14.992 de modificări
Modificări
+imagine
{{Biserică|
name= Patriarhia de MoscovaBiserica Ortodoxă Rusă[[File:Russia logo.gif|center]]|founder= Sf. [[Apostol]] [[Apostolul Andrei (cel Întâi chemat)|Andrei]], Sf. [[Vladimir de din Kiev]]|
independence= 1448 |
recognition= 1589 by de către [[Church of ConstantinopleBiserica Ortodoxă a Constantinopolului|ConstantinopleConstantinopol]] |primate=Patriarhul [[Alexei II Chiril (RidigerGundiaev) of Moscowal Moscovei|Patriarch Alexei IIChiril I]]|
hq=Moscova, Rusia|
territory=Rusia, Ucraina, Belarus, Kazakhstan, Moldova (disputat), unele foste republici sovietice|
possessions= Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Australia, China, Franţa|
language=[[Church Slavonicslavona veche|Slavona bisericească]]|music=[[Russian ChantCântarea rusească]]|calendar=[[Julian CalendarCalendarul Iulian|JulianIulian (neîndreptat)]]|
population=90,000,000[http://www.cnewa.org/ecc-bodypg.aspx?eccpageID=17]|
website=[http://www.mospat.ru/ Church of RussiaBiserica Ortodoxă Rusă]
}}
'''Biserica Ortodoxă Rusă''' (''Русская Православная церковь''), cunoscută şi sub numele de '''Patriarhia Moscovei''', este o biserică ortodoxă [[autocefalie|autocefală]], a cincea în ordinea [[diptic]]elor după [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]], [[Biserica din Alexandria|Alexandria]], [[Biserica Antiohiei|Antiohia]] şi [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalim]] şi aflată în comuniune cu acestea. Îşi exercită jurisdicţia asupra creştinilor ortodocşi din Rusia şi din unele ţările slave înconjurătoare, precum şi asupra mai multor [[exarhat]]e şi reprezentanţe patriarhale din întreaga lume. De asemenea, îşi exercită jurisdicţia şi asupra [[Biserica Ortodoxă a Japoniei|Bisericii Japoniei]] şi asupra creştinilor ortodocşi din China. Actualul întâistătător al Bisericii Ruse este Sanctitatea Sa [[Chiril (Gundiaev) al Moscovei|Chiril I]], Patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii.
Biserica Ortodoxă Rusă şi-a sărbătorit în anul 1988 aniversarea a o mie de ani de existenţă. Biserica Ortodoxă Rusă îşi revendică [[succesiune apostolică|succesiunea apostolică]] de la [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia de Constantinopol]].
==Jurisdicţie==
În concordanţă cu statutul Bisericii Ortodoxe a Rusiei, jurisdicţia sa include persoanele de confesiune ortodoxă care trăiesc pe [[teritoriu canonic|teritoriul canonic]] al Bisericii Ortodoxe Ruse, anume în Rusia, Ucraina, [[Biserica Ortodoxă Autocefală Rusă|Belarus]], Moldova, Azerbaidjan, Kazahstan, Kîrgîzstan, Letonia, Lituania, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan, Estonia şi asupra altor creştini ortodocşi care trăiesc în alte ţări şi care au aderat voluntar la această jurisdicţie.
Aceasta include şi unele Biserici autonome (cu drept de auto-guvernare) ca:
*[[Biserica Ortodoxă a Estoniei|Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia Moscovei)]]
*[[Biserica Ortodoxă a Lituaniei]]
*[[Mitropolia Moldovei (Patriarhia Moscovei)|Mitropolia Ortodoxă a Moldovei]] (Republica Moldova)
*[[Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei]]
*[[Biserica Ortodoxă a Ucrainei (Patriarhia Moscovei)|Biserica Ortodoxă a Ucrainei]]
Bisericile cu drept de auto-guvernare primesc [[mir|Sfântul Mir]] de la Patriarhia Moscovei şi îşi desfăşoară activitatea pe baza unui [[tomos]] patriarhal. Dreptul Moscovei de jurisdicţie asupra acestora este contestat de alte Biserici ortodoxe, în unele cazuri (în special în Moldova şi Estonia, dar şi în [[diaspora]]; în Ucraina, mai multe grupări de dimensiuni considerabile, aflate în schismă cu Patriarhia Moscovei, îşi doresc ca biserica Ucrainei să devină [[autocefalie|autocefală]]), ca urmare a schimbării frontierelor Rusiei (teritoriul canonic al Bisericii din Rusia a fost definit ecumenic în 1589 ca fiind teritoriul acum defunctului Imperiu Ţarist).
==Istoria timpurie==
Potrivit tradiţiei, Sfântul [[Apostolul Andrei|Andrei]] cel Întâi Chemat, în timp ce propovăduia [[evanghelie|Evanghelia]], s-a oprit pe dealurile Kievului ca să binecuvânteze viitorul oraş. Însă Sfântul [[Fotie cel Mare|Fotie]], Patriarhul Constantinopolului (858-861‚ 878-886) este cel care a iniţiat o campanie misionară de amploare în rândul slavilor.
