14.992 de modificări
Modificări
+imagine
{{Biserică|
name= Biserica Ortodoxă Rusă[[File:Russia logo.gif|center]]|
founder= Sf. [[Apostol]] [[Apostolul Andrei (cel Întâi chemat)|Andrei]], Sf. [[Vladimir din Kiev]]|
independence= 1448 |
recognition= 1589 de către [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]] |
primate=Patriarhul [[Alexei II Chiril (RidigerGundiaev) al Moscovei|Patriarhul Alexei al II-leaChiril I]]|
hq=Moscova, Rusia|
territory= Rusia, Ucraina, Belarus, Kazakhstan, Moldova (disputat), unele foste republici sovietice|
possessions= Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Australia, China, Franţa|
language=[[slavona veche|Slavona bisericească]]|
music=[[Cântarea rusească]]|
calendar=[[Calendarul Iulian|Iulian (neîndreptat)]]|
}}
'''Biserica Ortodoxă Rusă''' (''Русская Православная церковь''), cunoscută şi sub numele de '''Patriarhia Moscovei''', este o biserică ortodoxă [[autocefalie|autocefală]], a cincea în ordinea [[diptic]]elor după [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]], [[Biserica din Alexandria|Alexandria]], [[Biserica Antiohiei|Antiohia]] şi [[Biserica din IerusalimOrtodoxă a Ierusalimului|Ierusalim]] şi aflată în comuniune cu acestea. Îşi exercită jurisdicţia asupra creştinilor ortodocşi din Rusia şi din unele ţările slave înconjurătoare ca , precum şi asupra mai multor [[exarhat]] e şi reprezentare patriarhală în jurul lumiireprezentanţe patriarhale din întreaga lume. De asemenea, îşi exercită jurisdicţia şi asupra [[Biserica Ortodoxă a Japoniei|Bisericii Japoniei]] şi asupra creştinilor ortodocşi din China. Actualul întâistătător al Bisericii Ruse este Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii Înalt Prea Sfinţitul Sanctitatea Sa [[Alexei al II-lea Chiril (RidigerGundiaev) din Moscowal Moscovei|Alexei al II-leaChiril I]], Patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii.
Biserica Ortodoxă Rusă şi-a sărbătorit în anul 1988 aniversarea a o mie de ani de existenţă. Biserica Ortodoxă Rusă îşi revendică [[succesiune apostolică|succesiunea apostolică]] de la [[PatriarhBiserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia de Constantinopol]]ul de Constantinopol.
==Jurisdicţie==
În concordanţă cu statutul Bisericii Ortodoxe a Rusiei, jurisdicţia sa include persoane persoanele de confesiune ortodoxă care trăiesc în pe [[teritoriu canonic|teritoriul canonic]] al Bisericii Ortodoxe a Rusiei Ruse, anume în Rusia, Ucraina, [[Biserica Ortodoxă Autocefală Rusă|Belarus]], Moldova, AzerbaijanAzerbaidjan, Kazahstan, KirghistanKîrgîzstan, Letonia, Lituania, TajikistanTadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan, Estonia şi alţi asupra altor creştini ortodocşi care trăiesc în alte ţări şi care au aderat voluntar la această jurisdicţie.
Aceasta include şi bisericile unele Biserici autonome (cu drept de auto-guvernateguvernare) ca:
*[[Biserica Ortodoxă a Estoniei|Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia Moscovei)]]
*[[Biserica Ortodoxă a Lituaniei]]
*[[Biserica Ortodoxă MoldoveneascăMitropolia Moldovei (Patriarhia Moscovei)|Biserica Mitropolia Ortodoxă din Moldovaa Moldovei]] (Republica Moldova)
*[[Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei]]
*[[Biserica Ortodoxă a Ucrainei(Patriarhia Moscovei)|Biserica Ortodoxă a Ucrainei]]
Bisericile cu drept de auto-guvernate guvernare primesc [[mir|Sfântul Mir]]ul de la Patriarhul Patriarhia Moscovei şi îşi desfăşoară activitatea pe baza unui [[tomos]] patriarhal. Dreptul Moscovei de jurisdicţie asupra acestora este contestat de alte biserici Biserici ortodoxe , în unele cazuri (în special în Moldova şi Estonia, dar şi în [[diaspora]]; în plusUcraina, există mai multe grupări schismatice importante de dimensiuni considerabile, aflate în Ucraina care schismă cu Patriarhia Moscovei, îşi doresc o biserică ucraineeană ca biserica Ucrainei să devină [[autocefalie|autocefală]]), datorită schimbărilor produse în frontierele ca urmare a schimbării frontierelor Rusiei (teritoriul canonic al Bisericii din Rusia a fost definit ecumenic în 1589 ca fiind teritoriul acum defunctului acum Imperiu Ţarist).
