{{Articol de calitate}}{{Sfinti

|localizare= Siria<br>[[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Imperiul Bizantin (Siria)]]|recunoastere= [[Patriarhia Ecumenică de Constantinopol|Patriarhia Ecumenică ]], [[Biserica Ortodoxă Română|BOR]]

|tip= [[cuvios]], [[imnograf]]

|}}  Sfântul şi Prea și [[Cuvios|Preacuviosul]]ul Părintele nostru '''Efrem Sirul''' a fost un prolific [[Imnografimnografie|scriitor de imnuri]] şi și [[teolog ]] din secolul al IV-lea. El este cinstit de creştini creștinii din lumea întreagă, dar în mod deosebit de creştinii creștinii siriaci, ca [[sfânt]]. [[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] este în la [[28 ianuarie]].

Efrem mai este cunoscut şi și ca ''Efraim '' (ebraică sau greacă), ''Efrem '' (latină), ''Afraim '' sau ''Afrem '' (ambele siriace). Totuşi, "''Efrem" '' este scrierea preferată în general.

==ViaţaViața ==Efrem s-a născut în jurul anului 306, în oraşul Nisibis orașul Nisibe (actualul Nusaybin, la graniţa granița cu Siria). Dovezi cuprinse în imnografia sa sugerează că ambii săi părinţi părinți făceau parte din comunitatea creştină creștină în creştere creștere a oraşuluiorașului, deşi deși hagiografii târzii au scris că tatăl său era [[preot]] păgân. În Nisibis-ul zilelor lui Efrem erau vorbite numeroase limbi, îndeosebi dialecte ale aramaicii. Comunitatea creştină creștină folosea dialectul siriac. Numeroase religii păgâne, [[iudaism|iudaismul]] şi ul și grupările creştine creștine timpurii concurau una cu cealaltă pentru inima şi și sufletul locuitorilor. Erau vremuri de puternice tensiuni religioase şi și politice. Împăratul roman [[DiocleţianDioclețian]] semanse semnase un tratat cu omologul său persan, Nerses în 298 care trecuse Nisibis în mâinile romanilor. [[Persecuţii Persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|PersecuţiilePersecuțiile]] sălbatice ale lui Diocleţian Dioclețian sunt o parte importantă a moştenirii moștenirii bisericii Nisibene din perioada creşterii creșterii lui Efrem. Sfântul [[Iacov din Nisibe|Iacov]] (Mar Jacob), primul [[episcop]] din Nisibe, a fost ales în 308, Iar Efrem a crescut sub îndrumarea sa. Sfântul Iacov este cunoscut ca unul din participanții la [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic]] din 325. Efrem a fost [[botez|botezat]] de tânăr, Iacov i-a fost profesor (în siriacă ''malp&acirc;n&acirc;'', un titlu cu o mare încărcătură de respect pentru creștinii siriaci). A fost [[Hirotonie|hirotonit]] ca [[diacon]] ori atunci ori mai târziu. A început să compună imnuri și să scrie comentarii biblice ca parte a sarcinilor sale educative. În imnurile sale, adeseori se referă la sine însuși ca la un ''om care adună laolaltă'', (''`all&acirc;n&acirc;''), la episcopul său ca ''păstorul'' (''r&acirc;`y&acirc;'') iar la comunitatea sa ca ''țarc'' (''dayr&acirc;''). Popular, Efrem este creditat ca fondatorul Școlii din Nisibe, care în secolele următoare a fost centrul învățăturilor [[Biserica Asiriană a Răsăritului|Bisericii Asiriene a Răsăritului]] (i.e., [[Nestorianism|nestoriene]]). În anul 337, împăratul [[Constantin cel Mare|Constantin I cel Mare]], care a transformat creștinismul în religie legală (receptă) în Imperiul Roman, a murit. Profitând de această ocazie, Shapur al II-lea al Persiei a inițiat o serie de atacuri în nordul Mesopotamiei de sub administrație romană. Nisibis a fost asediat în 338, 346 și 350. În timpul primului asediu, Efrem consideră că episcopul Iacov a apărat orașul cu rugăciunile sale. Episcopul îndrăgit de Efrem a murit curând după acest eveniment, iar Babu a condus destinele bisericii prin vremurile tulburi ale disputelor de frontieră. În timpul celui de-al treilea asediu, din anul 350, Shapur a schimbat cursul râului Mygdonius pentru a ocoli zidurile Nisibisului. Nisibisenii au refăcut repede fortificațiile în timp ce cavaleria pe elefanți a perșilor s-a împotmolit în pământul mocirlos de pe fundul râului. Efrem a sărbătorit salvarea miraculoasă a orașului într-un imn ca fiind ca plutirea sigură [[Arca lui Noe|Arcei lui Noe]] pe puhoaiele potopului. O legătura fizică importantă cu viața lui Efrem o constituie baptisteriul din Nisibis. Inscripția spune că a fost construit sub episcopul Vologese în 359. Acesta este anul în care Shapur a început iarăși să jefuiască regiunea. Orașele din jurul Nisibisului au fost distruse pe rând iar locuitorii lor uciși sau deportați. Imperiul Roman avea interese predominante în vest, iar [[Constanțiu al II-lea]] și [[Iulian Apostatul]] se luptau pentru controlul întregului imperiu. În cele din urmă, la moartea lui Constanțiu, Iulian și-a început marșul către Mesopotamia. El a adus cu sine [[Persecuții împotriva creștinilor|persecuții]] din ce în ce mai puternice asupra creștinilor. Iulian a început un marș temerar cu destinația finală capitala persană Ctesiphon, unde, suprasolicitat și depășit numeric, a început imediat retragerea pe același drum. Iulian a fost omorât în timp ce asigura retragerea, iar armata l-a ales pe Iovian ca împărat în locul lui. Spre deosebire de predecesorul său, Iovian era un creștin niceean. A fost silit de circumstanțe să încheie pace cu Shapur, și a cedat Nisibisul Persiei, cu condiția ca toți creștinii să poată părăsi liberi orașul. Episcopul Avraam, succesorul lui Vologeses și-a condus poporul în exil.

Sfântul [[Iacov din Nisibis|Iacov]] Efrem s-a alăturat unui grup numeros de refugiați care s-a îndreptat către vest, inițial către Amida (Mar JacobDiyarbakir), primul [[episcop]] și în cele din Nisibis, a fost ales urmă în Edessa (actualul Sanli Urfa) în 308363. Efrem, Iar Efrem spre sfârșitul celui de al VI-lea deceniu de viață a crescut sub îndrumarea sa. Sfântul Iacov este cunoscut ca unul din participanţii candidat la [[Primul Sinod Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic]] din 325. Efem a fost [[botez|botezat]] de tânărpreoție în noua biserică, Iacov iși se pare că și-a fost continuat munca de profesor (probabil în școala din Edessa). Edessa fusese dintotdeauna inima lumii vorbitoare de siriacă , iar orașul era plin de filozofii și religii păgâne. Efrem spune despre creștinii ortodocși nicenieni că erau numiți, pur și simplu, ''malp&acirc;n&acirc;Palutians''în Edessa, după un titlu cu o mare încărcătură de respect pentru creştinii siriaci)episcop decedat. A fost [[HirotonieArianism|hirotonitArienii]] ca , [[Marcionism|Marcioniții]], [[diaconManiheism|Maniheiștii]] or atunci ori mai târziu. A început să compună imnuri şi să scrie comentarii biblice ca parte a sarcinilor sale educative. În imnurile sale, adeseori [[Bardaisan|Bardaisaniștii]] și diverse mișcări [[Gnosticism|gnostice]] se referă la sine însuşi ca la un "om care adună laolaltă", (''`all&acirc;n&acirc;''), la episcopul său ca "păstorul" (''r&acirc;`y&acirc;'') iar la comunitatea sa autoproclamau ca "ţarc" (''dayr&acirc;'')fiind adevărata biserică. PopularÎn toată această confuzie, Efrem este creditat ca fondatorul Şcolii din Nisibis, care în secolele următoare a a fost centrul învăţăturilor [[Biserica Asiriană scris un mare număr de Răsărit|Bisericii Asiriene de Răsărit]] (i.eimnuri în apărarea ortodoxiei.Un scriitor siriac mai târziu, [[Nestorianism|NestorieniIacov din Serug]]), scrie că Efrem a pus toate corurile de femei să îi cânte imnurile transpuse pe melodii populare siriace în forumul din Edessa.

