Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.304 modificări
Modificări
m
→Prima perioadă iconoclastă: 730-787
'''Iconoclasm''' înseamă literalmente distrugerea [[icoană|icoanelor]] și a altor imagini sacre sau a unor monumente, de regulă pe motive religioase sau politice. În mediile creștine, iconoclasmul a fost în general justificat printr-o interpretare literală a poruncii a doua din [[Decalog|cele zece porunci]], care interzice crearea de și închinarea la "chipuri cioplite".
Cei care au urmat aceste practici sunt numiți '''iconoclaști''', termen care, prin extindere, a ajuns să se aplice oricărei persoane care încalcă sau nesocotește dogmele sau normele prestabilite. Prin opoziție, cei care respectă și venerează imaginile religoase religioase sunt numiți '''[[iconodul]]i''' (sau ''slujitori ai icoanelor'').
Reacțiile iconoclaste pot apărea între oameni de religii diferite, dar sunt cel mai adesea rezultatul disputelor interne între facțiuni ale aceleiași religii.
== Prima perioadă iconoclastă: 730-787 ==
Împăratul [[Leon al III-lea Isaurul ]] (717–741 d.Hr) a interzis folosirea icoanelor lui [[Iisus Hristos|Hristos]], ale [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] și ale [[sfinți]]lor și a poruncit distrugerea acestor imagini (precum și a sfintelor moaște) prin edictul imperial din anul 730 d.Hr.
Controversa iconoclastă a fost alimentată de refuzul creștinilor din afara Imperiului Bizantin, inclusiv a celor care locuiau pe teritoriul califatului islamic de a accepta argumentele teologice ale împăratului. Printre cei mai cunoscuți ''iconoduli'', care au refuzat să se supună edictului iconoclast al împăratului Leon al III-lea, s-au numărat: Sf. [[Ioan Damaschin]], Sf. [[Grigorie Decapolitul]] și mulți alții.
== A doua perioadă iconoclastă: 813-843 ==
[[Image:Theodora the Iconodule.jpg|thumb|150px|right|[[Sfânt]]a împărăteasă [[Teodora a II-a|Teodora]], cea care a restabilit cultul icoanelor în anul 843]]
Împăratul Leon al V-lea (813–820) a inițiat a doua perioadă iconoclastă în anul 813, de-a lungul căreia legislația iconoclastă pare să fi fost aplicată mai puțin riguros, întrucât au avut loc mai puține [[mucenic|martirizări]] și distrugeri de icoane. Lui Leon i-au urmat Mihail al II-lea, apoi [[TeofilIconoclastul|Teofil ''Iconoclastul'']], fiul acestuia. Teofil a murit, lăsând-o ca regentă a fiului său minor Mihail al III-lea pe împărăteasa [[Teodora a II-a]], iconodulă. Ca și [[Irina Împărăteasa]], în urmă cu 50 de ani, Teodora i-a mobilizat pe iconoduli, proclamând reinstaurarea icoanelor în anul 843. De atunci, în prima duminică a [[Postul Mare|Postului Mare]] se sărbătorește [[Duminica Ortodoxiei]].
==Documente==
Apoi mărturisim două voințe și două lucrări, după însușirea firilor în Hristos, așa cum a proclamat și Sinodul al șaselea [Ecumenic] de la Constantinopol, respingând pe Serghie, pe Honorius, Chir, Pyrhus, Macarie, toți [aceștia fiind] oameni neiscusiți în dreapta credință și pe [toți] cei care cugetă asemenea lor.
Şi, rezumând, zicem: [noi] păstrăm neschimbate toate predaniile Bisericii, scrise sau nescrise, încredințate nouă [cu sfințenie]. Între ele se află și zugrăvirea icoanelor, în acord cu relatarea propăvăduirii propovăduirii evanghelice, în vederea întăririi credinței în întruparea, adevărată și nu închipuită, a lui Dumnezeu Cuvântul, [acestea] aducându-ne bun folos; căci lumina cu care se luminează între ele [propovăduirea și icoana] este spre mărirea amândurora .
Așa stând lucrurile, înaintând pe calea împărătească și urmând învățătura [de Dumnezeu] insuflată a Sfinților noștri Părinți și a Predaniei Bisericii Sobornicești, căci noi recunoaștem că ea este a Duhului Sfânt Care locuiește într-însa, hotărâm cu toată grija și acrivia: împreună cu imaginea cinstitei și de viață făcătoarei cruci, în sfintele biserici ale lui Dumnezeu să se pună și: cinstitele și sfintele icoane, pictate sau lucrate în mozaic, sau făcute din materii potrivite, pe sfintele vase și veșminte, pe ziduri și scânduri, în case și pe drumuri; icoana Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și a Preacuratei Stăpânei noastre, Sfânta Născătoare de Dumnezeu, ale cinstiților îngeri și ale tuturor sfinților și drepților bărbați.
