2.277 de modificări
Modificări
m
→Confrom Pr. Mircea Păcurariu: Aranjare în pagină
De la bun început, în tot decursul istoriei noastre a existat o spiritualitate specific românească, o sinteză între cele două direcții ale spiritualității ortodoxe: [[Contemplație|contemplativă]], care recomanda [[Eremit|retragerea totală]] de lume, în locuri retrase, unde se ducea o viață de reculegere și rugăciune, și [[Chinovie|cea activă]], care pune accentul pe activitate, pe participarea la viața socială. Am spune că mișcarea [[Isihasm|isihastă]] a continuat în țările românești și după perioada ei de apogeu, din secolul al XIV-lea, până aproape de zilele noastre, prin atâția sihaștri, unii cunoscuți, dar cei mai mulți rămași anonimi.
Potrivit tradiției, în secolul al XIV-lea au trăit [[cuvios|cuvioșii]] Gherman, Ciprian, Sofronie, Pimen și Silvan de la [[Mănăstirea_Neamț|Neamț]], iar în cel următor, Macarie de la Boiștea, Iov sihastrul în apropiere de Râșca, Silvestru, sub muntele Ceahlăului, Agapie, întemeietorul unei sihăstrii devenită mai târziu [[Mănăstirea Agapia (județul Neamț)|mănăstirea Agapia]] ș.a. Secolul al XV-lea cunoaște chiar și câtiva „[[sfânt|sfinți]]” români care — deși [[canonizare|necanonizați]] de [[Biserica Ortodoxă|Biserică]] — au fost socotiți ca atare de evlavia populară. Primul a fost însuși Sf. [[Nicodim de la Tismana]] († [[26 decembrie]] 1406), trecut în sinaxar pentru prăznuire, în ziua [[moarte|morții]] sale. Potrivit tradiției, Sfântul [[Leontie de la Rădăuți]]<ref>Sf. Leontie a fost canonizat după publicarea cărții citate aici.</ref> - [[călugăr|călugărit]] sub numele Lavrentie — a întemeiat sihăstria „schitul „Lavra” în satul Laura de azi, în apropiere de Putna), se pare fost o vreme [[episcop]] de de [[Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților|Rădăuți]], după care s-a retras la sihăstria sa, sub numele de schimnic Lavrentie. Probabil tot în secolul al XV-lea au trăit „sfinții” [[Vasile de la Moldovița]]<ref>Vasile de la Moldovița a fost menționat ca o posibilă propunere pentru canonizare în 2025.</ref>, [[Iosif de la Bisericani]]<ref>Sf. Iosif de la Bisericani a fost canonizat după publicarea cărții citate</ref>, începătorul „sihăstriei de pe muntele Bisericanilor”.
În a doua jumătate a secolului a trăit, în jurul [[Mănăstirea Putna|Putnei]] și [[Mănăstirea Voroneț|Voronețului]], Cuviosul [[Daniil Sihastrul]], unul din [[duhovnic|duhovnicii]] și sfătuitorii lui [[Ștefan cel Mare]], amintit și de [[Ion Neculce]] în „O samă de cuvinte”, îngropat în [[pronaos]]ul bisericii de la Voroneț. Tot tradiția spune că ziua lui de prăznuire este la [[14 decembrie]]<ref>Sf. Daniil Sihastrul a fost canonizat după publicarea cărții și este prăznuit acum pe 18 decembrie.</ref>.
