Modificări

Cuviosul '''Iosif de Volokolamsk''', cunoscut şi ca '''Iosif de Volotsk''' sau '''Iosif Volotsky''' ==Viața==Ivan Sanin (în rusă: Ио́сиф Во́лоцкийИва́н Са́нин) s-a fost un născut în cnezatul Volokolamsk, la [[stareţ14 noiembrie]] şi 1439, într-o familie de proprietari de pământ care dețineau orașul Iazvici-Pokrov. Tătăl său se numea Ivan iar mama sa Marina. La vârsta de șapte ani, Ivan a fost trimis să fie educat de pustnicul Arsenie de la Mănăstirea Volokoloamsk - Înălțarea Sfintei Cruci. La [[teologmănăstire]] al , Ioan a arătat calități rare și o aptitudine rară pentru slujbele Bisericii. În 1459, Ioan a intrat în Mănăstirea Tver Savvin sub tutela pustnicului și ascetului Varsanufie. Deoarece a găsit că regulamentul [[Biserica Ortodoxă Rusămonahism|Bisericii Rusieimonahal]], spre sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea. El nu era liderul grupului care susţinea dreptul mănăstirilor suficient de strict, el a deţine pământplecat, cu binecuvântarea lui Varsanufie, grup care și s-a primit numele de "iozefiţi"alăturat Sfântului Pafnutie din Borov. El este prăznuit în În 13 februarie 1460, Ioan a fost [[9 septembrietundere|tuns]] şi [[13 februariecălugăr]]la Mănăstirea Borov, luând numele de Iosif.

==Viaţa==Ivan Sanin (în rusă: Ива́н Са́нин) s-Tânărul călugăr Iosif a născut în principatul Volokolamskpurtat ascultările grele puse pe umerii lui cu mult zel și iubire, în [[14 noiembrie]] 1439, într-o familie alături de proprietari îndatoririle de pământ ecleziarh pe care deţineau oraşul YazvischSfântul Pafnutie i le-Pokrova atribuit. Tătăl său se numea Ioan iar mama sa Marina. La vârsta de şapte aniÎnainte să moară, Ivan Sfântul Pafnutie l-a fost trimis să fie educat de pustnicul Arsenie [[hirotonire|hirotonit]] pe Iosif la rangul de la Mănăstirea Volokoloamsk-Înălţarea Sfintei Cruci. La [[mănăstireieromonah]], Ioan a arătat calităţi rare şi o aptitudine rară pentru slujbele Bisericii. În 1459După moartea Sfântului Pafnutie în 1477, Ioan Iosif a intrat în Mănăstirea Tver Savvin sub tutela pustnicului şi ascetului Varsanufie. Deoarece devenit egumen și a găsit că regulamantul început să schimbe viața monastică de la mănăstire după principiile stricte [[monahism|monahalcenobitic]] nu era suficient de strict, el a plecate stricte. Cu toate acestea, majoritatea călugărilor au obiectat cu binecuvântarea putere la ideile lui Varsanufie, şi s-Iosif. Vizitarea împreună cu pustnicul Gherasim a alăturat Sfântului Pafnutie câteva mănăstiri cenobitice din Borov. În 13 februarie 1460Rusia, Ioan a fost [[tundere|tuns]] [[călugăr]] printre care și Mănăstirea Sfântul Chiril Lacul Alb doar i-au întărit convingerile sale referitoare la Mănăstirea Borov, luând numele de Iosifviața monahală.

Tânărul călugăr Iosif La dorința cneazului de Volokolamsk, s-a purtat ascultările grele puse pe umerii lui cu mult zel şi iubireîntors la Borov, alături de îndatoririle de ecleziarh pe care unde Sfântul Pafnutie i le-Iosif a atribuitcontinuat să întâmpine rezistența fraților săi de călugărie. