Modificări

Salt la: navigare, căutare

Sfânta Scriptură

1.519 octeți adăugați, 30 ianuarie 2020 15:29
Ptolemeu nu Ptolomeu
'''Sfânta Scriptură (Biblia)''' este cartea dumnezeiască, sfântă, a creștinilor. Biblia cuprinde ''[[Vechiul Testament]]'', format din 39 de cărți canonice și ''[[Noul Testament]]'', format din 27 de cărți canonice, având în total 66 cărți canonice. În tradiția ortodoxă la acestea se adaugă un set de cărți necanonice, dar „bune de citit”, în număr de 14.<ref>[[Protestantism|Protestanții]] numesc aceste cărți apocrife și nu le includ în Biblie.</ref>[[Vechiul Testament]] cuprinde revelația făcută de Dumnezeu prin [[patriarh]]ii vechi și prin [[prooroc]]i, timp de aproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V î.d.Hr.), fiind „călăuză spre [[Hristos]]” (Galateni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=29&cap=3#24 3,24]), pregătind venirea Lui.
Vechiul Testament începe cu Pentateuhul (primele cinci cărți - [[Cartea Facerii|Facerea]], [[Cartea Ieșirii|Ieșirea]], [[Cartea Leviticului|Leviticul]], [[Cartea Numerilor|Numeri]] și [[Cartea Deuteronomului|Deuteronomul]]) în care este relatată crearea lumii și a neamului omenesc și sunt evocate istoria, legile, religia, instituțiile, obiceiurile poporului evreu până la așezarea în Canaan, pământul făgăduinței. Următoarele cărți urmăresc destinul poporului evreu după acel moment, îndeosebi sub raport politic și militar, evocându-se regimul judecătorilor și apoi al monarhiei, care culminează cu regatele lui [[David]] și [[Solomon]]. [[Cartea lui Iov]] tratează problema suferinței umane, propunând pe [[Iov]] ca model grăitor de [[răbdarea|răbdare]] și credință neclintită, lămurite prin crâncene încercări. [[Cartea Psalmilor]] cuprinde psalmii lui David și ai altor autori care sunt de diverse feluri: psalmi de laudă, psalmi de cerere, psalmi istorici, psalmi didactici, psalmi de căință, psalmi mesianici etc. Cartea [[Pildele lui Solomon]] cuprinde proverbe aparținând în principal lui Solomon care acoperă o paletă extrem de largă de situații de viață, fiind un ghid esențial de înțelepciune. [[Ecclesiastul]] este o meditație asupra vieții dar și un îndreptar de viață înțeleaptă. [[Cântarea Cântărilor]] este un poem de dragoste. Cărțile profetice îi au în centru pe profeți care îi mustră, îi sfătuiesc și îi încurajează pe regii vremii din Israel.
==Limbile==
[[Imagine:Biblia.Tetragramele benedictine.png|thumb|300px|right|Biblia. Tetragramele benedictine Porțiune de scriere din sulurile de argint cu Binecuvântările preoțești din Numeri 6.24-26, în care pot fi văzute tetragramele. Cea mai timpurie înfățișare a tetragramelor, în jurul datei de 600 î.Hr.]]
[[Imagine:Biblia. Faptele Apostolilor.jpg|thumb|300px|right|Biblia. Faptele Apostolilor 8.26-32 pe Papirusul 50, secolul al V-lea]]
Biblia a fost scrisă în limba ebraică (Vechiul Testament) și în limba greacă (Noul Testament, în afară de Evanghelia după Matei care a fost scrisă de apostolul Matei în limba aramaică, ebraica vorbită în vremea lui Iisus, apoi tradusă tot de el în greacă). Vechiul Testament a fost tradus în limba greacă sub numele de [[Septuaginta]], în vremea lui Ptolemeu Filadelful (sec al III-lea î.Hr.), la Alexandria, în Egipt, de către 72 de învățați. În sec al IV-lea Biblia a fost tradusă în întregime în limba latină de către Sf.[[Ieronim]], primind apelativul de [[Vulgata]]. În sec al IX-lea a fost tradusă Biblia în limba slavonă. Începând din sec. al XVI-lea, după apariția [[protestantism]]ului, a început să fie tradusă în toate limbile naționale.
Biblia ===În limba română===Prima traducere integrală a fost scrisă în limba ebraică (Vechiul Testament) și Sfântei Scripturi în limba greacă (Noul Testament, în afară de Evanghelia după Matei care română a fost scrisă de apostolul Matei tipărită în limba aramaică1688, ebraica vorbită în vremea lui Iisusla București, apoi tradusă tot de el în greacă). Vechiul Testament a fost tradus în limba greacă fiind cunoscută sub numele de [[SeptuagintaBiblia lui Șerban Cantacuzino]], după numele [[Șerban Cantacuzino|voievodului]]Țării Românești la a cărui inițiativă a fost realizată acest „monument al limbii române vechi”, care a avut un rol major în vremea lui Ptolomeu Filadelful (sec al IIIdezvoltarea limbii literare.<ref>Al. Piru, ''Istoria literaturii române'', Ed. Grai și suflet -lea îCultura națională, București, 1994, p. 14.Hr</ref><ref>Alexandru D.)Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', vol. 4, Editura Enciclopedică, la AlexandriaBucurești, în Egipt1993, de către 72 de învățațipag. 