Modificări

{{ciornă}}[[Image:12_decembrie_07-filofteia.jpg|Sfânta Muceniță Filofteia|thumb]]'''Sfânta Muceniță Filofteia''' este una din sfintele [[mucenic|mucenițe]] cele mai cinstite de pe teritoriul României. Ea a trăit la începutul secolului al XIII-lea pe teritoriul Bulgariei de azi. Moaștele [[Moaște]]le sale se găsesc în biserica [[Mănăstirea Curtea de Argeș|mănăstirii din Curtea de Argeș]], iar [[Praznic|prăznuirea ]] ei se face la [[7 decembrie]]. Numele său mai poate fi întâlnit și cu grafia '''Filofteea''' sau (mai rar) '''Filoteea/ Filoteia'''. Numele ei înseamnă ''iubitoare de Dumnezeu''.

Sfânta Muceniță Filofteia s-a născut la începutul secolului al XIII-lea în apropiere de orașul Târnovo (Veliko Târnovo din Bulgaria de astăzi), capitala Țaratului (româno-)bulgar, într-o familie de țărani. Este crescută în dreapta credință și evlavie de mama sa, care moare când sfânta era încă mică. Dar roadele evlavie evlaviei maicii sale s-au vădit când Filofteia a mai crescut.

Copila asculta de mică dumnezeieștile [[Sfânta Scriptură|Scripturi]], postind [[post]]ind și învățând să-și păzească neîntinată [[fecioria]]. Dar mai presus de toate a iubit [[mila|milostenia]].Iar copila rămânând orfană de maica ei cea firească şi având în inima ei întipărite învăţăturile ei, a început a lucra Copila săvârșea cu osârdie statornicie și răbdare toate faptele bune cele începătoare. Dar, înţelepţind-o Duhul Sfânt, adică: după ce mama sfintei a merge trecut la biserică, a asculta dumnezeieştile Scripturi cu luare aminteDomnul, tatăl ei s-a posti, însurat a păzi neîntinată fecioria cea trupească şi cea sufletească, doua oară. Mama vitregă nu a milui iubit-o pe cei săraciFilofteia, a sătura pe cei flămânziastfel că adeseori îi făcea necazuri, a adăpa pe cei însetaţi şi a îmbrăca pe cei goi. Îşi împodobea cu acestea candela sufletului bătând-o și pârând-o tatălui ei, îşi agonisea untdelemn în vasele ei şi se gătea către intrarea în cămara de Mire cea cerească, ca fecioarele cele înţelepte. Toate faptele bune le săvârşea copila cu statornicie şi cu răbdare, nebăgând în seamă ispitele şi necazurile cele de la urâtorii binelui, aşa precum grăieşte Scriptura: "Gătitu-m-am şi nu m-am tulburat a păzi poruncile Tale". Dar, fiindcă fapta bună totdeauna este pizmuită de cei răi, n-a fost cu putinţă și acesta să nu pătimească şi sfânta mii de ispite, până şi moarte muceniceascăo certe.

Şi iată cum: după ce a murit mama sfinteiIar în acest timp, fericita fecioară, tatăl ei şi-a luat altă soţie şi fiindcă mai totdeauna se întâmplă că mamele vitrege nu iubesc pe fiicele ce nu sunt ale lorde multe ori, aceasta s-a întâmplat şi fericitei. Că mama vitregă văzându-i milostivirea şi alte fapte bune ale ei, îndemnată fiind de diavolul, urâtorul binelui, îi făcea necazuri neîncetate, bătând-o şi pârând-o tatălui ei şi pornindu-l spre mânie. De multe ori văzând fericita pe săraci şi și pe flămânzi, se lăsa biruită de milostivire îşi da le dădea hainele ei şi și le împărţea împărțea din bucatele mâncarea pe care mama vitregă i le da -o dădea ca să le o ducă la ţarinățarină, tatălui ei. Pentru aceasta, tatăl ei se mânia și de multe ori o bătea fără milă, poruncindu-i să nu mai facă aceste fapte.