===[[Convertire]]a slavilor===
Imperiul Kievean Rus Rusiei Kievene (în zilele noastre Ucraina, Belarus şi Rusia) a fost binecuvântat prin activitatea Sfinţilor [[Chiril şi Metodie]], cei [[Întocmai cu Apostolii]], [[luminător|luminătorii]] slavilor. Cu toate că activitatea lor se desfăşura s-a desfăşurat în Moravia (în linii mari echivalentă cu aproximativ pe teritoriul [[Biserica Ortodoxă a Cehiei şi Slovaciei|SlovaciaSlovaciei]] actualăactuale) începând cu anul 863, de lucrarea lor misionară au beneficiat toate ţările slave (în particular mai ales [[Biserica Ortodoxă Bulgară|Bulgaria]], [[Biserica Ortodoxă Sârbă |Serbia]], Ucraina, Belarus şi Rusia).
===Perioada Kieveană kieveană (988-1237)=== Sfinţii Chiril şi Metodie nu au adus populaţiilor slave doar creştinismul, ei au adus bizantinismulci şi cultura bizantină. Slavii au primit o doctrină învăţătură creştină completă complet articulată şi , odată cu ea, o civilizaţie creştină complet dezvoltată. Epoca celor [[Sinoadele Sinoade Ecumenice|Şapte Sinoade]] se încheiase , iar doctrinele dogmele [[Sfânta Treime|TreimiiSfintei Treimi]] şi [[Întruparea Domnului|Întrupării]] făceau deja parte din învăţătura bisericii. Deoarece oamenii ascultau propovăduirea misionarilor în propria lor limbă , iar slujbele se ţineau în slavonă, ei au putut să-şi împroprieze asimileze creştinismulcu uşurinţă.
În jurul anului 864, Patriarhul Fotie a trimis la Kiev (în prezent capitala Ucraineide azi) un episcop, dar a cesta acesta a fost oprit de la propovăduire în anul 878 de cneazul Oleg în 878, care preluase puterea în Kiev, capitala ruşilor din acele timpuride atunci. Totuşi, influenţe creştine din Bizanţ, Bulgaria şi Scandinavia au continuat să pătrundă în regiune.
În 954, Prinţesa [[Olga din de Kiev|Ol'ha (Olga) din Kieva Kievului]] s-a botezat, ceea ce iar aceasta a deschis calea pentru ceea ce se numeşte a fost numit "cel mai mare eveniment din viaţa bisericii ucraineene ucrainene şi ruse", botezul lui cneazului [[Vladimir din Kiev|Vladimir]] şi [[Botezul ruşilor]] din anul 988, prin acest eveniment luând . Atunci a luat naştere '''Biserica Ortodoxă Rusă'''. Nepotul Olgăicneaghinei Olga, Vladimir (care a condus între 980 şi -1015) s-a convertit la creştinism şi s-a căsătorit cu principesa Ana, sora împăratului bizantin. Ortodoxia a devenit religia oficială a statului rus până în anul 1917. (Rusia nu a fost complet convertită la creştinism Influenţa Bisericii se făcea însă simţită atunci mai mult în vremea aceea, iar la început biserica exista oraşe; până în principal în oraşesecolele XIV-XV, în timp ce majoritatea zonelor rurale au rămas păgâne până în secolele XIV şi XV).)
În decursul secolelor X şi -XI, au fost construite numeroase biserici şi mănăstiri. Sfântul [[Antonie al PeşterilorKievului]] a adus tradiţia monastică [[Muntele Athos|atonită]] în Rusia (în prezent în Ucraina) în 1051.
Întreaga Biserică Ortodoxă Rusă a fost la început sub ascultarea canonică a [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhiei de Constantinopol]], patriarhul constantinopolitan aceasta numind [[episcop|mitropolit]]ul din fruntea Bisericii Rusiei Kievene. Până în anul 1237, Mitropolitul ruşilor era a fost grec, (de atunci rămânând a rămas în tradiţia locală a bisericii să i se cânte unui episcop în greacă: ca intonarea imnului ''eis polla eti, despota'' ("Întru mulţi ani, Stăpâne") pentru episcopi să se facă în limba greacă). Majoritatea celorlalţi episcopi erau nativi ruşi de origine rusă sau ucraineniucraineană.