449. În sec al IVISBN 973-45-0016-3</ref> De-lea Biblia a fost tradusă în întregime în limba latină lungul timpului, numeroși [[ierarh]]i, [[teolog]]i și oameni de către Sf.cultură români au contribuit la perfecționarea traducerilor succesive ale Bibliei, printre aceștia numărându-se Gala Galaction, [[IeronimNicodim Munteanu]], primind apelativul de [[VulgataValeriu Anania]]și mulți alții.  În sec prezent, în [[Biserica Ortodoxă Română]] este folosită traducerea aprobată de [[Sfântul Sinod al IX-lea a fost tradusă Biblia Bisericii Ortodoxe Române]], tipărită în limba slavonămai multe ediții succesive. Începând din sec<ref>[http://bibliaortodoxa. al XVI-learo Biblia ortodoxă], după apariția versiunea [[protestantismSfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]]ului, online.</ref> La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut recent ediția „Centenar” a Sfintei Scripturi. Această ediție a Bibliei aniversează nu doar Marea Unire ci și evenimente legate de Biblia românească::„''Noua ediție a început să fie tradusă Bibliei sau a Sfintei Scripturi apare în toate limbile naționaleanul 2018, într-un context aniversar, când se împlinesc 100 ani de la Marea Unire de la Alba Iulia (1918 – 2018), 330 ani de la tipărirea Bibliei lui Șerban sau Bibliei de la București (1688) și 370 ani de la tipărirea Noului Testament de la Bălgrad (Alba Iulia, 1648)''”.<ref>[http://basilica.ro/ibmo-a-aparut-editia-centenar-a-sfintei-scripturi/ Florin Nicolaie, ''A apărut ediția Centenar a Sfintei Scripturi''], 18 decembrie 2018, ''Basilica.ro''</ref>
==Sursele Revelației==
Biserica Ortodoxă recunoaște două surse interdependente ale Revelației: Sfânta Scriptură și [[Sfânta Tradiție]].În realitate amândouă acestea au o singură sursă și anume insuflarea Sfântului Duh, după cuvântul Domnului: Ioan ''"16:12 ​Încă multe am a zice vouă, ci nu puteţi a le purta acum. 13 ​Iar când va veni acela, Duhul adevărului, va povăţui pre voi la tot adevărul, că nu va grăi de la Sine; ci câte va auzi, va grăi, şi cele viitoare va vesti vouă."''2Tes ''"2:15 ​Drept aceea, fraţilor, staţi, şi ţineţi predaniile care v'aţi învăţat, ori prin cuvânt, ori prin epistoliea noastră."''
==Sistemul de referințe==
==Canonul Sfintei Scripturi==
[[Image:Biblia.Tetragramele benedictine.png|thumb|300px|right|Biblia. Tetragramele benedictine Porțiune de scriere din sulurile de argint cu Binecuvântările preoțești din Numeri 6.24-26, în care pot fi văzute tetragramele. Cea mai timpurie înfățișare a tetragramelor, în jurul datei de 600 î.H. Sulurile au fost găsite de Gabriel Barkay în 1979 în Ierusalim]]
Canonul [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] din Scriptură urmat de Biserica Ortodoxă este cel al [[Septuaginta|Septuagintei]], care era Biblia cunoscută de [[Apostoli]]. De-a lungul anilor, alte comunități creștine s-au abătut întrucâtva de la acest canon al Scripturii. Canonul [[Noul Testament|Noului Testament]] s-a structurat în primele secole ale Bisericii. Prima listă definitivă a cărților Noului Testament o găsim în ''Scrisoarea pascală'' a Sf. [[Atanasie cel Mare|Atanasie al Alexandriei]] în anul 367.
[[Image:Biblia. Faptele Apostolilor.jpg|thumb|200px|right|Biblia. Faptele Apostolilor 8.26-32 pe Papirusul 50, sec al V-lea]]
Canonul Sfintei Scripturi reprezintă lista cărților sfinte acceptate de Biserică ca fiind scrise sub inspirația Duhului Sfânt și cuprinzând revelația dumnezeiască. Dacă inspirația cărților canonice este o învățătură descoperită chiar în Sfânta Scriptură (II Tim. 3, 16), introducerea și menținerea acestor cărți în canon, precum și numărul lor, au fost stabilite de Biserică prin Tradiție. Canonul Vechiului Testament s-a format definitiv la sfârșitul secolului I, în cadrul sinagogii iudaice, de unde l-a preluat Biserica Creștină. Biserica primară a ales canonul alexandrin sau Septuaginta, care cuprinde 39 de cărți. În afară de aceste cărți inspirate și canonice, Biserica Ortodoxă consideră ca bune de citit și folositoare de suflet pentru credincioși alte paisprezece cărți care s-au păstrat în Sfânta Scriptură împreună cu cele canonice și care sunt folosite în cult.
*[[Ecclesiastul]]
*[[Cântarea Cântărilor]]
*[[Plângerile lui profetului Ieremia]]
Cărțile profeților (16 cărți)
Profeții mari (4 cărți)
*[[Cartea lui Isaia|Isaia]]
*[[Cartea lui profetului Ieremia|Ieremia]]
*[[Cartea lui Iezechiel|Iezechiel]]
*[[Cartea lui Daniel|Daniel]]
*[[Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel]]
*[[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel]].
 
