Modificări

'''Cartea IV a Regilor ''' (sau Cartea II a Împăraţilor) este a şaptea dintre cele 12 cărţi istorice canonice ale [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]].<ref name="Alfred"> Alfred Hârlăoanu- , ''O istorie a mozaismului şi a Israelului antic'', Editura Nemira, 2001, ISBN 973-569-508-1</ref><ref name="Ciudin"> Nicolae Ciudin- , ''Studiul Vechiului Testament, '', Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxăal Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-59-5,</ref><ref name="Studiul"> Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârna, Mircea Chialda- , ''Studiul Vechiului Testament'', Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4,</ref><ref>''Biblia sau Sfânta Scriptură'', Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2,</ref>Cartea urmăreşte ultimele fapte ale profetului [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] înainte de răpirea sa la cer şi domnia împăraţilor lui [[Israel]] şi [[Iuda]] (de la [[Ahazia ]] -Israel până la [[Ismael]]- Israel şi [[Ioiachin]]-Iuda), asistaţi de proorocii [[Ilie Tesviteanul|Ilie]], [[Elisei]] şi [[Isaia]]. Această istorie este evocată şi în întregită de altă carte istorică a Vechiului Testament, [[Vechiul TestamentCartea a II-a a Cronicilor|Vechiului Testament]], Cartea a doua a Cronicilor]]. ==Formă,izvoare, dată, autor==Cărţile 3 a III-a şi 4 Regi a IV-a ale Regilor au format o singură carte în textul ebraic până la Daniel Bomberg, ca şi Cărţile 1I, 2 II Regi. În [[Septuaginta]] şi în ''Vulgata lui [[Ieronim]] sunt împărţite în două.==Izvoare, dată, autor==:Autorul s-a folosit la scrierea cărţilor de izvoare pe care le aminteşte: Cartea cronicilor lui Iuda (4Regi14.18, 3Regi 15.23), Cartea cronicilor lui Israel '' (4Regi14.28, 3Regi 16.5,14. 4Regi 1.18), Cartea faptelor lui Solomon (3Regi 11.41).:Referitor la timpul scrierii cărţilor, este sigur că ele s-au scris în timpul robiei babilonice. autorul n-traducerea latină a trăit eliberarea poporului din robie de către [[Cirus]]Bibliei, deoarece n-ar fi lăsat neamintită această dată atât făcută de importantă şi îmbucurătoare. Ultimul termen istoric amintit în carte este anul 37 al robiei, anul eliberării lui Fericitul [[IoiachinIeronim]] din temniţă şi repunerea lui în onoarea de rege (4Regi 25.27). Aşadar termenul a quo al scrierii cărţii este 562, iar termenul ad quem, 536 iele sunt împărţite în două.Hr, anul eliberării.:Limba cărţii, concepţia ei, faptul că ultimul capitol <ref> Vladimir Prelipcean ''et al cărţii este aproape literal identic cu istoria din cartea lui [[Ieremia]] (4Regi 24.18-25.30 cu Ier52.1-34) dar şi faptul că nu se face nicio amintire de profetul Ieremia'', care în frământările politice, sociale şi religioase premergătoare nimicirii regatului a jucat un rol atât de important, acestea îi fac pe mulţi cercetători biblici să-i atribuie cartea lui [[Ieremia]]''Studiul Vechiului Testament'', aşa cum susţine de altfel şi tradiţia iudaicăp.167 </ref>