===Tătarii mongoli invadează Invazia tătarilor în Rusia (1237-1448) === În secolul al XII-lea, în perioada divizării Rusiei în mai multe state feudale, Biserica Kieveană Rusă Rusiei Kievene (din Ucraina zilelor noastre) a rămas singura păstrătoare a ideii de unitate, rezistând aspiraţiilor centrifugale centrifuge şi conflictelor feudale printre prinţii dintre cnejii ruşi. Nici chiar invazia tătarilor, acest cataclism uriaş care a lovit puternic Rusia în secolul XIII, nu a reuşit să distrugă Biserica Ortodoxă. Biserica a reuşit să se menţină ca rămână o forţă reală , aducând sprijin şi a fost consolarea alinare poporului în timpul acelor acele vremuri de restrişte. A avut o importantă contribuţie importantă spirituală, materială şi morală la revenirea la unitatea politică în Rusia , privită ca o garanţie a victoriei asupra invadatorilor.
În plus, în acelaşi timp, Marele Duce Alexandru din Novgorod al Novgorodului a câştigat o mare bătălie pe malurile Nevei împotriva suedezilor care fuseseră incitaţi îndemnaţi de Papă să cucerească acestă această ţară pentru Biserica Latină.
(În această perioadă din istoria Bisericii Rusiei au trăit şi sfinţii [[Alexander NevskyAlexandru Nevski]] şi [[Serghie de Radonej]], amândoi sfinţi.)
[[Image:Rublev Trinity.jpg|right|thumb|The [[Ospitalitatea Icoana Sfintei Treimi (a lui AvraamAndrei Rubliov)]]]]Principatele Cnezatele ruse au început să se unească în jurul Moscovei în secolul al XIV-lea. Biserica Ortodoxă Rusă a continuat să joace un rol vital în renaşterea Rusiei unite. Episcopi Mai mulţi ierarhi ruşi celebrii au acţionat ca fost adevăraţi lideri îndrumători spirituali şi asistenţi sfătuitori ai Principilor cnejilor Moscovei. Sfântul Mitropolit [[Alexis din MoscovaAlexei al Moscovei|AlexisAlexei]] (1354-1378) l-a educat pe Principele Dimitry cneazul Dimitrie Donskoy. La fel După cum avea să facă mai târziu şi Sfântul Mitropolit [[Iona al Moscovei|Iona ]] (1448-1471), punându-şi în joc propria autoritate spirituală, el l-a ajutat pe Principele cneazul Moscovei să stingă disputele feudale şi să păstreze unitatea statului prin puterea autorităţii sale. Sfântul [[Serghie de Radonej]], un mare călugăr şi ascet din Biserica Rusiei l-a binecuvântat pe Principele Dimitry Dimitrie Donskoy înainte de bătălia de la Kulikovo, care constituie a constituit începutul luptei pentru eliberarea Rusiei de invadatori.
În aceste acele timpuri, pictorii ruşi au împământenit tradiţia iconografică bizantină primită odată cu convertirea. Pictarea icoanelor s-a dezvoltat printre fii fiii duhovniceşti ai Sfântului Serghie. Una dintre cele mai deosebite frumoase icoane, din punct de vedere estetic, această perioadă este icoana Sfintei Treimi , pictată de Sfântul [[Andrei RublevRubliov]] (1370?-1430?) este pictată în această perioadă.
