Modificări

Literal, '''iconoclasmIconoclasm''' înseamă literalmente distrugerea [[icoană|icoanelor]] și a altor imagini sacre sau a unor monumente, de regulă pe motive religioase sau politice. În mediile creștine, iconoclasmul a fost în general justificat printr-o interpretare literală a poruncii a doua din [[Decalog|cele zece porunci]], care interzice crearea de și închinarea la "chipuri cioplite".

Cei care au urmat aceste practici sunt numiți [[Iconoclast|'''iconoclaști]]''', termen care, prin extindere, a ajuns să se aplice oricărei persoane care încalcă sau nesocotește dogmele sau normele prestabilite. Prin opoziție, cei care respectă și venerează imaginile religoase religioase sunt numiți '''[[Iconodul|iconoduliiconodul]] i''' (sau ''slujitori ai icoanelor'').

Fiul lui Împăratul [[Leon al III-lea, Constantin al V-lea Isaurul]] (741–775 717–741 d.Hr.) a fost contestat de un general care s-a folosit pentru aceasta de propaganda iconofilă (favorabilă interzis folosirea icoanelor), dar victoria militară repurtată de împărat împotriva acestuia i-a consolidat poziția. Prima perioadă iconoclastă a luat sfârșit când Leon al IV-lea (Constantin al V-lea) a murit, iar văduva acestuia împărăteasa Irina a preluat puterea. Iconofilă, ea a inițiat lui [[Sinodul VII EcumenicIisus Hristos|al doilea Sinod de la NiceeaHristos]] în anul 787, unde este restabilită venerarea sau cinstirea (proskynesis) icoanelor, adorarea (latreia) acestora fiind însă interzisă în mod explicit. Unul din argumentele fundamentale ale cinstirii icoanelor se găsește în învățătura asupra [[ÎntrupareMaica Domnului|ÎntrupăriiMaicii Domnului]]: întrucât Dumnezeu-Fiul (Iisus Hristos) S-a făcut trup, având o formă fizică, este de acum înainte posibilă folosirea materiei pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu-Fiul și pe Sfinți. Venerarea icoanelor s-a menținut de-a lungul domniei împărătesei Irina și a succesorului ei, Nichifor I (802-811 d.Hr.) și în timpul celor două (scurte) domnii care au urmat după acesta.  == A doua perioadă iconoclastă: 813-843 ==ale [[Image:Theodora the Iconodule.jpg|thumb|150px|right|St. Theodora the Iconodule]]Împăratul Leon al V-lea (813–820) a inițiat a doua perioadă iconoclastă în anul 813, de-a lungul căreia legislația iconoclastă pare să fi fost aplicată mai puțin riguros, întrucît au avut loc mai puține [[mucenicie|martirizărisfinți]] lor și distrugeri de icoane. Lui Leon i-au urmat Mihail al II-lea, apoi Teofil, fiul acestuia. Teofil a murit, lăsând-o ca regentă a fiului său minor Mihail al III-lea pe împărăteasa Teodora, iconodulă. Ca poruncit distrugerea acestor imagini (precum și Irina în urmă cu 50 de ani, Teodora i-a mobilizat pe iconoduli, proclamând reinstaurarea icoanelor în sfintelor moaște) prin edictul imperial din anul 843730 d. De atunci, în prima duminică a [[Postul Paștilor|Postului Mare]] se sărbătorește "Duminica OrtodoxieSinodul al şaptelea Ecumenic de la Niceea (787)Hr. Printre multe altele sinodul de la Niceea a hotarat si urmatoarele:

Fiul lui Leon al III-lea, [[Despre cinstirea sfintelor icoaneÎmpotriva prigonitorilor icoanlorConstantin al V-lea]]''Copronimul'' (741–775 d.Hr.) a fost contestat de un general bizantin, care s-a folosit pentru aceasta de propaganda [[iconofil]]ă (favorabilă icoanelor), dar victoria militară repurtată de împărat împotriva acestuia i-a consolidat poziția.