În 337, împăratul [[Constantin cel Mare|Constantin I]], care a transformat creştinismul După zece ani de rezidență în religie legală (recepta) în Imperiul RomanEdessa, a murit. Profitând după vârsta de această oportunitate, Shapur al II-lea al Persiei a iniţiat o serie șaizeci de atacuri în nordul Mesopotamiei de sub administraţie romană. Nisibis a fost asediat în 338, 346 şi 350. În timpul primului asediuani, Efrem consideră că episcopul Iacov a apărat oraşul cu rugăciunile sale. Episcopul îndrăgit de Efrem a murit curând trecut la Domnul, după acest evenimetunii în 373, iar Babu a condus destinele bisericii prin vremurile tulburi ale disputelor de frontieră. În timpul celui de-al treilea asediu, din anul 350, Shapur a schimbat cursul râului Mygdonius pentru a ocoli zidurile Nisibisului. Nisibisenii au refăcut repede fortificaţiile în timp ce cavaleria pe elefanţi a perşilor s-a împotmolit după alții în pământul mocirlos de pe fundul râului. Efrem a sărbătorit salvarea miraculoasă a oraşului într-un imn ca fiind ca plutirea sigură [[Arca lui Noe|Arcei lui Noe]] pe puhoaiele potopului379.

O legătura fizică importantă cu viaţa lui == Scrieri ==S-au păstrat peste patru sute de [[imn]]uri compuse de Efrem o constituie baptisteriul din Nisibis. Inscripţia spune Admițând totuși că a fost construit sub episcopul Vologese în 359. Acesta este anul în care Shapur a început iarăşi să jefuiască regiunea. Oraşele din jurul Nisibisului unele dintre ele s-au fost distruse pe rând iar locuitorii lor ucişi sau deportaţipierdut, nu există nici un dubiu privind productivitatea lui Efrem. Imperiul Roman avea interese predominante în vest, iar Istoricul bisericii [[ConstanţiusSozomen]] şi spune că Efrem ar fi scris peste trei milioane de versuri. Efrem combină în scrierile sale o moștenire triplă: el schițează pe modelele și metodele [[Iulian Apostatuliudaism|iudaismului]] se luptau pentru controlul întregului imperiu. În cele din urmărabinic timpuriu, la moartea lui Constanţiusel folosește strălucit știința și filozofia greacă, Julian şi-a început marşul către Mesopotamia. El a adus și delectează cu sine persecuţiile sălbatice din ce în ce mai puternice asupra creştinilor. Julian a început un marş temerar cu destinaţia finală capitala perşilor, Ctesiphon, unde, suprasolicitat şi depăşit numeric, a început imediat retragerea pe acelaşi drum. Julian a fost omorât în timp ce asigura retragerea, iar armata l-a ales pe Jovian ca împărat în locul lui. Spre deosebire de predecesorul său, Jovian era un creştin nicenian. A fost silit de circumstanţe să încheie pace cu Shapur, şi a cedat Nisibisul Persiei, cu condiţia ca toţi creştinii să poată părăsi liberi oraşul. Episcopul Abraham, succesorul lui Vologeses şi-a condus poporul simbolismul misterelor în exiltradiția mesopotamiană/persană.