Pentru fapta aceasta a ei Dar sfânta nu-l asculta, fiindu-i milă de multe ori el săraci. Astfel că, într-o bătea fără milă până zi, mergând ea după obicei să ducă tatălui său mâncare la țarină, i-au ieșit în cale niște săraci și flămânzi, care mereu o cercetau, știind milostivirea ei. Neavând altceva cesă le dea, în cele din urmă şi moarte sfânta le-a pătimit din mâinile împărțit mâncarea pe care trebuia să i-o ducă tatălui ei. Iar acesta, rămas flămând, când s-a întors acasă și-a certat soața, care însă l-a încredințat că îi trimite întotdeauna mâncare îndeajuns, ba și de prisos. De aceea, ascultând de îndemnul celui rău, tatăl fericitei s-a hotărât să o pândească pe copilă ca să vadă ce făcea cu mâncarea.

Mergând ea după obicei în toate zilele să ducă bucate tatălui, Deci mergând la vremea la care era știa că venea Filofteia cu plugul bucatele, s-a așezat la ţarinăloc potrivit și, şi ieşindupândind-i înainte săracii şi flămânziio, a văzut că ştiindu-i milostivirea şi aşezarea sufletului cea iubitoare le împărțea săracilor. Fiind biruit de săracimânie și uitând dragostea părintească, des-a pururea îi ieşeau înainte cerându-i milosteniepornit asupra ei, şi ea neavând altceva să le deaca totdeauna, le împărţea din bucatele ce le ducea tatălui său, şi îi hrănea. Aceasta făcândapucând-o de multe oricosițe ca să o bată până ce se va liniști. Dar, şi tatăl ei rămânând flămândnemaifiind stăpân pe el, a certat aruncat în ea cu toporul pe femeia sa, care -lavea la brâu și, lovind-o, a încredinţat că trimite totdeauna bucate rănit-o la un picior. Iar din această rană sfânta a murit pe loc. Și tot locul acela s-a umplut de ajuns, încă şi lumină. Sfânta era în vârstă de prisos. Şi diavolul doisprezece ani când s-a pus în mintea lui să pândească pe fericita ca să vadă ce face cu bucatelemutat la Domnul.

Deci mergând la vremea la care ştia că vine fericita cu bucatele, s-a aşezat la loc potrivit şiIar tatăl său, pândindvenindu-oși în fire, a văzut ce făcea fiică-sa cu bucatele, fiind fost cuprins de spaimă și de mânie biruit şi uitând dragostea părinteascăcutremur, s-întâi pentru că a pornit asupra ajuns ucigașul fiicei sale, apoi din pricina strălucirii dumnezeiești care se revărsase în jurul sfintelor ei [[moaște]]. Și vrând să ridice sfântul eitrup, ca totdeaunanu putea nici să-l atingă, nici să o apuce se apropie de cosiţe şi să o bată până ce îşi va astâmpăra fierberea mâniei sale dobitoceşti; şi fiind în mare aprindere el. Văzând acestea, a azvârlit alergat în ea cu barda ce o avea la brâu şi lovindcetate și le-o a rănitspus arhiepiscopului și conducătorilor cetății tot ce se întâmplase și că trupul fericitei zăcea pe pământ, și că era cinstit de Dumnezeu cu strălucire cerească. Aceasta auzind, arhiepiscopul împreună cu mai-o la un piciormarii cetății și cu popor mult, şi îndatăau alergat cu făclii și cu [[tămâie]] și cu [[rugăciune|rugăciuni]], oși văzând sfântul trup strălucind cu acea lumină dumnezeiască, minune! şis-a dat sfântul şi fericitul ei suflet au minunat cu toții și au lăudat pe Dumnezeul minunilor, Care și acum, în mâinile lui Dumnezeuvremurile din urmă, preamărește pe robii Săi care împlinesc cu fapta poruncile Lui.