===[[Convertire]]a slavilor===
Imperiul Rusiei Kievene (în zilele noastre Ucraina, Belarus şi Rusia) a fost binecuvântat prin activitatea Sfinţilor [[Chiril şi Metodie]], cei [[Întocmai cu Apostolii]], [[luminător|luminătorii]] slavilor. Cu toate că activitatea lor s-a desfăşurat în Moravia (aproximativ pe teritoriul [[Biserica Ortodoxă a Cehiei şi Slovaciei|Slovaciei]] actuale) începând cu anul 863, de lucrarea lor misionară au beneficiat toate ţările slave (mai ales [[Biserica Ortodoxă Bulgară|Bulgaria]], [[Biserica Ortodoxă Sârbă|Serbia]], Ucraina, Belarus şi Rusia).
===Invazia tătarilor în Rusia (1237-1448) === În [[1448]] secolul al XII-lea, în perioada divizării Rusiei în mai multe state feudale, Biserica Ortodoxă Rusă Rusiei Kievene (din Ucraina zilelor noastre) a rămas singura păstrătoare a devenit independentă ideii de unitate, rezistând aspiraţiilor centrifuge şi faţă de [[Patriarhia de Constantinopol]]conflictelor feudale dintre cnejii ruşi. [[Mitropolitul Iona]]Nici chiar invazia tătarilor, instalat care a lovit puternic Rusia în funcţie de Consiliul Episcopilor Ruşi în 1448secolul XIII, nu a reuşit să distrugă Biserica Ortodoxă. Biserica a fost investit cu titlul reuşit rămână o forţă reală, aducând sprijin şi alinare poporului în acele vremuri de [[Mitropolit al Moscovei]] restrişte. A avut o importantă contribuţie spirituală, materială şi al tuturor ruşilor. Acest lucru s-morală la revenirea la unitatea politică în Rusia, privită ca o garanţie a întâmplat cu numai cinci ani mai înainte de [[Căderea Constantinopolului]] din [[1453]]victoriei asupra invadatorilor.
În [[1589]] mitropolitul Moscovei a devenit primul [[patriarh]] al Moscovei şi al tuturor ruşilorplus, făcând astfel Biserica Ortodoxă Rusă [[autocefalie|autocefală]]. Celelalte patriarhii ortodoxe ([[Antiohia]]în acelaşi timp, [[Alexandria, Egipt|Alexandria]], [[Ierusalim]] şi [[Constantinopol]]) i-au recunoscut Moscovei dreptul de Marele Duce Alexandru al Novgorodului a exista câştigat o mare bătălie pe malurile Nevei împotriva suedezilor care fuseseră îndemnaţi de sine-stătător ca a cincea biserică-sorăPapă să cucerească această ţară pentru Biserica Latină.
În secolele al XV-lea-XVI-lea, Biserica Ortodoxă Rusă (Patriarhia Moscovei) nu este unul şi acelaşi lucru cu îndeosebi mănăstirile ajunseseră printre dintre cei mai mari proprietari de pământ din Rusia: aproape o treime din pământul Rusiei aparţinea mănăstirilor. Sfântul [[Biserica ortodoxă rusă Nil Sorski|Nil din afara RusieiSora]] (cunoscută de asemenea ca '''Biserică ortodoxă rusă''' în afara graniţelor ţăriiNil Sorski, 1433?-1508), care un monah dintr-o sihăstrie îndepărtată din pădurile de dincolo de Volga a fost formată lansat un atac la adresa acestei stări de comunităţile ruşilor emigranţi şi care refuzau să recunoască autoritatea bisericii ruse dominată fapt, îndeosebi asupra faptului că mănăstirile erau proprietare de comuniştipământuri. Biserica Ortodoxă Rusă din exil se află sub ascultarea canonică a Sfântul [[Patriarhia Iosif de ConstantinopolVolokolamsk|Patriarhiei de ConstantinopolIosif]], Stareţ al Mănăstirii Volokolamsk (1439-1515), s-a ridicat în apărarea dreptului mănăstirilor de a deţine pământ. Acest episod a devenit cunoscut ca disputa dintre "Posesionişti" (adepţii proprietăţii) şi "Anti-Posesionişti" (partizanii sărăciei).
Sfântul Sinod era format din cei mai influenţi mitropoliţi, arhiepiscopi şi episcopi. Teritoriul Moscova însăşi era administrată de un arhiepiscop împreună cu eparhiile Vladimir (1721-1745), Sevsk (1745-1764) şi Kaluga (1764-1799), iar mai târziu, după comasarea cu Kaluga (1799-1917), de un mitropolit .
În perioada sinodală, Biserica a acordat o atenţie deosebită educaţiei religioase şi misiunii în diferitele provincii ale Rusiei. Pe parcursul a două secole, [[misiune|misionarii]] ruşi au călătorit prin întreaga Siberie şi până în Alaska, iar mai apoi în Statele Unite. Multe biserici vechi au fost restaurate şi au fost construite
altele noi.