Cel care ne-a dăruit nouă lumina cunoştinţei Sale şi ne-a izbăvit [[Sinodul VII Ecumenic|Sinodul al șaptelea Ecumenic de la Niceea]] din întunericul nebuniei idoleşti, Hristos Dumnezeul nostru, după ce Şi-a făcut mireasă Sfânta Sa Biserică Sobornicească cea fără pată sau zbârcitură (Efes. 5, 27)anul 787, a făgăduit să vegheze asupra ei, zicând cu tărie sfinţilor Săi ucenicihotărât: Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului (Matei 28, 20). Această făgăduinţă nu a făcut-o însă numai acelora, ci prin ei [a făcut-o] şi nouă, celor care am crezut prin ei în numele Lui (Ioan 17, 20).

Însă unii oameni, nesocotind acest dar, înaripaţi de către vrăjmaşul cel viclean, s-au îndepărtat de judecata cea dreaptă şi, împotrivindu-se predaniei Bisericii Soborniceşti, au păcătuit întru înţelegerea adevărului, [şi], precum zice proverbul, nu şi-au brăzdat bine ogorul şi mâinile lor nu au avut ce culege====Despre cinstirea sfintelor icoane.Împotriva prigonitorilor icoanelor====

Ei au îndrăznit să defaime podoaba bineplăcută Sfântul și Marele Sinod Ecumenic care prin harul lui Dumnezeu a sfintelor aşezăminteși datorită hotărârii dreptcredincioșilor și iubitorilor de Hristos, împărații noștri Constantin și mama sa [[Irina Împărăteasa|Irina]], numindus-se preoţi fără să a adunat pentru a doua oară la [[şiNiceea]] fie; despre care Dumnezeu strigă prin profeţi: mulţime de păstori au călcat via Mea; călcat-au cu picioarele lor partea Mea... (Ieremia 12, 10). Căci urmând unor oameni nelegiuiţislăvita metropolă a provinciei Bithinia, încrezători în propriile cugete, au clevetit sfânta biserică a lui Dumnezeu numită Sfânta BisericăSofia, Mireasa lui Hristos, Dumnezeul nostru, şi nu fac deosebire între curat şi necurat (Ezechiel 22, 26)urmând predaniei Bisericii Sobornicești, numind icoana Domnului şi a sfinţilor Săi ca pe statuile idolilor diavoleşti.hotărât cele ce urmează:

De aceeaCel care ne-a dăruit nouă lumina cunoștinței Sale și ne-a izbăvit din întunericul nebuniei idolești, întru bunăvoinţa Hristos Dumnezeul nostru, după ce Şi-a făcut mireasă Sfânta SaBiserică Sobornicească cea fără pată sau zbârcitură (Efes. 5, Domnul Dumnezeul nostru27), nesuferind ca cel ascultător a făgăduit să fie vătămat de o asemenea ciumăvegheze asupra ei, prin râvna dumnezeiască şi zicând cu tărie sfinților Săi ucenici: Eu sunt cu aprobarea lui Constantin şi a Irineivoi în toate zilele, preacredincioşii noştri împăraţipână la sfârșitul veacului (Matei 28, ne20). Această făgăduință nu a făcut-o însă numai acelora, ci prin ei [a chemat de peste tot pe noifăcut-o] și nouă, întâistătătorii preoţieicelor care am crezut prin ei în numele Lui (Ioan 17, pentru ca dumnezeiasca predanie a Bisericii Soborniceşti să îşi regăsească tăria prin hotărârea noastră sobornicească20).

Cercetând şi examinând cu multă acrivie şi având în vedere scopul adevărului nu înlăturăm nimicÎnsă unii oameni, nesocotind acest dar, înaripați de către vrăjmașul cel viclean, nu adăugăm nimics-au îndepărtat de judecata cea dreaptă și, ci păstrăm neschimbate [toate] cele bune ale împotrivindu-se predaniei Bisericii Soborniceşti; şi urmăm cele şase Sfinte Sinoade EcumeniceSobornicești, mai întâi pe cel reunit în strălucita metropolă Niceeaau păcătuit întru înțelegerea adevărului, [şiși] împreună cu el pe cel care a , precum zice proverbul, nu și-au brăzdat bine ogorul și mâinile lor nu au avut loc în cetatea împărătească de Dumnezeu ocrotită [a Constantinopolei]ce culege.

