14.992 de modificări
Modificări
→Urcarea pe tronul Moldovei
{{În curs}}
[[Fișier:Vasile_Lupu.png|thumb|240px|<center>Vasile Lupu</center>]]
[[Vasile Lupu]] (n. 1593 - d. [[28 martie]] 1661) a fost Domn al Moldovei de două ori, prima dată între aprilie 1634 – 13 aprilie 1653, iar a doua oară între 8 mai 1653 – 16 iulie 1653.<ref>Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', Editura Cartea Românească1925, Bucureștivol. VII, 1925pp. 15-58.</ref>
A rămas în istorie prin războaiele duse împotriva lui [[Matei Basarab]] (Domnul Țării Românești între anii 1632-1654), dar și prin [[ctitor]]iile sale (cea mai importantă fiind biserica [[Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi|Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași]] ) și aducerea în Moldova a [[moaște]]lor [[Parascheva de la Iași|Sfintei Cuvioase Parascheva]].
==Viața==
Vasile Lupu, născut în 1595, cu numele '''Lupu Coci''', era de origine grecească (din Epir), tatăl său, Nicolai Coci, fiind membru al unei familii influente și bogate din acea zonă. Mama lui era de origine românească, ceea ce poate explica faptul că și el vorbea bine românește.
În 1611 a venit împreună cu tatăl său în Țara Românească, stabilindu-se apoi în Moldova. Acolo s-a căsătorit cu Tudosca (sau Teodosia), fiica lui Costea Buciuc, mare vornic al Țării de Jos.<refname=treiierarhi>[https://sfintiitreiierarhi.mmb.ro/vasile-lupu-ctitorul-manastirii-sfintii-trei-ierarhi ''Vasile Lupu - ctitorul Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi''], 10 iulie 2016</ref> Intrat în rândurile boierimii moldovene, a ajuns la ranguri înalte, ocupând dregătorii importante în Moldova: mare vistiernic (1620-1621)<ref>Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', 1925, vol. VII, p. 17.</ref>, comis (1621), mare spătar (1626-1627), din nou mare vistiernic (1627-1628), mare hatman (1629-1630) și mare vornic al Țării de Jos (1630-1633).<ref>[https://m.moldovenii.md/md/people/844/ ''Vasile Lupu ''], ''Moldovenii.md'', accesat la 28 septembrie 2020</ref>
===Urcarea pe tronul Moldovei===
În aprilie 1634, Vasile Lupu reușește să urce pe tronul Moldovei, în locul lui Moise Movilă, cu sprijinul Porții Otomane, prin mijlocirea lui Abaza Pașa, în timpul expediției acestuia împotriva Poloniei.<ref>Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', 1925, vol. VII, p. 11.</ref>
Bogat, ambițios și mândru (numele de Vasile și l-a luat inspirat de vechii [[Imperiul Bizantin|împărați bizantini]]), datorită prestigiului său pe plan intern și prin legăturile întinse în afara țării, el a reușit să dea o nouă strălucire Moldovei. Cronicarul Miron Costin îl descria ca fiind un „om cu hire înaltă și împărătească”, iar otomanii îl porecliseră „Beiul de aur”.<ref name=treiierarhi/>
===Relațiile cu Matei Basarab===
===Sfârșitul domniei===
...
Vasile Lupu a murit pe [[28 martie]] 1661 la Constantinopol (Istanbul). Mai târziu, osemintele sale au fost aduse la Iași, fiind reînhumate în biserica [[Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi|Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”]], alături de alți membri ai familiei sale.<ref name=treiierarhi/>
===Urmași===
==Ctitor de sfinte lăcașuri==
[[Fișier:Biserica Trei Ierarhi.jpg|thumb|left|300px|Biserica [[Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi|Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi]]]]
Continuând tradiția multor voievozi moldoveni, Vasile Lupu a fost și un important [[ctitor]] de [[Mănăstire|mănăstiri]] și [[Biserică|biserici]]. În cei nouăsprezece ani de domnie, Vasile Lupu a ridicat din temelii un număr de 15 biserici și a realizat refaceri, adaosuri și consolidări la alte 14 edificii religioase.<ref>[https://sfintiitreiierarhi.mmb.ro/vasile-lupu-ctitorul-manastirii-sfintii-trei-ierarhi ''Vasile Lupu - ctitorul Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi''], accesat la 25 octombrie 2020</ref>
Cea mai vestită ctitorie a sa este [[Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi]] sau „Trisfetitele”, gândită a fi și necropolă domnească, ridicată la Iași în 1639. [[Pisanie|Pisania]] gravată în piatră la intrarea din partea sudică a bisericii a păstrat până în prezent inscripția<ref>[https://sfintiitreiierarhi.mmb.ro/istoria-manastirii-sfintii-trei-ierarhi ''Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi: Istorie''], accesat la 25 octombrie 2020</ref>:
:„''Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, iată eu, robul stăpânului Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și închinător al Treimei, Io, Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, și cu Doamna noastră Tudosca și cu dăruiții de Dumnezeu copii Ioan Voievod și Maria și Rucsandra, am zidit această sfântă biserică în numele Sfinților Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur. Și s-a sfințit cu mâna mitropolitului [[Varlaam al Moldovei|Varlaam]] la 7147, mai 6''”.