===Dobândirea auto-guvernării[[autonomie]]i bisericeşti===Eliberându-se de invadatori, statul rus a început să capate capete noi puteri, iar biserica l-a urmat. Până în acel moment, Patriarhul Constantinopolului numea [[întâistătător]]ul Bisericii din Rusia, adică pe Mitropolitul de Moscova. În timpul [[Sinodul de la Ferrara-Florenţa|Sinodului de la Ferrara-Florenţa]], în funcţie fruntea Bisericii Rusiei se găsea afla un mitropolit grec, Isidor. Suporter înfocat Susţinător al unirii cu Roma, Isidor se întoarce la Moscova în anul 1441 şi , unde proclamă unirea Bisericii locale cu Romacea a Romei, aşa cum fusese ea decretată la Florenţa , dar se izbeşte de refuzul categoric al ruşilorde a o accepta. El este întemniţat de către Marele Duce, dar după o vreme i se permite să evadeze şi să fugă , iar el fuge în Italia. Astfel, scaunul mitropolitan rămâne vacant, dar ; ruşii nu pot cere puteau însă un nou cap deoarece până în 1453 mitropolit, căci Biserica din Constantinopol continuă continua să accepte unirea cu florentină. Nevrând să acţioneze pe cont propriu, ruşii amână luarea unei decizii vreme de câţiva ani.Totuşi, în anul 1448, nu mult după Căderea doar cu cinci ani înainte de [[căderea Constantinopolului ]] sub asaltul otoman, un sinod al episcopilor ruşi îl alege drept cap pe Mitropolitul Iona , fără intervenţia şi acordul Constantinopolului, acesta fiind investit cu titlul de Mitropolit al Moscovei şi al tuturor ruşilor.. După anul 1453 , când este abandonată unirea florentină, se restabileşte comuniunea între Biserica Rusiei şi Biserica din Constantinopol, dar de atunci înainte ruşii vor continua aveau să continue să-şi aleagă capul singuri întâistătătorul bisericii. De aici atunci înainte, Biserica Rusă este auto-guvernată. Astfel, Biserica Rusă şi-a câştigat independenţa mai mult prin jocul sorţii decât prin negocieri şi diplomaţieîncepe să se autoguverneze.
===Anti-posesioniştii ===
===Instituirea Patriarhiei ruse===În anul 1588, Marele Duce Teodor I al Moscovei a cerut Patriarhiei Constantinopolului permisiunea de a înfiinţa o nouă patriarhie pentru poporul rus. Întrebarea a fost remisă şi celorlalţi Patriarhi - ai Alexandriei, Antiohiei şi Ierusalimului. Aceştia au stabilit împreună că, deşi Sinoadele stabiliseră înfiinţarea a doar cinci patriarhii, a această chestiune nu era de drept divin, ci doar o soluţie [[eclesiologie|eclesiologică]] de moment; astfel, cererea Rusiei a fost aprobată. În anul 1589, Mitropolitul [[Iov din Moscova al Moscovei]] a devenit primul patriarh rus şi ; astfel este a fost recunoscută [[autocefalie|autocefalia]] Bisericii Ruse. Celelalte patriarhii ortodoxe ([[Biserica Ortodoxă a AntiohieiConstantinopolului|AntiohiaConstantinopolul]], [[Biserica Ortodoxă a AlexandrieiAntiohiei|AlexandriaAntiohia]], [[Biserica Ortodoxă a IerusalimuluiAlexandriei|IerusalimAlexandria]] şi [[Biserica Ortodoxă a ConstantinopoluluiIerusalimului|ConstantinopolIerusalimul]]) i-au recunoscut [[Biserica Ortodoxă Rusă|Moscovei]] dreptul de a exista de sine-stătător ca a cincea Biserică-soră, definindu-i [[teritoriu canonic|graniţele canonice]] ca fiind aceleaşi cu cele ale Imperiului Rus. ==Perioada modernă==
===Reformele interne===
Când [[Nikon din Moscovaal Moscovei]] a devenit întâistătătoral Bisericii Rusiei, Biserica Rusiei era angajată într-un proces de actualizare şi corectare a cărţilor de cult. O contribuţie importantă la aceasta a avut-o însuşi Patriarhul Nikon, o personalitate puternică şi şi un reformator ilustru al bisericii. Datorită opresiunii tătarilor, în cărţile de cult se făcuseră greşeli numeroase de către scribii ignoranţi. Nikon a corectat cu grijă şi a restabilit cărţile de slujbă, prin comparaţie cu cele din limba greacă ale ([[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii Constantinopolului]]), şi a introdus multe reforme practice. Dar zelul său i-a adus mulţi inamici, astfel încât el a murit în exil.
Reformele au provocat ruperea de biserică a celor care considerau că toate cărţile de cult şi practicile bisericeşti erau integral de inspiraţie dumnezeiască şi nu era admisibilă nici o schimbare. Unii [[preot|preoţi]] şi credincioşi au refuzat să adopte reformelor liturgice ale Patriarhului Nikon şi au fost anatemizaţi de autorităţile bisericeşti. Aceste grupuri au devenit cunoscute sub numele de [[rascolnici]] sau "vechii credincioşi". O parte din ei au rămas în Rusia, fiind alternativ persecutaţi şi protejaţi de autoritatea politică, iar alţii au emigrat în alte ţări (între care pe teritoriul României de astăzi - comunitatea lipovenilor). Unele dintre comunităţile Vechilor Credincioşi se află în prezent sub ascultarea [[Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei|Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei]] {{citare}}. În anul 1688, [[Biserica Ortodoxă Ucraineană|Mitropolia Kievului]] a fost transferată de sub jurisdicţia [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]] sub aceea cea a Moscovei, aducând milioane de noi credincioşi şi şase eparhii sub controlul general al jurisdicţia Patriarhiei Ruse.