Ei au îndrăznit să defaime podoaba bineplăcută lui Dumnezeu a sfintelor așezăminte, numindu-se preoți fără să [și] fie; despre care Dumnezeu strigă prin profeți: mulțime de păstori au călcat via Mea; călcat-au cu picioarele lor partea Mea... (Urmează Crezul niceeo-constantinopolitanIeremia 12, 10). Căci urmând unor oameni nelegiuiți, încrezători în propriile cugete, au clevetit Sfânta Biserică, Mireasa lui Hristos, Dumnezeul nostru, și nu fac deosebire între curat și necurat (Ezechiel 22, 26): Credem…, numind icoana Domnului și a sfinților băi ca pe statuile idolilor diavolești.

Ne lepădăm şi anatemizăm: pe Arie şi pe cei care cugetă asemenea lui şi îi împărtăşesc nelegiuita credinţă; pe Macedonie şi pe cei dimpreună cu elDe aceea, numiţi cu îndreptăţire luptători împotriva Duhului Sfânt; [noi] mărturisim şi că Stăpâna noastrăîntru bunăvoința Sa, Sfânta [Fecioară] MariaDomnul Dumnezeul nostru, este pe deplin şi cu adevărat Născătoare nesuferind ca cel ascultător să fie vătămat de Dumnezeuo asemenea ciumă, pentru că prin râvna dumnezeiască și cu aprobarea lui Constantin și a născut în trup pe Unul din Sfânta TreimeIrinei, pe Hristos Dumnezeul nostrupreacredincioșii noștri împărați, după cum ne-a învăţat mai întâi Sinodul din Efes care a alungat chemat de peste tot pe necredinciosul Nestorie şi pe cei dimpreună cu elnoi, întâistătătorii preoției, pentru că ca dumnezeiasca predanie a introdus [învăţătura despre] doimea de persoaneBisericii Sobornicești să își regăsească tăria prin hotărârea noastră sobornicească.

Împreună Cercetând și examinând cu acesteamultă [[acrivie]] și având în vedere scopul adevărului nu înlăturăm nimic, nu adăugăm nimic, mărturisim şi ci păstrăm neschimbate [toate] cele două firi bune ale Celui ce S-a întrupat pentru noi din Preacurata Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară MariaBisericii Sobornicești; și urmăm cele șase Sfinte Sinoade Ecumenice, mărturisindu-L Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit, precum şi Sinodul din Calcedon a proclamat, îndepărtându-i din curtea dumnezeiască mai întâi pe blasfemiatorii Eutihie şi Dioscor; şi împreună cu ei pe Severcel reunit în strălucita metropolă Niceea, Petru şi [întreagași] ceată blasfemiatoare; împreună cu ei dăm anatemei şi născocirile lui Origen, Evagrie şi Didim, urmând celui el pe cel care a avut loc în cetatea împărătească de-al cincilea Sinod întrunit la ConstantinopolDumnezeu ocrotită [a Constantinopolei].

Apoi mărturisim două voinţe şi două lucrări, după însuşirea firilor în Hristos, aşa cum a proclamat şi Sinodul al şaselea ''(Urmează [Ecumenic] de la Constantinopol, respingând pe Serghie, pe Honorius, Chir, Pyrhus, Macarie, toţi [aceştia fiindCrezul] oameni neiscusiţi în dreapta credinţă şi pe [toţi] cei care cugetă asemenea lorniceeo-constantinopolitan):'' Credem...