Iar sfântul şi feciorescul ei trup rămânând pe pământ şi încă sânge din piciorul cel tăiat curgândApoi au încercat, împreună cu slavă cerească a strălucit că se lumina şi locul dimprejur. Iar ticălosul tată văzând întâmplareaarhiepiscopul, a fost cuprins de spaimă şi de cutremur, întâi pentru că a ajuns ucigaşul fiicei sale, apoi din pricina strălucirii celei dumnezeieşti care se revărsase să ridice trupul sfintei și să o ducă în jurul sfintelor ei moaştecetate. Şi vrând Dar n-au putut nici să ridice sfântul ei trup-l miște, nu putea așa încât s-au înspăimântat ci toții. Au început să se atingă şi roage cu stăruință lui Dumnezeu și Sfintei Filofteia, dar nici așa nu au putut s-o ridice. Că vrând Dumnezeu să se apropie de elpreamărească pe roaba Sa, a îngreuiat trupul fericitei ca pe o piatră.

Deci a alergat înțelegând că sfânta vroia să odihnească în cetate şi altă parte, au început să-i pomenească, ca unei ființe vii, țările, mănăstirile, bisericile de peste Dunăre și cele de această parte de Dunăre și nicăieri n-a spus arhiepiscopului şi maivoit. Dar cum s-marilor cetăţii toate pe rând cum a pomenit de Biserica Domnească cea din Târgul Argeșului, îndată s-au întâmplat şi cum acum a ușurat trupul fericitei zace pe pământei, şi chiar mai mult decât greutatea sa firească. Înțelegând toți că acolo este cinstit voia lui Dumnezeu și a sfintei să meargă, îndată a înștiințat prin scrisoare pe Radu Vodă, cel poreclit Negru (care zidise și biserica) de Dumnezeu cu strălucire cereascăcele întâmplate. Aceasta auzind arhiepiscopul împreună Acesta, de cum a fost înștiințat, fiind binecredincios și râvnitor a-și împodobi țara și poporul cu cei mai mari ai cetăţii şi odoare de mult preț ca acestea, a pornit îndată cu popormult alai, au alergat cu făclii şi și cu tămâie şi cu rugăciunitămâieri, şi văzând sfântul trup strălucind cu acea dumnezeiasca luminămergând către Dunăre și a adus sfintele ei [[moaște]] în Țara Românească. Le-a așezat în Biserica Domnească, s-în orașul Argeș. Acolo au minunat cu toţii şi stat sfintele ei moaște până la zidirea [[Mănăstirea Curtea de Argeș|Mănăstirii Curtea de Argeș]] de către [[Neagoe Basarab]]. Aici au lăudat pe Dumnezeul minunilorfost mutate, Care şi iar acum, se află în vremurile noastre cele mai Paraclisul Mănăstirii Curtea de pe urmăArgeș. Și acolo fiind, preamăreşte pe robii Săiface multe minuni, care împlinesc dând tămăduiri de tot felul de boli celor ce aleargă cu fapta credință la sfintele Lui porunciei moaște.

Apoi vrând să ridice sfântul ei trupÎn fiecare an, după porunca arhiepiscopului şi să-l ducă în cetatela [[7 decembrie]], nicidecum n-au pututsfintele sale moaște sunt scoase afară din [[paraclis]] și racla este deschisă, nici chiar săfiind puse într-l mişte un pavilion special amenajat din loc. Decifața bisericii mănăstirii, pentru ca mai mult s-au spăimântat. Şi cu multă evlavie au început a ales în această zi credincioșii, care se ruga lui Dumnezeu şi Sfintei Filofteiaadună în număr mare la prăznuirea ei, dar nici aşa nu au putut s-o ridice. Că vrând Dumnezeu să preamărească cu minune pe roaba Sa, a îngreuiat ca o piatră trupul eili se poată închina.