Biserica mănăstirii, cu [[hram]]ul [[Sfinții Trei Ierarhi]], este unul dintre cele mai celebre monumente arhitectonice medievale din Moldova. Unul dintre motivele care fac ca acest sfânt lăcaș să se situeze printre cele mai originale creații ale artei monumentale românești este contrastul armonios dintre formele arhitecturale, bine reliefate și proporționate, și decorațiile sculptate care acoperă ca o dantelă toate cele patru fațade, inclusiv contraforturile și arhivoltele laterale. Ornamentele exterioare sunt foarte variate: nișe adânci cu arcade fasciculate ca în modelele orientale, colonete ca ale bisericilor rusești, motive geometrice întâlnite în Georgia și Armenia, paramentul împărțit de o centură în formă de sfoară răsucită încadrată de două benzi de marmură decorate în stil renascentist sau baroc. Subliniată printr-o colorare ca a lazuritului, pusă în evidență prin aurire, această ornamentație contribuie la celebritatea pe care biserica Trei Ierarhi a avut-o încă de la zidirea sa.<ref>[http://www.cimec.ro/Monumente/Treier/treiero.htm Aurelian Trișcu, ''Biserica „Sfinții Trei Ierarhi”''], 15 octombrie 1998, ''Cimec.ro'', accesat la 2 noiembrie 2020</ref>
[[Fișier:Golia-biserica.jpg|thumb|300px|Biserica Mănăstirii Golia, Iași]]
O altă ctitorie remarcabilă a lui Vasile Lupu este Biserica [[Mănăstirea Golia|Mănăstirii Golia]] (numită astfel după primul ctitor - marele logofăt Ioan Golia, în secolul al XVI-lea) din Iași. Actuala biserică a lui Vasile Lupu, ridicată între anii 1650-1653 și finalizată în 1660 de fiul său, Ștefăniță Vodă Lupu, se deosebește mult de specificul bisericilor ortodoxe moldovenești din acea perioadă, atât ca formă de construcție cât și ca arhitectură, reprezintând o îmbinare de stiluri, îndeosebi baroc și bizantin. [[Catapeteasmă|Catapeteasma]] bisericii este de o frumusețe deosebită, remarcându-se printr-o sculptură de mare finețe.<ref>[https://www.golia.ro/ce-se-poate-vizita/biserica-manastirii-golia ''Biserica Mănăstirii Golia''], accesat la 2 noiembrie 2020</ref> Tot atunci a fost construit și turnul [[clopotniță]], impresionant prin dimensiuni, având ziduri groase de 2 metri și o înălțime de 29,5 metri. Este singurul turn clopotniță cu terasă, din Țările Române. În trecut, a îndeplinit mai multe funcții, servind ca punct de observare, clopotniță a mănăstirii, închisoare ocazională, loc de adăpost în timpul ciumei din 1819, depozit al tezaurului mănăstirii, sediu al pompierilor din Iași, sediu al postului de radio ''Trinitas'', în prezent fiind muzeu și clopotniță a Mănăstirii Golia.<ref>[https://www.golia.ro/ce-se-poate-vizita/turnul-goliei ''Turnul Goliei''], accesat la 2 noiembrie 2020</ref>
==Aducerea moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva==
Ulterior, moaștele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate în noua [[Catedrala mitropolitană din Iași|Catedrală Mitropolitană din Iași]], după [[Târnosire|sfințirea]] acesteia la [[23 aprilie]] 1887, unde se află și în prezent.<ref name="Catedrala">[http://www.biserici.org/index.php?menu=BI&code=11 ''Catedrala Mitropolitană Iași''], accesat 2 mai 2020</ref>
==Sinodul de la Iași==
:Articol principal: ''[[Sinodul de la Iași]]''
Vasile Lupu a fost principalul susținător, din punct de vedere material și logistic, al [[Sinodul de la Iași|Sinodului de la Iași]], un [[sinod]] panortodox care a avut loc între [[15 septembrie]] și [[27 octombrie]] 1642. Scopul principal al acestui sinod a fost acela de a contracara anumite erori doctrinare de influență catolică și protestantă care pătrunseseră în teologia ortodoxă (prin ''Mărturisirea de credință'' elaborată de [[Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului|Patriarhul Ecumenic]] [[Chiril Lucaris]] și publicată în 1629 la Geneva în latină și în 1633 în greacă, mărturisire care se abătea de la credința ortodoxă) și de a elabora un răspuns teologic-pastoral clar, concis și util pentru clerul și credincioșii ortodocși.<ref name=mcguckin>[https://books.google.com/books?id=JmFetR5Wqd8C&pg=PA325 John Anthony McGuckin, ''The Encyclopedia of Eastern Orthodox Christianity'', Ed. John Wiley & Sons, pag. 325, ISBN 978-1-4443-9254-8]</ref>
În final, Sinodul de la Iași a ratificat catehismul ''Expositio fidei'' al lui [[Petru Movilă]] (''Declarația de credință'', cunoscută și sub numele de ''Mărturisirea Ortodoxă''), o descriere a învățăturilor creștin-ortodoxe într-un format de tip întrebare-răspuns.<ref>[https://www.oxfordreference.com/view/10.1093/oi/authority.20110803100018211 ''Synod of Jassy''], Oxfordreference.com</ref><ref>[https://books.google.com/books?id=auT8VbgOe48C&pg=PA183 A. Edward Siecienski, ''The Filioque: History of a Doctrinal Controversy'', Oxford University Press, pag. 183, ISBN 978-0-19-537204]</ref> ''Declarația de credință'' a devenit fundamentală pentru stabilirea atitudinii lumii ortodoxe față de învățăturile Reformei protestante. Principala contribuție a sinodului a fost restaurarea unității în Biserica Ortodoxă prin promulgarea unei declarații de autoritate convenite de toate bisericile majore.<ref name=mcguckin/>
==Note bibliografice==
<small><references/>{{reflist|2}}</small>
==Bibliografie==
* Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908.
* Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', vol. VII, Editura Cartea Românească, București, 1925.
==Legături externe==