ŞiNe lepădăm și anatemizăm: pe Arie și pe cei care cugetă asemenea lui și îi împărtășesc nelegiuita credință; pe Macedonie și pe cei dimpreună cu el, rezumând, zicem: numiți cu îndreptățire luptători împotriva Duhului Sfânt; [noi] păstrăm neschimbate toate predaniile Bisericii, scrise sau nescrisemărturisim și că Stăpâna noastră, încredinţate nouă Sfânta [cu sfinţenieFecioară]. Între ele se află şi zugrăvirea icoanelorMaria, în acord este pe deplin și cu relatarea propăvăduirii evangheliceadevărat Născătoare de Dumnezeu, pentru că a născut în vederea întăririi credinţei în întrupareatrup pe Unul din [[Sfânta Treime]], adevărată şi nu închipuităpe Hristos Dumnezeul nostru, după cum a învățat mai întâi Sinodul din Efes care a lui Dumnezeu Cuvântulalungat pe necredinciosul Nestorie și pe cei dimpreună cu el, pentru că a introdus [acestea] aducându-ne bun folos; căci lumina cu care se luminează între ele [propovăduirea şi icoanaînvățătura despre] este spre mărirea amândurora doimea de persoane.

Aşa stând lucrurileÎmpreună cu acestea, înaintând pe calea împărătească şi urmând învăţătura [mărturisim și cele două firi ale Celui ce S-a întrupat pentru noi din Preacurata Născătoare de Dumnezeu] insuflată a Sfinţilor noştri Părinţi şi a Predaniei Bisericii Soborniceştiși pururea Fecioară Maria, căci noi recunoaştem că ea este a Duhului Sfânt Care locuieşte întrmărturisindu-însa, hotărâm cu toată grija şi acrivia: împreună cu imaginea cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci, în sfintele biserici ale lui L Dumnezeu să se pună şi: cinstitele şi sfintele icoanedesăvârșit și om desăvârșit, pictate sau lucrate în mozaicprecum și Sinodul din Calcedon a proclamat, sau făcute îndepărtându-i din materii potrivite, curtea dumnezeiască pe sfintele vase şi veşminte, blasfemiatorii [[Eutihie]] și [[Dioscor al Alexandriei|Dioscor]]; și împreună cu ei pe ziduri şi scânduriSever, în case şi pe drumuriPetru și [întreaga] ceată blasfemiatoare; icoana Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi a Preacuratei Stăpânei noastreîmpreună cu ei dăm anatemei și născocirile lui [[Origen]], [[Evagrie Ponticul|Evagrie]] și [[Didim]], Sfânta Născătoare urmând celui de Dumnezeu, ale cinstiţilor îngeri şi ale tuturor sfinţilor şi drepţilor bărbaţi-al cincilea Sinod întrunit la Constantinopol.

Căci cu cât mai des sunt văzute acesteaApoi mărturisim două voințe și două lucrări, prin icoanedupă însușirea firilor în Hristos, cu atât mai mult cei care privesc la ele sunt aduşi așa cum a-şi aminti şi a iubi prototipurile proclamat și Sinodul al șaselea [icoanelorEcumenic] şi a le da cuvenita sărutare şi cinstita închinare; nu cinstirea adevăratăde la Constantinopol, respingând pe Serghie, pe Honorius, care după credinţă se cuvine numai dumnezeirii [Sfintei Treimi]Chir, ci [tot aşa] cum se face cu semnul sfintei şi de viaţă făcătoarei cruciPyrhus, cu sfintele EvangheliiMacarie, şi cu toate lucrurile sfinte; întru cinstirea lor se vor face tămâieri şi se vor aprinde lumini toți [lumânăriaceștia fiind], după evlaviosul obicei al celor de demult. Căci cinstirea oameni neiscusiți în dreapta credință și pe [acordată chipuluitoți] urcă la prototip (cf. Sfântul Vasile cel Mare: Despre Sfântul Duh 18, 45; PG 32, 149), şi cel cei care se închină la icoană se închină persoanei zugrăvite în eacugetă asemenea lor.