Efrem s-a alăturat unui grup numeros de refugiaţi care s-a îndreptat către vest, iniţial către Amida Cele mai importante opere ale sale sunt imnurile lirice (Diyarbakir''madr&acirc;&#353;&ecirc;''). Aceste imnuri sunt pline cu imagini după izvoare biblice, şi în cele din urmă în Edessa (actualul Sanli Urfa) în 363tradiții populare sau alte religii și filozofii. Efrem, spre sfârşitul celui de al VI-lea deceniu de viaţă a candidat la preoţie în noua biserică, şi se pare că şimadr&acirc;&#353;&ecirc;-a continuat munca de profesor (probabil ele sunt scrise în şcoala din Edessa). Edessa fusese dintotdeauna inima lumii vorbitoare strofe ritmate și acoperă peste cincizeci de siriacă, iar oraşul era plin scheme metrice de filizofii şi religii păgâneversificare. Efrem spune despre creştinii ortodocşi nicenieni că erau numiţi, pur şi simplu, "Palutians" în EdessaFiecare madr&acirc;&#353;&ecirc; are propria ''q&acirc;l&acirc;'', o linie tradițională identificată după un episcop decedatprimul vers. [[Arianism|Arianii]], [[Marcionism|Marcioniţii]], [[Maniheism|Maniheiştii]]Toate aceste ''q&acirc;l&acirc;'', sunt acum pierdute. Se pare că [[Bardaisan|Bardaisan-iştii]] şi diverse mişcări și [[Gnosticism|GnosticeMani]] se autoproclamau ca fiind adevărata biserică. În toată această confuziecompuneau madr&acirc;&#353;&ecirc;, iar Efrem a scris un mare număr sesizat că le poate folosi pentru a se împotrivii pretențiilor lor. madr&acirc;&#353;&ecirc; sunt strânse în diferite și numeroase cicluri de imnuri în apărarea ortodoxiei. Un scriitor siriac ulterior [[Jacob Fiecare grup are un nume &mdash; ''Carmina Nisibena, Despre Credință, În Rai, Despre Feciorie, Împotriva ereziilor'' &mdash; dar aceste titluri nu sunt justificate pentru întreaga colecție. (de exemplu doar prima jumătate din Serugh]]''Carmina Nisibena'' este despre Nisibis). Fiecare madr&acirc;&#353;&acirc; are un refren de obicei (''`un&icirc;t&acirc;''), scrie care este repetat după fiecare strofă. Scriitori de după Efrem au susținut că Efrem a pus toate madr&acirc;&#353;&ecirc; erau cântate de corurile de femei să îi cânte imnurile transpuse pe melodii populare siriace în forumul din Edessacu acompaniament de liră.

După zece ani de rezidenţă în Edessa, după şaizeci de ani, Efrem a trecut la Domnul, după unii scris și [[omilie|omilii]] (''m&ecirc;mr&ecirc;'') în versuri. Aceste predici în 373, iar după alţii versuri sunt însă mult mai puține decât madr&acirc;&#353;&ecirc;. madr&acirc;&#353;&ecirc; sunt scrise în 379perechi heptosilabice (perechi de versuri de șapte silabe fiecare).

==Scrieri==S-au păstrat peste patru sute de imnuri compuse A treia categorie de scrieri ale lui Efremo constituie lucrările în proză. Admiţând totuşi că unele dintre ele sA scris comentarii biblice la [[Diatessaron]]-au pierdut, nu există nic un dubiu privind productivitatea ul lui Efrem. Istoricul [[Tatian]] (singura concordanță evanghelică a bisericii siriace timpurii), la [[SozomenCartea Facerii|Geneză]] spune că Efrem ar fi scris peste trei milioane de versuri. Efrem combină în scrierile sale o moştenire triplă: el schiţează pe modelele şi metodele , [[Cartea Ieșirii|Ieșire]], la [[Faptele Apostolilor]] și Epistolele Sfântului [[iudaismApostolul Pavel|iudaismuluiApostol Pavel]] rabinic timpuriu. De asemenea a scris împotriva lui Bardaisan, el foloseşte strălucit ştiinţa şi filizofia greacăMani, şi delectează cu simbolismul misterelor în tradiţia mesopotamiană/persanăMarcion și a altora.