===Biserica Sinodală (1700-1917)===
Începutul secolului al XVIII-lea în Rusia a fost marcat de vastele reformele întreprinse de curăţenie ale lui ţarul Petru I(cel Mare). Aceste reforme nu au lăsat neatinsă nici biserica neatinsă. După moartea Patriarhului [[Adrian al Moscovei|Adrian]] în anul 1700, Petru I a amânat alegerea unui nou patriarh al bisericii , deoarece se temea de un nou Nikon. El În anul 1721, el a înfiinţat în 1721, o administraţie colectivă supremă cunoscută sub numele de Sfântul [[Sfântul Sinod|Sinodul]] Sfânt şi de GuvernareGuvernant. Constituirea Sinodului nu s-a bazat pe Canonul Legislativ Ortodox canoanele Bisericii Ortodoxe, ci pe sinoadele reproducea modelul sinoadelor ecleziastice protestante din Germania. Membrii ei Sinodului nu erau aleşi de biserică , ci erau nominalizaţi numiţi direct de către ţar, iar ţarul care putea să-i demită dacă vroiadupă bunul său plac.
Sfântul Sinod Guvernant a fost constituit stabilit la St. Sankt Petersburg, şi era format din doisprezece membriimembri: patru arhiepiscopi, şase arhimandriţi şi doi protopopi. Această adunare era prezidată de Mitropolitul de St. Petersburg, dar care nu şi se număra printre cei doisprezece, şi erau supuşi afla sub ascultarea ţarului. Sfântul Sinod publica remitea în fiecare an ţarului un raport de activitate printr-un procuror , prin intermediul unui delegat mirean, care procuratorul bisericesc; acesta administra ''de fapt administra facto'' Biserica Rusiei. În timp ce un patriarh, numit pe viaţă ar fi putut să îl înfrunte direct pe ţar, un membru al membrii Sfântului Sinod , numiţi direct de acesta, nu avea ocazii să facă pe eroulaveau nici o posibilitate de protest: era pensionat pur şi simplula cel mai mic gest de nesupunere, erau excluşi din sinod. Sinodul Acest sinodul a rămas corpul organismul suprem al de conducere a bisericii din Rusia pentru timp de aproape două sute de ani.
În această perioadă, Biserica Rusiei era împărţită în 58 de eparhii , cu câte un episcop pentru fiecare eparhie. Aceşti episcopi Eparhiile erau împărţiţi reunite în trei mitropolii. Acestea aveau sediul În , respectiv cele de Kiev, Moscova şi St. Sankt Petersburg.
Sub domnia lui Alexandru I (1801-1825), după cucerirea Georgiei, Biserica Ortodoxă de [[Biserica Ortodoxă a Georgiei|aici]] îşi pierde [[autocefalie|autocefalia]], fiind înglobată în Biserica Rusă, cu statutul de [[exarhat]].
În secolul al XIX-lea, în Rusia se dezvoltă un curent de gândire semnificativ în Rusia a fost care ia treptat amploare, anume cel slavofil, ; între ai cărei reprezentanţi reprezentanţii acestuia îi amintim pe'''[[Alexei Homiakov]], Ivan Kireevski, Constantin Aksakov etc...''' AcestaAcest curent de gândire, însoţit de ideologia pan-slavistăşi susţinând pretenţiile expansioniste ale Imperiului rus, vedea redescoperă şi promovează ideea că Moscova drept era A Treia Romă (şi ultima), şi era astfel menită să devină capitală a unui Imperiu ortodox menit care ar fi urmat să se extindă asupra întregului spaţiu balcanic şi ortodox.
În perioada domniei ţarului Nicolae I (1825-1855), politica autorităţilor cu privire la cultele religioase devine deosebit de restrictivă. În ceea ce priveşte Biserica Ortodoxă, procuratorii, funcţionari instituiţi de ţar, aveau dreptul de a se implica în activitatea şi funcţionarea internă a acesteia. Regimul instituit de Nicolae I interzice totodată ca Între altele, în Biserică să se facă traduceri ale această perioadă este interzisă traducerea Bibliei în limba rusă vulgarăvorbită şi integrarea acestora în practica bisericească.