În acest fel se întăreşte învăţătura Sfinţilor noştri PărinţiŞi, adică Predania Bisericii Soborniceştirezumând, zicem: [Bisericănoi] ce a primit Evanghelia de la un capăt la altul al pământului; aşa urmăm lui Pavelpăstrăm neschimbate toate predaniile Bisericii, care a grăit în Hristosscrise sau nescrise, încredințate nouă [şi întregiicu sfințenie] cete dumnezeieşti a Apostolilor şi sfinţeniei Părinţilor noştri. Între ele se află și zugrăvirea icoanelor, ţinând în acord cu tărie predaniile pe care le-am primit (cf. II Tes. 2relatarea propovăduirii evanghelice, 15)în vederea întăririi credinței în întruparea, cântând astfel profetic lauda biruinţei Bisericii: bucură-teadevărată și nu închipuită, fiică a Sionului! Ridică-ţi glasullui Dumnezeu Cuvântul, fiică a Ierusalimului, bucură-te şi te veseleşte din toată inima. Căci Domnul a înlăturat toate judecăţile împotriva ta şi te[acestea] aducându-a izbăvit din mâna potrivnicilor tăi; Domnul este Împărat în mijlocul tăune bun folos; căci lumina cu care se luminează între ele [tupropovăduirea și icoana] nu vei mai vedea nici o nenorocire (Sof. 3, 14) şi pacea va fi cu tine totdeaunaeste spre mărirea amândurora.

[Iar] cei care cutează să cugete sau să înveţe altfel, sauAșa stând lucrurile, înaintând pe calea împărătească și urmând blestemaţilor eretici, învățătura [îndrăznescde Dumnezeu] să dispreţuiască predaniile insuflată a Sfinților noștri Părinți și a Predaniei BisericiiSobornicești, născocind sau lepădând ceva dintre cele ale Bisericiicăci noi recunoaștem că ea este a Duhului Sfânt Care locuiește într-însa, fie Evangheliehotărâm cu toată grija și acrivia: împreună cu imaginea cinstitei și de viață făcătoarei cruci, fie semn al cruciiîn sfintele biserici ale lui Dumnezeu să se pună și: cinstitele și sfintele icoane, fie icoană zugrăvită, fie sfinte moaşte de mucenicipictate sau lucrate în mozaic, sau [îndrăznesc] să cugete strâmb şi viclean pentru a răstălmăci ceva făcute din Predaniile legiuite ale Bisericii Soborniceştimaterii potrivite, încă şi [de vor îndrăzni cu necuviinţă] să folosească în chip profan pe sfintele vase sau sfintele mănăstirilor: poruncim ca toţi aceştiași veșminte, dacă sunt episcopi sau clericipe ziduri și scânduri, să fie caterisiţiîn case și pe drumuri; icoana Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și a Preacuratei Stăpânei noastre, iar dacă sunt monahi sau laiciSfânta Născătoare de Dumnezeu, să fie îndepărtaţi de la împărtăşanie [să fie afurisiţi]ale cinstiților îngeri și ale tuturor sfinților și drepților bărbați.

Sfârşit şi lui Dumnezeu slavă! [Iar] cei care cutează să cugete sau să învețe altfel, sau, urmând blestemaților eretici, [Utilizator:Valdensius|Valdensiusîndrăznesc]să disprețuiască predaniile Bisericii, născocind sau lepădând ceva dintre cele ale Bisericii, fie Evanghelie, fie semn al crucii, fie icoană zugrăvită, fie sfinte moaște de mucenici, sau [îndrăznesc] 12 ianuarie 2007 13să cugete strâmb și viclean pentru a răstălmăci ceva din Predaniile legiuite ale Bisericii Sobornicești, încă și [de vor îndrăzni cu necuviință] să folosească în chip profan sfintele vase sau sfintele mănăstirilor:02 (PST)poruncim ca toți aceștia, dacă sunt episcopi sau clerici, să fie caterisiți, iar dacă sunt monahi sau laici, să fie îndepărtați de la împărtășanie [să fie afurisiți].

*[[IconografieIcoană]]*[[Sinodul VII Ecumenic]]