Apoi, înţelegând == Sfintele moaște ==Documentele istorice arată însă că aiurea voieşte să fie dusă moaștele muceniței au început a-i pomeni ca unei fiinţe vii ţările, mănăstirilerămas la Târnovo și sunt aduse în Țara Românească numai după anul 1393, bisericile când țaratul bulgar de peste Dunăre şi cele la Târnovo a fost ocupat de aceasta parte de Dunăre şi nicăieri n-a voitcătre turci. Dar cum a pomenit Se pare că de Biserica Domnească cea din Târgul Argeşuluiaici sunt duse la Vidin, îndată s-a uşurat mai mult decât greutatea cea firească şi înţelegând toţi că acolo este voia lui Dumnezeu şi a sfintei probabil până în anul 1396. Pentru a merge, îndată a înştiinţat cu scrisoare pe Radu Vodănu fi profanate, sunt dăruite voievodului [[Mircea cel poreclit Negru Bătrân]] (de 1386-1418), care şi le așează în biserica este zidită) domnească „Sfântul Nicolae” de la Curtea de toate cele despre sfânta. Acesta cum Argeș, pe atunci catedrală mitropolitană, ctitorie a domnitorului [[Basarab I]] ''Întemeietorul'' și a fost înştiinţatlui [[Nicolae Alexandru]], fiind binecredincios şi râvnitor a-şi împodobi ţara şi poporul fiul său cu odoare de mult preţ ca acestea. Rămân acolo pană în anul 1893, îndată cu mult alaicând, cu făclii şi cu tămâieridatorită stării de degradare în care se află biserica, cu multă evlavie mergând la Dunăresunt mutate în [[Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)|Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București]], a adus sfintele ei moaşte apoi în Ţara Românească şi le[[Biserica Olari|Biserica „Adormirea Maicii Domnului” -a aşezat Olari]]. În timpul primului război mondial sunt duse în Biserica Domneascăparaclisul [[Mănăstirea Antim|Mănăstirii Antim]] din București, cea zidită de el în oraşul Argeş. Acolo au stat sfintele ei moaşte până apoi revin la zidirea Mănăstirii [[Mănăstirea Curtea de ArgeşArgeș]], unde sunt găzduite în marea biserică ctitorită de către Sf. [[Neagoe Basarab|Neagoe Vodă Basarab. Aici au fost trecute sfintele moaşte. Iar acum se află aşezate în Paraclisul Mănăstirii Curtea de Argeş. Şi acolo fiind, dă tămăduiri de tot felul de boli celor ce aleargă cu credinţă la sfintele ei moaşte]].

==Viața== ==Imnografie==

[[Tropar]], (glasul [[glas]]ul al 8-lea):

:Celui ce, mai înainte de a te maștenaște, te știa pe tine,

Pentru reprezentarea Sfintei Mucenițe Filofteia, ''Erminia'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. Sophia, București, 2000) nu dă indicații de reprezentare, menționânmenționând-o doar în ceata Sfintelor Mucenițe. Editorul român este cel care adaugă indicațiile, p. 293. Astfel, Sfânta Muceniță Filofteia este reprezentată ca "adolescentă purtând ie, ilic și catrință lungă cu dungi verticale, cu capul gol și părul pe spate strâns la ceafă, ținând în mâini cruce și ramură de finic", deci în costum popular (bulgăresc) și cu însemnele [[mucenic]]iei. == Cultul Sfintei Filofteia în Țara Românească ==Sfânta muceniță Filofteia, devenind ocrotitoarea Țării Românești, moaștele ei au fost cinstite în întreaga țară, mulți credincioși venind în pelerinaj la Curtea de Argeș. În situații de calamitate, mai ales pe timp de secetă, s-au făcut procesiuni în țară cu moaștele muceniței. Biserici, precum Dobroteasa și [[Sfântul Gheorghe]] din București, Sfânta Filofteia și [[Sfânta Vineri]] din Ploiești, Adormirea [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] din Mizil, au zugrăvite icoana sau scene din viața ei pământească. Icoane cu chipul ei împodobesc multe case ale credincioșilor. Mulți părinți dau numele Filofteia fiicelor lor, iar multe femei își iau acest nume la intrarea în călugărie. Viața Sfintei Filofteia a fost trecută în [[Minei]]ul pe decembrie și în Viețile Sfinților pe această lună. == Generalizarea cultului în întreaga țară ==La 28 februarie 1950, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântul Sinod]] hotărăște generalizarea cultului Sfintei Filofteia pe întreg cuprinsul țării. Cu acest prilej, în prezența patriarhului [[Iustinian (Marina) al României|Iustinian Marina]], are loc, în anul 1955 o slujbă specială. Cadrul festiv a fost impresionant, la slujba fiind prezenți numeroși ierarhi români și străini, precum și un număr impresionant de credincioși.