Cele mai importante opere Efrem a scris exclusiv în limba siriacă, dar există traduceri ale scrierilor sale sunt imnurile lirice (''madr&acirc;&#353;&ecirc;''). Aceste imnuri sunt pline cu imagini după izvoare bibliceîn armeană, coptă, tradiţii populare sau greacă și în alte religii şi filozofiilimbi. madr&acirc;&#353;&ecirc; -ele sunt scrise Unele din operele sale există doar în traduceri (majoritatea în strofe ritmate şi acoperă peste cincizeci de scheme metrice de versificarearmeană). Fiecare madr&acirc;&#353;&ecirc; are propria ''q&acirc;l&acirc;'', o linie tradiţională identificată după primul vers. Toate aceste ''q&acirc;l&acirc;'', sunt acum pierdute. Se pare că [[Bardaisan]] şi [[Mani]] compuneau madr&acirc;&#353;&ecirc;, iar Bisericile siriace încă folosesc multe din imnurile lui Efrem a sesizat că le poate folosi pentru a se împotrivii pretenţiilor lor. madr&acirc;&#353;&ecirc; sunt strânse în diferite şi numeroase cicluri ca parte din ciclul anual de imnuricult. Fiecare grup are un nume &mdash; ''Carmina Nisibena''Însă, Despre Credinţă'', ''În Rai'', ''Despre Feciorie'', ''Împotriva ereziilor''&mdash; dar multe din aceste titluri nu sunt justificate pentru întreaga colecţie. (de exemplu doar prima jumătate din ''Carmina Nisibena'' este despre Nisibis). Fiecare madr&acirc;&#353;&acirc; are un refren de obicei (''`un&icirc;t&acirc;''), care este repetat după fiecare strofă. Scriitori de după Efrem imnuri liturgice au susţinut că madr&acirc;&#353;&ecirc; erau cântate de corurile de femei fost prelucrate și vin în conflict cu acompaniament de lirăversiunile originale.

Textul cel mai mare, critic și autentic al lui Efrem a scris şi [[omilie|omilii]] (fost compilat între 1955 și 1979 de către Dom Edmund Beck, OSB, ca parte integrantă din ''m&ecirc;mr&ecirc;Corpus Scriptorum Christianorum Orientalium'') în versuri. Aceste predici în versuri sunt însă mult mai puţine decât madr&acirc;&#353;&ecirc;. madr&acirc;&#353;&ecirc;.sunt scrise în perechi [[heptosilabic|heptosilabice]] (perechi de versuri de şapte silabe fiecare).

A treia categorie de scriei ale lui Efrem o constituie lucările în proză1. A scri comentarii biblice la Copil era [[Diatessaronavva]]-ul lui [[Tatian]] (singura concordanţă evanghelică Efrem și a bisericii siriace timpurii)văzut vis, la [[Geneză|Geneză]]adică vedenie, [[Ieşire]] şi la [[Faptele Apostolilor]] şi [[Scrisorile Sfântului Apostol Pavel]]. De asemnea că a scris împotriva răsărit vie pe limba lui [[Bardaisan]]și a crescut și a umplut toată partea cea de sub cer, [[Mani]]fiind foarte roditoare. Și veneau toate păsările cerului și mâncau din rodul viei. Și pe cât mâncau, [[Marcion]] şi a altorase înmulțea rodul ei.

Efrem 2. Altădată iarăși a scris exclusiv văzut unul din sfinți, în limba siriacăvedenie, o ceată de [[îngeri]] pogorându-se din cer cu porunca lui [[Dumnezeu]], dar există traducei ale scrierilor sale având în armeanămâini o carte, coptăadică un tom scris dinlăuntru și din afară și ziceau unii către alții: Cui se cuvine să se dea aceasta? Și unii ziceau: Acestuia, greacă şi în alte limbiiar alții: Altuia. Dar au răspuns și au zis: Cu adevărat sfinți sunt și drepți. Unele din operele sale există doar în traduceri (majoritatea în armeană)Însă nimănui nu se poate să se dea aceasta, fără numai lui Efrem. Bisericile siriace încă folosesc multe din imnurile Și a văzut bătrânul că lui Efrem au dat ei cartea. Și sculându-se dimineața, au auzit pe Efrem că întocmai ca parte un izvor izvorăște din ciclul anual de cultgura lui și alcătuiește. Însă, multe din aceste imnuri liturgice Și au fost prelucrate şi vin în conflict cu versiunile originalecunoscut că de la [[Duhul Sfânt]] sunt cele ce ieșeau prin buzele lui Efrem.

