Pruncului [[Iisus]], sau '''Întâmpinarea Domnului'''(gr. Ἡ ὑραπαντή — ''I ipapanti'' sau Ἡ ὑραπαντὴ τοῦ Χριστοῦ — ''I ipapanti tu Hristou''), este unul dintre [[Praznice Împărătești|Praznicele Împărătești]] ale [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], sărbătorit pe [[2 februarie]], la patruzeci de zile de la [[Nașterea Domnului]]. Această [[Praznic|sărbătoare]] mai este cunoscută și sub numele de ''Ziua Lumânărilor'', în special în țările apusene, datorită obiceiului de a binecuvânta [[lumânare|lumânările]] în această zi.

După patruzeci de zile de la nașterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la [[Templul din Ierusalim]], centrul vieții religioase a națiunii evreiești. După [[Legea lui [[Moise]] ([[Cartea Leviticului|Levitic]] 12, 2-8), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu și aducea jertfă Domnului un miel sau doi porumbei pentru [[sacrificiu]]l purificării. Preasfânta Fecioară, [[Maica Domnului]], nu avea nevoie de purificare deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăției și Sfințeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu [[smerenie]] Legii timpului.

Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc în brațe și, mulțumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujbă a [[Vecernia|vecerniei]]: "Acum „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei [[Soteriologie|mântuirea]] Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău [[Israel]]”." (Luca 2, 29-32). Sfântul Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: "Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi." (Luca 2, 34-35).

La Templu se afla și proorocița Ana, o văduvă de 84 de ani, fiica lui Fanuel (3 februarie) "și „și nu se depărta de templu, slujind noaptea și ziua în [[post]] și în [[rugăciuni]]. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu și vorbea despre Prunc tuturor celor ce așteptau mântuire în IerusalimIerusalim”." (Luca 2, 37-38).

În icoana care reprezintă această sărbătoare proorocița Ana ține un pergament în mână pe care scrie: "Acest „Acest prunc a adus cerul și pământulpământul”." Înainte de nașterea lui Hristos, bărbații și femeile drepte în credință trăiau cu speranța venirii lui Mesia cel promis. Drepții Simeon și Ana, ultimii credincioși din Legea Veche, au fost considerați vrednici de a-L întâmpina pe Mântuitorul în Templu.

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului - [[2 februarie]] - este una din cele mai vechi sărbători religioase creștine. Biserica Ortodoxă are slujbe închinate acestei sărbători, întocmite de [[sfinți]]i episcopi [[Metodie al Patarelor]] (+ 312, prăznuit la [[20 iunie]]), [[Chiril al Ierusalimului]] (+ 360386), [[Grigorie Teologul]] (+ 390), [[Amfilohie de Iconium]] (+ 394, prăznuit la [[23 noiembrie]]), [[Grigorie al Nissei]] (+ 384) și [[Ioan Gură de Aur]] (+ 407). În ciuda originilor sale antice, această sărbătoare nu a fost prăznuită atât de fastuos decât începând din secolul al VI-lea.

În anul 528, în timpul împăratului [[IustinianI]], un cutremur mare a ucis mulți oameni în [[Antiohia]]. După această nenorocire au mai venit și altele: în 541 a izbucnit o epidemie de ciumă groaznică în [[Constantinopol]], omorând mii de oameni în fiecare zi. În această perioadă de mari suferințe au început să se facă slujbe speciale (litii) de izbăvire de rău, mai ales în timpul sărbătorii Întâmpinarea Domnului și ciuma a încetat. Astfel, pentru a da slavă lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai înalt această sărbătoare.

==ImneImnografie==

==Vezi A se vedea și==

[[enpt:Meeting of the LordApresentação do Senhor]]