14.992 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
În 1657, [[diacon]]ul și cărturarul Paul de Alep, secretarul [[patriarh]]ului [[Macarie al III-lea (Zaim) al Antiohiei|Macarie al III-lea al Antiohiei]], relata că Matei Basarab s-a hotărât să ridice această mănăstire după ce ar fi primit sprijinul [[Mercurie|Sfântului Mercurie]] în una dintre bătăliile purtate cu [[Vasile Lupu]] la Nenișori (actualul sat Armășești, județul Ialomița) în octombrie 1639. El scria că „ni s-a spus că într-unul din războaiele sale cu Vasile Voievod, purtat în acest loc, el (Matei Basarab) a chemat în sprijinul său rugăciunile martirului (Sfântul Mercurie), care i-a apărut în vis și l-a însoțit cu bărbăție și tărie. În ziua următoare când s-a trezit din somn, a pus pe goană dușmanii săi cu mare rușine și înfrângere, și drept aceea el a ridicat această mănăstire”.<ref name=alep>Paul de Alep, ''Călătoria patriarhului Macarie al Antiohiei'', în ''Călători străini despre țările române'', vol. VI, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976, p. 233</ref><ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 149</ref> Există și ipoteza că mănăstirea ar fi fost înființată în amintirea unei bătălii din 1632 cu tătarii, veniți să-l ajute pe Radu Iliaș, pretendent la domnie.<ref name=lumina/> Cele două variante nu se exclud una pe cealaltă, în sensul că după lupta din 1632 Matei Basarab ar fi înființat mănăstirea, care avea inițial o biserică de lemn, iar după victoria din 1639 a ridicat biserica de piatră a mănăstirii. Și Paul de Alep afirma că biserica mănăstirii Plătărești „fusese refăcută din temelie de răposatul Matei voievod”, deci existase o biserică mai veche.<ref name=alep/>
Pe lângă ctitorii Matei Basarab și soția sa, Elina, o serie alți donatori au contribuit la înzestrarea cu bunuri a Mănăstirii Plătărești. Astfel, atât boieri ca pitarul Mitrea sau clucerul Albu, cât și alți mireni, „''cinstiți și socotiți svetnici, dregători și judecători a toată măsura, tocmitorii țării și tuturor boierilor mari sau mici''”, au făcut danie Mănăstirii Plătărești moșii, icoane, odoare bisericești, clopote, turme de vite și bani. Matei Basarab a donat, pe lângă moșii și icoanele împărătești, [[Icoană|icoana]] [[Mercurie|Sfântului Mercurie]], care se păstrează până în prezent.<refname=mostenirea>[https://ziarullumina.ro/societate/reportaj/mostenirea-lasata-de-matei-basarab-platarestiului-54580.html Elena Tăbuș, ''Moștenirea lăsată de Matei Basarab Plătăreștiului''], 16 august 2008, ''Ziarul Lumina'', accesat 10 noiembrie 2023</ref> Printr-un hrisov dat la Târgoviște, voievodul își întărea drepturile asupra pământurilor cumpărate pentru mănăstirea Plătărești, arătând că „''... și am dat acest hrisov al domniei mele, ca să fie domniei mele ocină și vecini în sat la Plătărești din județul Ilfov, de lângă podul Pitariului, din câmp și din pădure și din apă și din vatra satului și din balta Lebediului și cu vaduri de moară și cu tot venitul de peste tot hotarul, oricât se va alege, din hotar până în hotar''”.<ref name=documenta>''Documenta Romaniae Historica'', Seria B, Țara Românească, Volumul 31: ''1646'', Editura Academiei Române, București, 2003</ref> Printr-un alt act, datat în 25 februarie 1652, Matei Basarab sporea averea mănăstirii sale de la Plătărești, întărindu-i moșiile Uscați și Răsciori, precum și moșiile hotărnicite mai înainte,în anul 1647: Mileasca, Tufeanca, Rânzeasca și Plătăreștii de Jos.<ref name=documenta/>