Textul cel mai mare3. Altădată iarăși, critic şi autentic al lui trecând Efrem , din îndemnare oarecare a fost compilat între 1955 şi 1979 venit o păcătoasă, cu măgulire să-l tragă spre împreunare urâtă, iar de nu, măcar să-l pornească spre [[Mânia|mânie]], că niciodată nu-l văzuse cineva mânios. Și a zis ei: Vino după mine! Și apropiindu-se la un loc întru care era mult norod, a zis ei: În locul acesta vino precum ai voit. Iar aceea văzând norodul, a zis lui: Cum putem aceasta să facem, atâta norod stând și nu ne rușinăm? Iar el a zis către Dom Edmund Beckdânsa: Dacă de oameni ne rușinăm, cu mult mai vârtos trebuie să ne rușinam de Dumnezeu, care vădește cele ascunse ale întunericului. Iar ea rușinându-se, OSB ca perte integrantă din ''Corpus Scriptorum Christianorum Orientalium''s-a dus fără de ispravă.

=="Efrem Grecul"„Efrem Grecul” ==Meditaţiile Meditațiile literare ale lui Efrem referitor la credinţa creştină şi poziţia credința creștină și poziția lui faţă față de erezii au făcut din el o sursă populară de inspiraţie inspirație în întreaga biserică. Acest lucru s-a întâmplat ca o continuare a faptului că există un număr uriaş uriaș de lucrări ale pseudoepigrafice atribuite lui Efrem în domeniul [[pseudoepigrafie|pseudoepigrafiei]] şi [[hagiografie|hagiografiei]], precum și multe legende hagiografice. Unele din aceste compoziţii compoziții sunt în versuri, adesea o variantă heptosilabică a cupletelor lui Efrem. Multe din aceste opere sunt compoziţii compoziții târzii din limba greacă. Adesea, cei care studiază opera sfântului Sfântului Efrem se referă la această lucrare de mari dimensiuni ca având un singur şi și imaginar autor numit Efrem Grecul sau Efrem Graecus (în opoziţie opoziție cu realul Efrem Sirul). Nu putem spune că toate textele în greacă atribuite lui Efrem nu îi aparţinaparțin, dar o parte din ele în mod sigur nu sunt ale sale. Cu toate acestea, compoziţiile compozițiile în limba greacă sunt sursa principală de materiale pseudoepigrafice, şi conţinși conțin, de asemenea, lucrări în latină, slavonă şi și arabă. Nu există o analiză critică acestor opere, şi și multe din ele sunt considerate ca autentice de Biserică.

Cea mai cunoscută dintre aceste scrieri este "''Rugăciunea Sfântului Efrem"Sirul'', care este parte integrantă din slujbele din [[Postul mareMare]] ale creştinismului creștinismului răsăritean.:''Doamne şi și Stăpânul vieţii vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie şi și al grăirii în deşert deșert nu mi-l da mie.'':''Iar duhul curăţieicurăției, al gândului smerit, al răbdării şi și al dragostei, dăruieştedăruiește-mi mie, slugii Tale!'' :''AşaAșa, Doamne, Împărate, dăruieştedăruiește-mi ca să-mi văd greşelile greșelile mele şi și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti ești în vecii vecilor. Amin.'' :rugăciunea Rugăciunea este de obicei urmată de 12 de închinăciuni - – 3 serii de câte 4, după cum urmează: :: ''Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!'' (închinăciune); ::''Dumnezeule, curăţeştecurățește-mă pe mine păcătosul!'' (închinăciune); ::''Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluieştemiluiește-mă!'' (închinăciune); ::''Fără de număr ţiți-am greşitgreșit, Doamne, iartă-mă!'' (închinăciune).