===Biserica în perioada bolşevică===
În aceste clipe dificile pentru Biserica Ortodoxă Rusă, a fost interzisă publicarea timpul celui de literatură religioasă, au fost omorâţi sau încarceraţi o mare parte dintre episcopi şi clericii ortodocşi, Biserica nemaiavând acces la viaţa publică. Arestările clericilor, episcopilor şi măsurile represive luate contra Bisericii s-au intensificat din 1935; în perioada 1937-1939 a fost nimicit aproape tot corpul episcopal al Doilea Război Mondial însă, situaţia Bisericii Ortodoxe Ruse. Prin 1939 mai existau mai se îmbunătăţeşte puţin de 100 de parohii în funcţiune, doar patru episcopi şi 4 arhierei-vicari, care au continuat să-şi deşfăşoare activităţile religioase în clandestinitatecomparaţie cu perioada precedentă. Constituţia sovietică din 1938 prevedea, Dată fiind situaţia militară critică în privinţa religieicare se găsea Rusia ca urmare a invaziei germane, doar "libertatea cultului Stalin face apel şi la Biserica Ortodoxă pentru a propagandei ''anti''religioase" susţine pe cât posibil (subl. noastrămai ales moral). La sfârşitul anilor '30, ca instituţie, Biserica Ortodoxă din URSS se afla în pragul lichidării: baza sa materială, structura organizatorică şi activitatea «Sfântului Sinod» erau la acea dată aproape inexistente; dispăruse posibilitatea pregătirii de noi preoţi, în timp ce mulţi clerici trupele ruseşti şi credincioşi erau arestaţi şi deportaţi sau executaţi, iar numărul lăcaşurilor bisericeşti scădea continuu. Mai înainte efortul de Revoluţia rusă existau aproximativ 54.000 de [[parohie|parohii]] şi peste 150 de [[episcop]]i. În timpul guvernării staliniste, cea mai mare parte a bisericilor au fost demolate sau au fost profanate şi lăcaşurile au primit alte întrebuinţări, iar peste 50.000 de preoţi au fost executaţi sau trimişi în lagăre de muncă, în special în perioada marilor epurări din 1936-1937război.
După moartea fericitului patriarh Serghie (mai 1944), este ales patriarh Mitropolitul Alexei al Leningradului. Ierarhul ajunge , care devine în 1945 Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii.
Din anul 1946, viaţa bisericească a instituţilor instituţiilor externe ale Patriarhiei Moscovei este a fost condusă de I.P.S.Mitropolit Nicolae al Krutiţelor, care exercită a exercitat totodată şi funcţiile arhiepiscopeşti autoritatea episcopală pentru cele eparhiile care nu au aveau episcopi proprii. În această perioadă, un rol important în Biserică l-au jucat Secţia de relaţii externe a Patriarhiei Moscovei şi mitropolitului Nicolae, aflat la conducerea ei. Primele acţiuni ale acestuia din urmă au constat în restabilirea urgentă a contactelor externe ale Patriarhiei Moscovei, legături lichidate de stat în anii '30. Procesul a fost mai uşor observabil spre sfârşitul războiului. Astfel, la Sinodul din ianuarie 1945 au sosit la Moscova reprezentanţi din partea a opt Biserici Ortodoxe autocefale.
Una din principalele preocupări ale ierarhiei ruse în primii ani postbelici a fost readucerea în sânul Bisericii a grupărilor desprinse în perioada interbelică. La aceasta se adaugă aşa numita problemă a , inclusiv chestiunea "reunificării " Bisericii greco-catolice din Ucraina cu Biserica Ortodoxă Rusă. Dacă "Biserica Vie" şi "Biserica din Catacombe", grupări desprinse în perioada interbelică, s-au reunificat relativ uşor cu Patriarhia, lucrurile au stat cu totul altfel în ceea ce priveşte Biserica Unită din Ucraina. Protoiereul Vladislav Ţâpin Ţîpin consideră că actul reunificării a fost o refacere a unităţii Bisericii Ortodoxe, ruptă în urma Sinodului Unionist de la Brest din 1596,însă recunoaşte că mulţi clerici uniţi au fost ucişi sau persecutaţi fără a avea vreo vină în ceea ce priveşte colaborarea sub pretextul colaborării lor cu administraţia germană şi cu Organizaţia Naţionaliştilor Ucrainieni, Ucraineni (principalele acuzaţii ce se aduceau care li s-au adus în aceea vreme prelaţilor şi clericilor Bisericii Unite din Ucraina).