 
 
| width="33%" align="left" valign="top"|
*[[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Apocalipsa]]
|}
 
==Note==
<small>{{reflist|2}}</small>
==Bibliografie==
*[http://bibliaortodoxa.ro Biblia ortodoxă], versiunea [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], online
*[http://www.dervent.ro/biblia.php Biblia sau Sfânta Scriptură], versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Valeriu Anania]], online pe situl Mănăstirii Dervent
*Ene Braniște , Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, pp. 58-60, ISBN 973-97569-7-2
*[http://www.newadvent.org/cathen/04195a.htm Enciclopedia Catolică, Concordances of the Bible]
== A se vedea și ==
* [[Biblia de la București (1688)]]
* [[Minunea în Biblie]]
 
 
==Note==
<references />
 
==Bibliografie==
*[http://bibliaortodoxa.ro Biblia ortodoxă], versiunea [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], online
*[http://www.dervent.ro/biblia.php Biblia sau Sfânta Scriptură], versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Valeriu Anania]], online pe situl Mănăstirii Dervent
*Ene Braniște , Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, pp. 58-60, ISBN 973-97569-7-2
*[http://www.newadvent.org/cathen/04195a.htm Enciclopedia Catolică, Concordances of the Bible]
==Legături externe==
* [http://www.rakkav.com/biblemusic/pages/instruments.htm Instrumente muzicale biblice]
* [http://chrles.multiply.com/ Pergamente scanate din Biblie]
*en: [http://news.nationalgeographic.com/news/2008/11/081103-hebrew-text.html ''Oldest Hebrew Text Is Evidence for Bible Stories?''], Mati Milstein in Elah Valley, Israel for National Geographic News [[November 3]], 2008
===Biblia Online===
===Alte articole===
*en: [http://en.orthodoxwiki.org/The_Parish_and_Holy_Scripture The Parish and Holy Scripture - by Archpriest Andrew Morbey]
 
===Ştiri noi===
*en: [http://news.nationalgeographic.com/news/2008/11/081103-hebrew-text.html ''Oldest Hebrew Text Is Evidence for Bible Stories?''], Mati Milstein in Elah Valley, Israel for National Geographic News [[November 3]], 2008.
==Galerie de imagini==
5.288 de modificări

Meniu de navigare