Modificări

'''Ilitonul''' (din gr. εἰλύω, „a înveli”) este o bucată de ţesătură roşie țesătură roșie (de obicei din mătase) în care se înveleşte învelește [[antimis]]ul şi și care rămâne permanent pe [[Sfânta Masă|masa altarului]], peste acestea aşezânduașezându-se [[Evanghelie (liturgică)|Sfânta Evanghelie]].

Ilitonul este despăturit odată cu antimisul în timpul [[Sfânta Liturghie|Liturghiei catehumenilor]]. Peste antimis se aşază așază apoi Cinstitele Daruri aduse spre sfinţiresfințire, iar după sfinţire şi sfințire și după [[euharistiaEuharistie|împărtăşireaîmpărtășirea]] cu Sfintele Daruri antimisul se împătureşte împăturește din nou şi și se înveleşte învelește în iliton.

Potrivit interpretării pr. [[Ene BranişteBraniște]], ilitonul era iniţial inițial pânza care se aşternea așternea peste vechile altare creştinecreștine, aceasta fiind ulterior dublată de antimis, păstrându-se numele de iliton doar pentru învelitoarea acestuia. Spre deosebire de antimis, ilitonul nu conţine conține Sfinte [[MoaşteMoaște]].

Din punct de vedere simbolic, ilitonul întruchipează giulgiurile Mântuitorului şiși/sau mahrama care a acoperit capul Acestuia la îngropare. Potrivit altor interpretări, acesta ar mai putea reprezenta şi și scutecele Pruncului [[Iisus Hristos|Iisus]].

 *Pr.Prof.Dr. Ene BranişteBraniște, Prof. Ecaterina BranişteBraniște, ''Dicţionar Dicționar enciclopedic de cunoştinţe cunoștințe religioase'', Editura Diecezană CaransebeşCaransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2