6.119 modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
O instituţie '''stavropighială''' (sau '''stavropighie'''), de obicei o mănăstire, este cea care intră direct sub [[omofor|omoforul]] [[primat|Întâi-stătătorului]] unei biserici, în loc de a fi sub [[episcopul]] locului din acea [[eparhie]] .
Cuvântul grecesc σταυροπηγιον înseamnă literal "aşezare a unei cruci" şi se referă la crucile folosite pentru a marca un hotar. În context liturgic, stavropighionul era crucea aşezată de episcop la temelia unei noi [[biserică|biserici]]. Termenul a ajuns să fie folosit mai ales ca referire la [[mănăstire|mănăstirile]] care ţineau canonic de [[Patriarhul Constantinopoleide Constantinopol]].
Într-o serie de documente bizantine din secolele X-XIV, termenul de ''stavropighial'' era folosit ca un fel de sinonim pentru ''patriarhal'', atunci când se referea la obştile monahale de acest fel, deşi în anumite cazuri se făcea distincţie între cei doi termeni, ''stavropighial'' făcând referire doar la acele mănăstiri ce fuseseră întemeiate propriu-zis de către patriarh.
Mănăstirile stavropighie stavropighii ale epocii bizantine recunoşteau autoritatea patriarhului ca episcop al lor, îl pomeneau la liturghii şi îi plăteau [[kanonikon|kanonikonul]], o taxă eclesiastică ce asigura patriarhiei un venit substanţial.