Autorul s-a folosit la scrierea cărţilor de izvoare pe care le aminteşte: Cartea cronicilor lui Iuda (IV Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=14#18 14,18], III Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=68&cap=15#23 15,23]), Cartea cronicilor lui Israel (IV Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=14#28 14,28], III Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=68&cap=16 16:5,14], IV Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=Rezumat1#18 1,18]), Cartea faptelor lui Solomon (III Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=68&cap=11#41 11,41]).Referitor la timpul scrierii cărţilor, este sigur că ele au fost scrise în timpul robiei babilonice. Autorul ei n-a trăit eliberarea poporului din robie de către Cirus, deoarece n-ar fi lăsat neamintită această dată atât de importantă şi îmbucurătoare. Ultimul termen istoric amintit în carte este anul 37 al robiei, anul eliberării lui [[Ioiachin|Ioiachim]] din temniţă şi repunerea lui în demnitatea de rege (IV Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=25#27 25,27]). Aşadar lucrarea a fost scrisă între anii 562 şi 536 î.Hr (ultimul fiind anul eliberării). Limba cărţii, concepţia ei, faptul că ultimul capitol al cărţii este aproape literal identic cu istoria din cartea lui Ieremia (a se vedea IV Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=24#18 24,18]-[http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=25 25,30] cu Ieremia [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=31&cap=52 52,1-34]) dar şi faptul că nu se face nicio amintire de profetul Ieremia, care în frământările politice, sociale şi religioase premergătoare nimicirii regatului a jucat un rol atât de important, acestea îi fac pe mulţi cercetători biblici să-i atribuie cartea chiar lui Ieremia, aşa cum susţine de altfel şi tradiţia iudaică.<ref>''Ibidem'', p. 170. </ref> ==Temele principale ale cărţii== ===Împăraţii lui Israel şi Iuda===Cartea a IV-a a regilor se concentrează pe evocarea împăraţilor lui Israel şi Iuda. (capitolele 1; 3; 8,7-25,30), continuând şi sfârşind seria succesorilor lui Solomon începută în [[Cartea III a Regilor]]. Portretele majorităţii împăraţilor vor fi întregite în mod semnificativ în [[Cartea a II-a a Cronicilor]]  Împăraţii sunt, în marea lor majoritate, [[idolatrieînchinarea la dumnezei străini|idolatri]] şi răi, în frunte cu [[Manase]] ([[ucidereuciderea|ucigaş]], [[idolatru]], [[vrăjitorievrăjitoria|vrăjitor]]; totuşi el se smereşte şi se întoarce la [[credinţa|credinţă]]), ceea ce îl face pe Dumnezeu să dea poporul lui [[Iuda]] în mâinile jefuitorilor (asirieni), iar apoi să hotărască ,,curăţirea Ierusalimului ca o farfurie care se curăţeşte şi se răstoarnă cu faţa în jos, după ce e curăţită”. :Regii care plac lui Dumnezeu sunt excepţii, două fiind notabile. [[EzechiaIezechia]], [[împărat]] fără asemănare în raport cu toţi împăraţii lui Iuda, nimicitorul [[idolatriei]], învingătorul lui [[Sanherib]]; împaratul împăratul lui Iuda face greşeala de a arăta solilor babilonieni locul tututor tuturor lucrurilor de preţ, care vor fi toate luate de împaratul Babilonului. [[Iosia]], împăratul lui Iuda, s-a întors către Domnul din toată inima întocmai după toată legea lui [[Proorocul Moise|Moise]] ca niciun alt împărat; el este nimicitorul idolatriei şi vrăjitoriei, cel care reuşeşte să întoarcă inima poporului spre [[Dumnezeu]]. :Împăraţii sunt asistaţi de [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] şi [[Elisei]], succesorul acestuia, care devine figura emblematică a cărţii, şi care este înlocuit, după moarte, de profetul [[Isaia]]. Profetul Elisei este succesorul lui Ilie, de la care cere, la investitură, o măsură îndoită din duhul său. Ilie spune că a cerut un lucru greu şi că aceasta se va întâmpla doar dacă îl va vedea când va fi răpit la cer. [[Elisei]] vede cum un car de foc şi nişte cai de foc apar şi Ilie se înălţă la cer într-un vârtej de vânt. Făcător de minuni (desparte apele Iordanului cu mantaua lui Ilie, vindeca apele de la Ierihon, înmulţeşte untdelemnul unei femei ajutând-o să nu-şi vândă copiii ca robi, înmulţeşte pâinile, loveşte cu lepră pe Ghehazi, slujitorul său pentru iubirea sa de arginţi, învie pe fiul Sunamitei, oasele sale îl învie pe un mort care se atinge de ele), [[vindecător]] (vindecă de lepră pe Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei), Elisei moare din pricina unei boli. ===Profetul Elisei: prooroc, făcător de minuni, vindecător===Elisei se ţine după Ilie în Betel, Ierihon, până pe malurile Iordanului. Elisei este anunţat de fiii proorocilor din Betel şi Ierihon că Ilie va fi ,,răpit deasupra capului său”. Ilie îşi face mantaua sul, loveşte cu ea apele care se despart într-o parte şi în alta şi trec amândoi pe uscat. Ilie îi spune lui Elisei să ceară ce vrea de la el. Elisei cere o măsură îndoită din duhul său. Ilie spune că a cerut un lucru greu şi că numai dacă îl va vedea când va fi răpit la cer se va întâmpla acest lucru. Un car de foc şi nişte cai de foc apar şi Ilie se înălţă la cer într-un vârtej de vânt iar Elisei vede totul. Acesta îşi sfâşie hainele în două bucăţi, ia mantaua lui Ilie, loveşte apele Iordanului, acestea se despart şi pleacă.([[boală|bolihttp://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=2 2,1-14]].)

