Modificări

[[ImageImagine:Presentation.jpg|right|frame|'''Întâmpinarea Domnului''']]'''Aducerea la Templu''' a Pruncului [[Iisus]], sau '''Întâmpinarea Domnului''' (gr. Ἡ ὑραπαντή — ''I ipapanti'' sau Ἡ ὑραπαντὴ τοῦ Χριστοῦ — ''I ipapanti tu Hristou''), este una din marile sărbători unul dintre [[Praznice Împărătești|Praznicele Împărătești]] ale [[Biserica Ortodoxă|BisericiiOrtodoxe]], celebrată la data de sărbătorit pe [[2 februarie]]. Întâmpinarea Domnului este un eveniment important din viaţa pământească a Domnului Nostru Iisus Hristos, relatat în evanghelia după Luca 2, 22-40. După la patruzeci de zile de la naşterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la Templul Ierusalimului, centrul vieţii religioase a naţiunii evreieşti[[Nașterea Domnului]]. După Legea lui Moise (Levitic 12Această [[Praznic|sărbătoare]] mai este cunoscută și sub numele de ''Ziua Lumânărilor'', 2-8), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu şi aducea jertfă Domnului un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificării. Preasfânta Fecioară, Maica Domnuluispecial în țările apusene, nu avea nevoie datorită obiceiului de purificare deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăţiei şi Sfinţeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpuluibinecuvânta [[lumânare|lumânările]] în această zi.

În acea vreme==Istoria întâmpinării Domnului la Templu==[[Imagine:Menologion of Basil 037.jpg|right|thumb|'''Întâmpinarea Domnului''' (''Menologion''-ul lui Vasile al II-lea, Părintele şi dreptul Simeon (prăznuit pe sec. X-XI)]] Întâmpinarea Domnului și Dumnezeului nostru, [[Mântuitorul]] [[3 februarieIisus Hristos]]) trăia în Ierusalim. Lui i s-este un eveniment important din viața pământească a proorocit Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că nu va muri până nu va vedea pe Mesia cel promis. Prin har prin acest eveniment [[Dumnezeu]], întrupat prin Domnul Iisus Hristos se întâlnește cu poporul Său, Israel, în persoana [[profet]]ului [[Simeon, primitorul de susDumnezeu|Simeon]] și a proorociței [[Ana Proorocița|Ana]], Sf. Simeon sacest eveniment fiind relatat în [[Evanghelia după Luca]] 2, 22-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria şi Sf. Iosif veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea40.

Simeon Iubitorul După patruzeci de Dumnezeu l-a luat pe prunc în braţe şi mulţumind Domnuluizile de la nașterea Sa, Pruncul Sfânt a rostit cuvintele pe care le auzim repetate fost dus la fiecare slujbă [[Templul din Ierusalim]], centrul vieții religioase a vecerniei: "Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israelnațiunii evreiești." După [[Legea lui Moise]] (Luca [[Cartea Leviticului|Levitic]] 12, 2:29-328), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. Sf. Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: "IatăLa împlinirea acestora, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca mama venea cu fiul la Templu și aducea jertfă Domnului un semn care va stârni împotrivirimiel sau doi porumbei pentru [[sacrificiu]]l purificării. Şi prin sufletul tău va trece sabiePreasfânta Fecioară, [[Maica Domnului]], ca să se descopere gândurile din multe iniminu avea nevoie de purificare deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăției și Sfințeniei." (Luca 2:34Cu toate acestea, ea s-35)a supus cu [[smerenie]] Legii timpului.

La Templu se afla şi proorociţa Ana, o văduvă de 84 de aniÎn acea vreme, fiica lui Fanuel Părintele și dreptul Simeon (prăznuit pe [[3 februarie]]) "şi trăia în [[Ierusalim]]. Lui i s-a proorocit că nu va muri până nu se depărta va vedea pe [[Mesia]] cel promis. Prin [[har]] de templusus, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuniSf. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim." (Luca 2:37Simeon s-38)a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria și [[Dreptul Iosif]] veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea.

În icoana Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc în brațe și, mulțumind Domnului, a rostit cuvintele pe care reprezintă această sărbătoare proorociţa Ana ţine un pergament le auzim repetate la fiecare slujbă a [[Vecernia|vecerniei]]: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în mână pace, că văzură ochii mei [[Soteriologie|mântuirea]] Ta, pe care scrieai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău [[Israel]]”. (Luca 2, 29-32). Sfântul Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: "Acest prunc a adus cerul şi pământul." Înainte de naşterea lui HristosIată, bărbaţii şi femeile drepte în credinţă trăiau cu speranţa venirii lui Mesia cel promisAcesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri. Drepţii Simeon şi AnaŞi prin sufletul tău va trece sabie, ultimii credincioşi ca să se descopere gândurile din Legea Vechemulte inimi." (Luca 2, au fost consideraţi vrednici de a34-L întâmpina pe Mântuitorul în Templu35).