==Cinstirea ca sfânt==

Cu toate că Sfântul Efrem nu a fost [[monahism|călugăr]], este ştiut știut că a practicat o viaţă viață ascetică severă, crescând permanent în sfinţeniesfințenie. În vremea sa, monahismul era la începuturile sale în Egipt. Se pare că facea făcea parte dintr-o comunitate urbană, strâns unită, de creştini creștini care "conveniseră" „conveniseră” împreună să slujească şi și să se abţină abțină de la relaţii relații sexuale. Unii dintre termenii siriaci folosiţi folosiți de Efrem să-şi și descrie comunitatea au fost ulterior folosiţi folosiți pentru descrierea comunităţilor comunităților monahale, dar afirmaţia afirmația că a fost călugăr este nefondată. Popular, Efrem este creditat cu câtevă călătorii. Într-una din acestea l-a vizitat pe Sfântul [[Vasile cel Mare]]. Acest fapt îl apropie pe Efrem Siriacul de [[Părinţii Capadocieni]], şi constituie un pod teologic important între vederile spirituale ale celor doi, care aveau multe în comun.

În plusPopular, Efrem este creditat şi cu vizitarea lui Abba Bishoi (Pisoes) aflat în mănăstirile câteva călătorii. Într-una din Wadi Natun, Egipt. Ca şi vizita legendară făcută Sfântului acestea l-a vizitat pe Sfântul [[Vasile cel Mare]]. Acest fapt îl apropie pe Efrem Siriacul de [[Părinţii capadocieni|Părinții Capadocieni]], această vizită și constituie un pod teologic important între originile monahismului şi răspândirea lui vederile spirituale ale celor doi, care aveau multe în biserică.comun.

Cel mai popular apelativ pentr În plus, Efrem este "Harpa Duhului" creditat și cu vizitarea lui Abba Bishoi (siriacă Ken&acirc;r&acirc; d-R&ucirc;h&acirc;Pisoes)aflat în mănăstirile din Wadi Natun, Egipt. Mai este cunoscut ca "Diaconul din Edesa"Ca și vizita legendară făcută Sfântului Vasile cel Mare, "Soarele Sirienilor" şi ca "Stâlpul bisericii"această vizită constituie un pod teologic între originile monahismului și răspândirea lui în biserică...

În cadrul [[tradiţia sfântă|tradiţiei bisericii]], Cel mai popular apelativ pentru Efrem demonstrează că poezia nu este numai un mijloc adecvat pentru teologie, şi chiar superior în multe feluri discursului teologic.În plus, el încurajrază citirea [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] într''Harpa Duhului'' (siriacă Ken&acirc;r&acirc; d-un mod care îşi are rădăcinile mai mult în credinţă decât în analiza criticăR&ucirc;h&acirc;). Efrem arată un simţ adânc al legăturilor dintre toate fiinţelor createMai este cunoscut ca ''Diaconul din Edesa'', ceea ce face ''Soarele Sirienilor'' și ca unii să vadă în el un "sfânt ecologist"''Stâlpul bisericii''.

"== Citate ==* ''Îndrăzneala dragostei noastre îţi îți place, Doamne, la fel de mult cum îţi îți place că trebuie să-ţi ți furăm din cele ce ne dăruieşti."''

"Duşmanul * ''Dușmanul neîmpăcat al lumii întregi, în nrobrăzarea neobrăzarea sa neruşinatănerușinată, atacă Sfânta Biserică atacându-i slujitorii. Doamne, nu lăsa Biserica Ta Sfântă fără ajutorul tău, pentru că promisiunea ce ne-ai făcut-o privind invincibilitatea ei nu poate fi vădită ca neadevărată."''

"Binecuvâtată * ''Binecuvântată este acea persoană care a consimţit consimțit să devină cel mai bun prieten al credinţei şi credinței și rugăciunii: el are mintea liniştită liniștită iar credinţa şi credința și rugăciunea se opresc doar la moartea lui. Rugăciunea care vine din inima omului deschide porţile porțile raiului: acea persoană stă de vorbă cu Dumnezeu şi și este plăcută Fiului lui Dumnezeu. Rugăciunea potoleşte potolește [[mânia şi ]] și furia Domnului. Tot în acest fel, lacrimile ochilor deschid porţile porțile compasiunii."''