:'''Proorocie impotriva împotriva împăratului Moabului'''<br /> [[Ioram]], împăratul lui Israel, se aliază cu [[Iosafat]], împăratul lui Iuda şi cu împăratul Edomului pentru a lupta împotriva lui Meşa, împăratul Moabului. Acesta îi plătise până atunci bir împăratului Israelului, [[Ahab]] o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci cu lâna lor, dar acum, când la conducere rămâne fiul său, Ioram, se răscoală împotriva acestuia. Rămaşi fără apă pentru oştire şi pentru animale, Iosafat solicită apelul face apel la un prooroc al Domnului şi este chemat [[Elisei]]. Acesta solicită un [[cântăreţ]], acesta îi cântă din [[arfă]] harfă şi mâna Domnului vine peste Elisei. Acesta le spune să sape nişte gropi căci ele vor fi umplute de apă şi le prezice victoria. Proorocia se împlineşte, împăratul Moabului este înfrânt. Acesta încearcă să-l omoare pe împăratul Edomului, nu reuşeşte şi atunci îl omoară pe fiul acestuia, aducându-l ca ardere de tot. Atunci Israel s-a îndepărtat de împăratul Moabului şi s-a întors în ţară. (cap3[http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=3 cap.3]) :'''Proorociile împotriva lui Ben-Hadad'''<br /> Împăratul Siriei, [[Ben-Hadad]], aflat în luptă cu împăratul lui Israel este tulburat din pricina faptului că acesta cunoştea locul unde se ascundeau sirienii, fiind informat de proorocul Elisei. Avertizat că proorocul îi dezvăluie mişcările, Ben-Hadad pleacă să-l omoare. Înconjurat din toate părţile, Elisei se roagă lui [[Dumnezeu]] şi Acesta îi loveşte cu orbire, iar proorocul le spune că îi va conduce la omul pe care-l caută şi îi predă împăratului lui Israel, căruia îi spune să-i cruţe şi să-i dea stăpânului lor. Acesta îi ospătează şi le dă drumul. Şi oştile asirienilor nu s-au mai întors pe ţinutul lui Israel.([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=6#8-23 6.,8-23]):'''Proorocia unei inflaţii''' <br /> Elisei prooroceşte că în ziua următoare, în [[Samaria]], se va vinde o măsură de floare de faină cu un siclu şi două măsuri de orz pe un siclu. Proorocul îi spune călăreţului care se îndoise că proorocia se va împlini că el va vedea acest lucru, dar nu va mânca din ele. Sirienii fug la auzul unui vuiet trimis de Domnul crezând că sunt hitiţii şi egiptenii tocmiţi de împăratul lui Israel şi poporul, înştiinţat de 4 leproşi, pradă tabăra abandonată a sirienilor. Iar lucrurile prădate încep să se vândă la preţuri mari fiindcă era foamete în cetate, împlinind profeţia lui Elisei. În plus, călăreţului respectiv îi este încredinţată paza porţii de către împărat şi este călcat în picioare de popor la poartă şi moare, împlinind profeţia aceluiaşi prooroc (cap7[http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=7 cap.7]) <br />  :'''Proorocia unei foamete de 7 ani'''<br /> Elisei îi spune Sunamitei că Dumnezeu va trimite o [[foamete]] în ţară şapte ani şi îi spune să plece din ţară împreună cu familia ei. Aceasta face întocmai după cuvântul omului lui Dumnezeu şi pleacă în ţara filistenilor şapte ani. Sunamita se întoarce şi îşi recuperează casa şi ogorul ei de la împărat, căruia Ghehazi îi povestise episodul învierii fiului ei( [http://bibliaortodoxa.ro/carte. (php?id=69&cap=8#1-6 cap.8, 1-6]) . <br />  :'''Proorocia nelegiuirilor lui Hazael'''<br /> [[Elisei]] îi prooroceşte lui [[Hazael]] că va ajunge împăratul Siriei şi plânge pentru că vede dinainte răul pe care-l va face copiilor lui Israel: că va pune foc cetăţilor întărite ale lor, că va ucide cu sabia pe tinerii lor, că va zdrobi pe pruncii lor şi că va spinteca pântecele femeilor însărcinate([http://bibliaortodoxa.ro/carte.(php?id=69&cap=8#7-15 8.7-15]).Elisei îi prooroceşte lui [[Ioas]] că va avea 3 trei victorii asupra sirienilor([http://bibliaortodoxa.ro/carte. (php?id=69&cap=13#14-19 13.,14-19]) . 