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului - [[2 februarie]] - este una din cele mai vechi sărbători religioase creştine. Noi avem slujbe închinate acestei sărbătoriLa Templu se afla și proorocița Ana, întocmite o văduvă de sfinţii episcopi Metodie din Patara (+ 312)84 de ani, Chiril al Ierusalimului fiica lui Fanuel (+ 360), [[Grigorie Teologul]] (+ 389), Amfilohie din Iconium (+ 3943 februarie)„și nu se depărta de templu, slujind noaptea și ziua în [[Grigorie de Nyssapost]] (+ 400) şi și în [[Ioan Gură de Aurrugăciuni]] . Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu și vorbea despre Prunc tuturor celor ce așteptau mântuire în Ierusalim”. (+ 407). În ciuda originilor sale anticeLuca 2, această sărbătoare nu a fost prăznuită atât de fastuos decât din secolul al VI37-lea38).

În anul 528, în timpul împăratului [[Iustinian]], icoana care reprezintă această sărbătoare proorocița Ana ține un cutremur mare a ucis mulţi oameni pergament în Antiohia. După această nenorocire au mai venit şi altelemână pe care scrie: în 541 „Acest prunc a izbucnit o epidemie de ciumă groaznică în Constantinopol, omorînd mii de oameni în fiecare ziadus cerul și pământul”. În această perioadă Înainte de mari suferinţe au început să se facă slujbe speciale (litii) de izbăvire de răunașterea lui Hristos, mai ales bărbații și femeile drepte în timpul sărbătorii Întâmpinarea Domnului şi ciuma a încetatcredință trăiau cu speranța venirii lui Mesia cel promis. AstfelDrepții Simeon și Ana, pentru a da slavă lui Dumnezeuultimii credincioși din Legea Veche, biserica au fost considerați vrednici de a ridicat la un rang mai înalt această sărbătoare. Mai mulţi imnografi ai bisericii au împodobit această sărbătoare cu imnurile lor: Sf. Andrei Criteanul în sec. al VII-lea, Sf. Cosma Episcopul Maiumei, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Gherman Patriarhul Constantinopolului în sec. al VIII-lea şi Sf. Iosif Arhiepiscopul Tesalonicului L întâmpina pe Mântuitorul în sec. al IX-leaTemplu.

Tot în această zi cinstim icoana Maicii ==Vechimea praznicului==Sărbătoarea Întâmpinării Domnului numită "Îmblânzirea inimilor împietrite" sau "Profeţia lui Simeon"- [[2 februarie]] - este una din cele mai vechi sărbători religioase creștine. Aici Maica Domnului apare fără Pruncul Iisus şi cu şapte săbii care-Biserica Ortodoxă are slujbe închinate acestei sărbători, întocmite de [[sfinți]]i străpung pieptul: trei din partea stângăepiscopi [[Metodie al Patarelor]] (+ 312, prăznuit la [[20 iunie]]), [[Chiril al Ierusalimului]] (+ 386), [[Grigorie Teologul]] (+ 390), trei din dreapta şi una [[Amfilohie de jos. O icoană asemănătoare numită "Cele şapte săbii" Iconium]] (+ 394, prăznuit la [[23 noiembrie]]), [[Grigorie al Nissei]] (sărbătorită în + 384) și [[13 augustIoan Gură de Aur]](+ 407) înfăţişează trei săbii . În ciuda originilor sale antice, această sărbătoare nu a fost prăznuită atât de fastuos decât începând din stânga şi patru din dreaptasecolul al VI-lea.

Icoana "Profeţia lui Simeon" simbolizează împlinirea profeţiei În anul 528, în timpul împăratului [[Iustinian I]], un cutremur mare a ucis mulți oameni în [[Antiohia]]. După această nenorocire au mai venit și altele: în 541 a izbucnit o epidemie de ciumă groaznică în [[Constantinopol]], omorând mii de către dreptul Simeon si anume: "şi prin sufletul tău va trece sabieoameni în fiecare zi." În această perioadă de mari suferințe au început să se facă slujbe speciale (Luca 2:35litii)de izbăvire de rău, mai ales în timpul sărbătorii Întâmpinarea Domnului și ciuma a încetat. Astfel, pentru a da slavă lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai înalt această sărbătoare.

[[en:PresentationMeeting of the Lord]][[mk:Сретение Господово]][[pt:Apresentação do Senhor]]