* ''Serafimul nu-şi și putea murdării mâinile cu cărbune, dar l-a adus aproape de gura lui Isaia: Serafimul nu-l putea ţineține, Isaia nu-l putea înghiţiînghiți, dar nouă Domnul ni le-a permis pe amândouă.''

* (Efrem este) "''Cel mai mare poet al epocii patristice şiși, probabil, singurul poet-teolog de mărimea lui Dante." '' &mdash; Robert Murray.

==ImnuriImnografie ==

:Printr-un şuvoi Harul ce izvorăște din gura ta, cuvioase, a umplut de lacrimi ai udat deşertulapele vieții Biserica,:Şi setea ta și lumii a izbucnit râuri de Domnul a adus abundenţa în faţa tacucernicie, revărsând asupra noastră apa pocăinței; ci învățându-ne cu cuvintele tale,:Prin strălucirea miracolelor ai luminat întregul univers.:Sfinte părinte EfraimEfrem, roagă-te lui Hristos Domnul , Dumnezeul nostru să ne miluiască!se mântuiască sufletele noastre.

:Sfinte părinte EfraimCeasul judecății pururea mai dinainte văzându-l,:Mereu gândindu-te la [[judecata de apoi]]ai plâns cu amar,:Tu verşi nesecate lacrimi de păreri de răupărinte Efrem,:Străduinţele tale făcându-le exemple ca un iubitor de urmat şi împlinitliniște; și îndemânatic învățător ai fost cu faptele,:Şi trezind leneşii la pocăinţă::Tu eşticuvioase. Pentru aceasta, într-adevărpărinte preafericite, un părinte renumitpe cei leneși îi ridici spre pocăință.

==IzvoareIconografie ==[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Cuvios Efrem Sirul se zugrăvește bătrân, spân, cu păr puțin și rar în barbă, negricios la chip, având capul acoperit. Poartă un înscris care zice: ''Îndrăzneala amestecată cu râsul surpă cu înlesnire sufletul'' (''Erminia picturii bizantine'', Sophia, București, 2000, pp. 160, 196, 239).  == Surse ==

* Griffith, Sidney H (1997). ''Credinţa iubeşte Credința iubește taina: citind Biblia cu Sfântul Efrem Sirul''. Marquette University Press, Milwaukee, Wisconsin (ISBN 0-87462-577-7)

* [http://sor.cua.edu/Personage/MEphrem/ ''Margonitho'': [Efrem Sirul]

* [http://syrcom.cua.edu/Hugoye/Vol1No2/index.html ''Hugoye'': Influenţa Influența Sfântului Efrem Sirul, part 1]* [http://syrcom.cua.edu/Hugoye/Vol2No1/index.html ''Hugoye'' Influenţa Influența Sfântului Efrem Sirul, part 2]

* [http://87.1911encyclopedia.org/E/EP/EPHRAEM_SYRUS.htm ''Encyclopaedia Britannica'' 1911: "Efrem Sirul"„Efrem Sirul”]* [http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=406 Efrem Sirul] de pe site-ul [[Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Americii|Arhiepiscopiei Ortodoxe Greceşti Grecești a Americii]]

* [http://www.saintandrew.net/fr_josiah/works/Nativity/Nativity%20Sermon%20from%20Hymns%20of%20St.%20Eprhem%20the%20Syrian.pdf Selecţii Selecții din imnurile Sfântului Efrem Sirul la Întruparea Domnului, Stăpânului şi și Mântuitorului nostru Iisus Hristos] (PDF) – Aranjate prin grija Părintelui Josiah Trenham

{{Imnografie/lat}} [[Categorie:Sfinţi PărinţiSfinți Părinți]][[Categorie:Articole de calitateCuvioși]]

[[Categorie:SfinţiSfinți sirieni]][[Categorie:Sfinţi sirieniArticole de calitate]]