Elisei vindecă apele de la Ierihon de moarte şi sterpăciune aruncând sare dintr-un blid nou la izvorul apelor([http://bibliaortodoxa.(ro/carte.php?id=31&cap=2#19-22 2.,19-22]) .  :Elisei o ajută pe o nevastă a unui fiu de prooroc foarte [[credinţa|credincios]] să nu-şi vândă copiii ca robi- pentru a plăti o datorie- înmulţind untdelemnul pe care aceasta îl vindevindea ([http://bibliaortodoxa.ro/carte. (php?id=69&cap=4 4.,1-7]) .  Elisei înmulţeşte pâinile: din 20 de pâini de orz şi spice noi mănâncă 100 de oameni şi mai şi rămâne([http://bibliaortodoxa.ro/carte. (php?id=69&cap=4#42-44 4.,42-44]). :Profetul îi dăruieşte un fiu bogatei Sunamitei unei femei bogate din cetatea Şunem, care stăruia ca Elisei să mănânce şi la ea şi apoi chiar i-a făcut o cameră sus, în pod- căci ea nu avea fiu, iar bărbatul ei era bătrân. Când acesta are o durere de cap şi moare, [[Elisei]] îi spune lui Ghehazi să pună toiagul pe capul copilului dar copilul nu se trezeşte. Atunci vine la faţa locului, se roagă lui [[Dumnezeu]] se pune cu trupul peste trupul copilului mort, cu gura pe gura lui, cu ochii pe ochii lui, cu mâinile pe mâinile lui, trupul copilului se încălzeşte, apoi se mai pune o dată şi copilul strănută de şapte ori, deschide ochii şi îşi revine([http://bibliaortodoxa.ro/carte.(php?id=69&cap=4#8-37 4.,8-37]). :Elisei loveşte cu lepră pe Ghehazi (slujitorul său) şi sămânţa lui pentru totdeauna, pentru că acesta ceruse de la Naaman un talant de argint şi două haine de schimb chipurile pentru doi fii de prooroci.([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=5.#20-27 5,20-27]) .  :Un om care urma să fie îngropat a fost aruncat, la vederea unei cete de moabiţi în mormântul lui Elisei, care era mort de mai bine de un an. Omul s-a atins de oasele lui Elisei, a înviat şi s-a sculat pe picioare([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=13.#20-21 13,20-21]). Acesta este unul din temeiurile biblice ale cultului sfintelor [[moaşte]], întemeiat pe credinţa că relicvele unor oameni ai lui Dumnezeu îşi păstrează puterea de a face minuni.

====Vindecarealui Naaman==== Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, tare şi [[curaj|viteaz]], care avea trecere la stăpânul său şi era ţinut la mare vază (căci prin el izbăvise Domnul pe sirieni), suferea de [[lepră]]. O fetiţă din Israel luată roabă şi fiind în slujba nevestei lui Naaman spune stăpânei sale că proorocul din Samaria l-ar tămădui de lepra lui. Naaman a spus împăratului său acest lucru iar [[împăratul]] îl trimite pe Naaman cu o scrisoare la împăratul Israelului cu rugămintea de a-l scăpa de lepra sa. Când aude împăratul lui Israel îşi rupe hainele spunând că nu e [[Dumnezeu]] să omoare şi să învie şi că nu poate să-l vindece pe Naaman, crezând că împăratul Siriei caută un prilej de ceartă cu el. Elisei îi spune împăratului să-l lase să vină la el şi astfel va şti că este un [[prooroc]] în Israel. Nişte soli din partea lui Elisei îi spun lui Naaman aflat la poarta casei proorocului să se scalde de şapte ori în [[Iordan]] şi va fi sănătos. Naaman se umple de [[mânia|mânie]] spunând că se aştepta ca să se înfăţişeze Elisei însuşi, să cheme Numele Dumnezeului lui, să ducă mâna la locul rănii şi astfel să se vindece de lepră, adăugând că râurile din ţara lui sunt mai bune decât toate apele lui Israel şi că el s-ar fi putut curăţi acolo. Slujitorii lui Elisei îi spun că dacă ar fi făcut un lucru greu dacă i s-ar fi cerut, de ce să nu facă şi un lucru simplu. Atunci Naaman s-a cufundat de şapte ori în Iordan şi s-a curăţit. Naaman se înfăţişează înaintea lui Elisei şi îi spune că acuma cunoaşte că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel. Apoi vrea să-l răsplătească pe Elisei, dar acesta refuză. Naaman îi spune că îl roagă să-i dea pământ cât pot duce doi catâri ca de atunci înainte să nu mai aducă arderi de tot şi jertfe decât Domnului; şi îl mai roagă să-l ierte când se va închina zeităţii siriene alături de stăpânul său.

==Împăraţii lui Israel şi IudaNote==Cartea a 4-a a regilor se concentrează pe evocarea împăraţilor lui [[Israel]] şi [[Iuda]]. (cap1,3, 8.7-25.30), continuând şi sfârşind seria succesorilor lui Solomon începută în [[Cartea III a Regilor]]. Portretele majorităţii împăraţilor vor fi întregite în mod semnificativ în [[II Paralipomena]] (Cartea a doua a cronicilor) (a se vedea articolele referitoare la împăraţii respectivi).<references />

#Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda- ''Studiul Vechiului Testament'', pag 167-173, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4 #''Biblia sau Sfânta Scriptură'', versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, introducere la Cărţile regilor, pag 308-309, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2