Modificări

Salt la: navigare, căutare

Imperiul Bizantin

20 de octeți adăugați, 11 iunie 2022 17:52
Religia
Astfel, împăratul [[Teodosie al II-lea]], sprijinindu-l pe [[Nestorie]], care era patriarhul Constantinopolului în timpul domniei sale, a ajutat la răspândirea învățăturilor [[eretic]]e ale acestuia, ceea ce a dus la aprigele controverse din secolul al IV-lea dintre ortodocși și adepții [[nestorianism]]ului. Sprijinul ortodocșilor a venit din partea sfintei și drept-credincioasei [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]], sora împăratului, o apărătoare ferventă a ortodoxismului și care îl sprijinea pe Sf. [[Chiril al Alexandriei]]. Sub influența sa, Teodosie al II-lea s-a văzut nevoit să convoace [[Sinodul III Ecumenic]], care s-a ținut la [[Efes]], în Asia Mică, în anul 431. Sinodul a condamnat nestorianismul și a stabilit că [[Hristos]] este o singură Persoană (și nu două persoane): Dumnezeu adevărat și Om adevărat, având un singur trup și un suflet rațional. Astfel, [[Maica Domnului]] trebuie considerată „Născătoare de Dumnezeu” (''Theotokos''), pentru că a dat naștere nu doar unui om, ci lui Dumnezeu întrupat. De asemenea, Sinodul a declarat că textul [[Crezul|Crezului niceo-constantinopolitan]] era complet și a interzis orice modificare ulterioară a acesteia.
Tot influența Pulcheriei s-a făcut simțită și la convocarea [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]] de către soțul ei, împăratul [[Marcian (împărat)|împăratul Marcian]], în 451. Sinodul a avut loc la Calcedon și a tranșat problemele ce se iviseră între timp în cadrul [[Biserica Ortodoxă|Bisericii]], probleme ce se pot grupa în două categorii: aspecte privind Firea (Natura) și Ipostasul (Persoana) lui [[Hristos]], și organizarea văzută a Bisericii. Sinodul a respins atât [[monofizitism]]ul cât și [[Eutihie|eutihianismul]], stabilind delimitarea între cele două naturi (firi) ale lui Hristos. În ce privește organizarea Bisericii, Sinodul de la Calcedon a creat ceea ce ortodocșii cunosc sub numele de [[Pentarhie]], stabilind ordinea cinstirii celor cinci [[scaun]]e ce se considerau ca fiind de origine [[apostoli]]că: [[Biserica Romei|Roma]], [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]], [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]], [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]] și [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalim]]. Acest Sinod, precum și toate cele următoare, nu au fost recunoscute de către unele comunități orientale ortodoxe (numite din acest motiv și ''necalcedoniene'').
Un mare susținător și apărător al Ortodoxiei a fost și împăratul [[Iustinian cel Mare]]. El a luptat împotriva mai multor [[erezie|erezii]]. La începutul domniei sale a promulgat prin lege credința în [[Sfânta Treime]] și în [[Întrupare]], și a declarat ulterior că va pedepsi prin lege pe toți cei care perturbă ortodoxia. El a făcut din Crezul Niceo-Constantinopolitan un simbol al bisericii și a acordat forță juridică canoanelor primelor patru [[Sinoade Ecumenice]]. La porunca sa, în anul 553 s-a întrunit [[Sinodul IV Ecumenic|al cincilea Sinod Ecumenic]], care a condamnat învățăturile eretice ale lui [[Origen]] și a afirmat definițiile stabilite în al patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon.
14.992 de modificări

Meniu de navigare