În 1700această perioadă, după moartea Patriarhului Adrian, Petru cel Mare a intervenit în numirea succesorului , în 1721 a hotărât ca «Sfântul Sinod» să conducă Biserica Ortodoxă Rusă, şi a mutat reşedinţa ei , care Rusiei era la Moscova, la Petersburg,oraş întemeiat chiar de el împărţită în 1703. Biserica a devenit un fel 58 de marionetăeparhii, ar căror sfori erau trase de ţar, care putea face tot ce considera el necesar în domeniul bisericesc. Prin desfiinţarea Patriarhiei ruse şi introducerea Colegiului duhovnicesc, ,,Regulamentul spiritual” (1721) al lui Petru cel Mare (1682-1725) a modificat doctrina eclesiologică, ţarul devenind controlor şi, indirect, şef al Bisericii, care nu mai este o instituţie de drept divin, ci cu câte un departament al statuluiepiscop pentru fiecare eparhie. Titlul de Ţar, derivat din titlul roman Cezar, ajuns Eparhiile erau reunite în rusă prin bizantinul Kaisartrei mitropolii, a fost abolit oficial în 1712 respectiv cele de Petru cel MareKiev, dar a fost folosit în mod neoficial de-a lungul domniei lui NicolaeMoscova şi Sankt Petersburg.
În perioada lui Nicolae I (1825secolul al XIX-1855)lea, procuratorii erau consideraţi mâna dreaptă a ţaruluiîn Rusia se dezvoltă un curent de gândire care ia treptat amploare, , dintre care anume cel slavofil; între reprezentanţii acestuia îi amintim pe Protasov[[Alexei Homiakov]], Ivan Kireevski, care avea dreptul Constantin Aksakov etc. Acest curent de a se implica în activitatea internă a Bisericiigândire, deoarece Biserica era o instituţie ,ce putea fi manevrată însoţit de guvernele ţariste. În anul 1839ideologia pan-slavistă şi susţinând pretenţiile expansioniste ale Imperiului rus,redescoperă şi promovează ideea că Moscova era A Treia Romă (se face revenirea rutenilor la ortodoxieşi ultima) pe vremea când Protasov şi era la putere ,ucrainienii din Austro-Ungaria , devin din nou creştini ortodocşi, iar guvernul ţarist astfel menită să devină capitală a fost silit unui Imperiu ortodox care ar fi urmat să-i pedepsească pe toţi cei care au participat la revoluţiile din 1820 se extindă asupra întregului spaţiu balcanic şi 1861ortodox.
În timpul ţarului Alexandru perioada domniei lui Nicolae al II/Saşa ( 1855-1881)lea administrarea treburilor bisericeşti a fost încredinţată oberprocurorului Constantin Pobiedonosţev, au fost întemeiate multe seminariiconsiderat cel mai puternic procurator in întreaga perioadă sinodală, care cu timpul au devenit pepiniere având putere mai mare chiar decât Sinodul dirigent; el garanta dreptul împăratului de nihiliştia confirma lucrările Sinodului dirigent. Era un anti-occidental, iar alături adept al principiilor impuse în Biserică de Filaret al MoscoveiPetru cel Mare, Alexandru II, a desfiinţat iobăgia sancţionând aspru orice abatere de la acestea: în 1861. În 18 februarie Alexandru IItot imperiul ţarist, a semnat actul început o lungă serie de desfiinţare a şerbieimasacre. De abia după anul 1905 bisericile au avut dreptul la autonomie şi la libertatea religioasă.
Una din principalele preocupări ale ierarhiei ruse în primii ani postbelici problemele foarte sensibile din istoria Bisericii Ortodoxe Ruse contemporane a fost readucerea în sânul Bisericii a grupărilor desprinse în perioada interbelică. La aceasta se adaugă aşa numita problemă a reunificării Bisericii greco-catolice din Ucraina cu Biserica Ortodoxă Rusă. Dacă "Biserica Vie" şi "Biserica din Catacombe", grupări desprinse în perioada interbelică, s-au reunificat relativ uşor cu Patriarhia, lucrurile au stat cu totul altfel în ceea ce priveşte Biserica Unită din Ucraina. Protoiereul Vladislav Ţâpin consideră că actul reunificării a fost o refacere a unităţii rămâne statutul Bisericii OrtodoxeUcrainene, ruptă scindată în urma Sinodului Unionist de la Brest din 1596trei facţiuni concurente,însă recunoaşte că mulţi clerici uniţi au fost ucişi sau persecutaţi fără a avea vreo vină în ceea ce priveşte colaborarea cu administraţia germană şi Organizaţia Naţionaliştilor Ucrainienidintre care două reclamă autocefalia, acuzaţii ce iar una se aduceau în aceea vreme prelaţilor şi clericilor află sub ascultarea Bisericii Unite Ortodoxe Ruse (aceasta din Ucrainaurmă este cea recunoscută de către comuniunea Bisericilor Ortodoxe).
[[en:Russian Orthodox Church]]
[[es:Iglesia Ortodoxa de Rusia]]
[[fr:Église de Russie]]
[[ru:Русская Православная Церковь]]