===După Stalin===
După moartea lui Stalin , relaţiile dintre Biserică şi Stat au început să se deterioreze din nou. Până la ''Perestroika'', exprimarea publică a convingerilor religioase – creştine sau de alt fel, a fost privită cu ochi răi de către autorităţi. Persoanele cu convingeri religioase cunoscute nu puteau deveni membre ale Partidului Comunist, limitându-li-se astfel în mod drastic posibilităţile de afirmare profesională şi socială. În toate universităţile, studenţii trebuiau să urmeze cursuri de "Ateism Ştiinţific". KGB-ul, poliţia politică sovietică, îşi infiltrează un mare număr de agenţi între slujitorii Bisericii Ortodoxe, precum şi în rândul celorlalte culte. În acelaşi timpînsă, mulţi oameni au rămas, făţiş sau pe ascuns, credincioşi. În anul 1987, doar în Federaţia Rusăcadrul Federaţiei Ruse din cadrul URSS, între 40% şi 50% dintre nou-născuţi (în funcţie de religie) au fost botezaţi şi peste 60% dintre cei decedaţi au avut parte de servicii religioase la înmormântare. La data de 1 iulie 1957, cele 73 eparhii ale Bisericii Ortodoxe Ruse din U.R.S.S.erau păstorite de 7 mitropoliţi, 37 arhiepiscopi şi 29 episcopi. Mulţi episcopi şi clerici care petrecuseră vreme îndelungată în exil s-au reîntors în patrie în cursul ultimilor ani ai regimului comunist.
== Starea Bisericii ruse Ortodoxe Ruse în zilele noastre ==Astăzi Biserica Ortodoxă Rusă este Biserica ortodoxă cu cel mai mare număr de credincioşi. Peste 90% dintre etnicii ruşi se declară creştini ortodocşi. Numărul de oameni care participă în mod regulat de slujbe este mult mai relativ redus, dar creşte în fiecare a crescut de la an la an. Biserica Ortodoxă Rusă are peste 23.000 de parohii,( dintre acestea, care peste 50% (14,700) sunt se află în Ucraina., [http://www.risu.org.ua/library/doc/MP_canter.pdf]) , 154 [[episcop]]i, 635 [[mănăstire|mănăstiri]], 102 şcoli bisericeşti, în primul rând pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, deşi există un mic număr de parohii şi în alte ţări. Până la Revoluţia bolşevică, Biserica Ortodoxă era cel mai mare proprietar de pământuri din Imperiul Rus, (aproximativ 49,000 km²). O bună parte a acestor terenuri au fost retrocedate Bisericii până în anul 2004.
===Relaţiile cu alte confesiuni şi religii===
Problema proliferării altor confesiuni creştine în Rusia este extrem de sensibilă pentru Biserica Ortodoxă Rusă, deoarece Biserica a ieşit de puţină vreme din epoca persecuţiilor antireligioase sovietice. Susţinătorii acestui punct de vedere al Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe ruse văd tind astfel să vadă prozelitismul catolic sau neoprotestant ca pe o formă de "concurenţă" neloială a acestor culte faţă de ea, în situaţia în care de-abia aceasta îşi revine cu greu după 70 de ani de represiune comunistă. Ca şi celelalte Biserici Ortodoxe din ţări foste comuniste, Biserica rusă nu era pregătită pentru a face faţă unei libertăţi religioase complete.
===Legislaţie===
După o lege foarte permisivă emisă în anul 1993, autorităţile Federaţiei Ruse au emis în anul 1997 ''Legea libertăţii de conştiinţă şi de asociere religioasă''. Conform prevederilor Legii din 1997, înregistrarea de noi asociaţii religioase este relativ dificilă, astfel că acele organizaţii religioase care nu pot aduce dovezi clare ale prezenţei lor continue pe teritoriul Rusiei în ultimii 15 ani, suportă limitări semnificative ale posibilităţii de a face prozelitism. Legea a fost dată pentru a combate în mod oficial cultele considerate distructive. Mişcările religioase mai mici, (în special [[baptism|baptiştii]] ca şi membrii altor culte neoprotestante aduse în Rusia de misionari misionarii occidentali în ultimul deceniu), consideră că statul acordă un suport inechitabil unei singure confesiuni şi le reprimă altelepe celelalte. Acestea acuză faptul că legea este astfel formulată încât, ''de facto'', orice organizaţie religioasă, indiferent cât de veche ar fi, dar care nu poate aduce documente privind funcţionarea ei pe teritoriul Uniunii Sovietice (deci de mai înainte de căderea comunismului), este în mod automat considerată "distructivă". Astfel, Legea stabileşte o distincţie între cultele recunoscute şi care se bucură de drepturi depline (aşa cum sunt Biserica Ortodoxă Rusă, [[islam]]ulislamul, [[budism]]ul budismul şi [[iudaism]]ul)şi alte confesiuni, care nu beneficiază de aceste drepturi.