Matei Basarab nu alesese întâmplător să construiască o mănăstire la Plătărești. Pe lângă motivul religios, există și un motiv politico-militar: întărirea apărării Bucureștiului, lăcașul de cult de la Plătărești făcând parte dintr-o serie de mănăstiri fortificate ridicate împrejurul orașului, dispuse pe o rază de 30-40 de kilometri, cum erau și cele de la [[Mănăstirea Căldărușani|Căldărușani]], [[Mănăstirea Plumbuita|Plumbuita]], [[Mănăstirea Mărcuța|Mărcuța]] sau [[Mănăstirea Negoești|Negoești]]. Deoarece Imperiul Otoman nu permitea construirea de cetăți în Țara Românească, Matei Basarab a folosit din plin construirea de mănăstiri fortificate, înzestrate cu turnuri și ziduri solide, care pe lângă scopul religios puteau juca la nevoie și un important rol militar. În afară de zona Bucureștiului, el a acordat o importanță deosebită și zonei dinspre hotarul cu Moldova, unde amenințarea vecinului său [[Vasile Lupu]] era un motiv perpetuu de insecuritate, în acest scop el construind aici mănăstirile la [[Mănăstirea Brebu|Brebu]] și [[Mănăstirea Măxineni|Măxineni]].<ref>Toader Nicoară, ''Sentimentul de insecuritate în societatea românească la începuturile timpurilor moderne 1600-1830'', Volumul 1, p. 133, Editura Accent, București, 2002, ISBN 9789736101267</ref>
În timpul Primului Război Mondial, mănăstirea a fost ocupată (în 1916) de trupele bulgare, care au transformat-o în depozit de materiale de război. Trupele bulgare au produs noi devastări la mănăstire, printre și arderea întregii arhive și a cărților de cult.<ref name=lumina/> Ca urmare, în arhiva mănăstirii nu s-a păstrat nici un document mai vechi în legătură cu istoricul său. Au scăpat de la distrugere doar 10 [[Minei|mineie]] cu litere grecești, tipărite la [[Constantinopol]] în 1843, 11 mineie tipărite cu litere chirilice, un [[triod]] tipărit la Veneția în anul 1839, un [[penticostar]] din 1820, o [[cazanie]], un [[tipic]] și un [[octoih]], aflate în prezent la Muzeul de Istorie din Slobozia.<ref>[https://adevarul.ro/stiri-locale/calarasi/foto-manastirea-fortareata-de-la-plataresti-1444001.html Ionela Stănilă, Mănăstirea-fortăreață de la Plătărești. ''Povestea lăcașului de cult în care a funcționat o închisoare de femei și un spital pentru alienații mintal''], 7 iunie 2013, ''Adevărul.ro'', accesat 24 noiembrie</ref>
În anul 1924, mănăstirea și patrimoniul său au fost redobândite pe cale juridică, reintrând în compunerea [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]], iar în 1930, [[Miron Cristea|patriarhul Miron Cristea]] a decis reînființarea Mănăstirii Plătărești, ca mănăstire de [[călugăr]]i, hotărând totodată să mute aici atelierul de fabricat lumânări al [[Patriarhia Română|Patriarhiei]].<ref name=lumina/> Mănăstirea Plătărești a suferit daune însemnate la cutremurul din 1940. Pentru refacerea bisericii s-au efectuat lucrări de reparație și consolidare, între anii 1942-1943, finanțate de stat prin Comisiunea Monumentelor Istorice.<ref>''Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice pe anul 1943'', Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională, București, 1946. p. 25.</ref>
După ce pentru o scurtă perioadă, între 1948-1950, nou instalatele autorități comuniste au transformat din nou mănăstirea în închisoare, între anii 1950-1960 s-au efectuat lucrări de modernizare în vederea transformării lăcașului de cult în spital pentru bolnavii suferinzi de afecțiuni psihice, spital care a funcționat aici până în anul 1996, când a fost mutat în actualul sediu construit în spatele mănăstirii, pe un teren donat de aceasta.<ref name=mostenirea/> Biserica mănăstirii a funcționat doar ca biserică de parohie pentru localitatea Plătărești în perioada 1960-2000.<ref name=episcopia/>
==Arhitectură==
* [https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-plataresti-88231.html CrestinOrtodox.ro: ''Manastirea Plataresti'']
[[Categorie:Mănăstiri din România|GhighiuPlătărești]]