Datorită rolului istoric şi cultural recunoscut al Bisericii Ortodoxe Ruse, atitudinea autorităţilor ruse postcomuniste pare să favorizeze Biserica Ortodoxă. Este un lucru obişnuit ca preşedintele Rusiei să se întâlnească cu [[patriarh]]ul cu ocazia sărbătorilor religioase importante cum ar fi de Sfintele [[Învierea Domnului|Paşti]]. Întâlnirile cu liderii religiilor budistă sau musulmană sunt mai rare. Confesiunile Nici confesiunile protestante şi sau neoprotestante, dar nici Biserica Catolică nu beneficiază de recunoaşterea guvernamentală.
===Observaţii===
Biserica Ortodoxă Rusă (Patriarhia Moscovei) nu este unul şi acelaşi lucru trebuie confundată cu [[Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei]], formată după Revoluţia bolşevică de comunităţile de ruşi emigranţi care refuzau să recunoască autoritatea Bisericii ruse pe care o considerau dominată de comunişti. Biserica Ortodoxă Rusă din exil se află sub ascultarea canonică Comuniunea între cele două Biserici ruse s-a [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhiei de Constantinopol]]{{cit}}restabilit în anul 2007.
Una din problemele foarte sensibile din istoria Bisericii Ortodoxe Ruse contemporane a fost şi rămâne statutul Bisericii Ucrainene, scindată în trei facţiuni concurente, dintre care două reclamă autocefalia, iar una se află sub ascultarea Bisericii Ortodoxe Ruse (aceasta din urmă este cea recunoscută de către comuniunea Bisericilor Ortodoxe).
===Misiune===
==Surse==
==Bibliografie==
==Legături externe==
* [http://www.mospat.ru/?lng=1 Situl web oficial al '''Bisericii Ortodoxe Ruse''']* [http://ro.orthodoxlinks.info/orthorus/ Biserica Ortodoxă Rusă]* [http://www.pravoslavie.ru/english/ Pravoslavie.Ru]* [http://eng.sedmitza.ru/ Sedmitza.Ru]*[http://www.mospat.ru/index.php?lng=1 Church of RussiaBiserica Ortodoxă Rusă] official website in English- site oficial în limba engleză.*[http://www.patriarchia.ru/ Patriarchia.RU] official portal of the Moscow Patriarchate - portalul oficial al Patriarhiei Moscovei (Russian onlydoar în limba rusă)* [http://www.cnewa.org/ecc-bodypg.aspx?eccpageID=17&IndexView=toc Eastern Christian Churches: The Orthodox Church of Russia] by , articol de Ronald Roberson, a Roman Catholic priest and scholarpreot şi istoric romano-catolic.
<!--- * [http://www.pravos.org/index.htm Commission Dialogue Moscow Patriarchate-Church outside Russia] --->
*[http://www.risu.org.ua/library/doc/MP_canter.pdf Canonical Territory of the Moscow Patriarchate: An Analysis of Contemporary Russian Orthodox Thought], by Frde Pr. Dr. J. Buciora, Ph.D. (a paper criticizing the actions of the MP outside Russiao lucrare critică despre acţiunile Patriarhiei Moscovei în afara Rusiei)*[http://www.orthodoxa.org/GB/orthodoxy/canonlaw/russianterritory.htm The Russian Canonical Territory], from the website of the [[Church of Estonia]] pe siteul Bisericii Estoniei (o critică a paper critical of the MP's actions in acţiunilor Patriarhiei Moscovei în Estonia).
{{Biserici}}
[[Categorie:JurisdicţiiJurisdicții|Rusia]]
[[en:Russian Orthodox Church]]
[[es:Iglesia Ortodoxa de Rusia]]
[[fr:Église de Russie]]
[[ru:Русская Православная Церковь]]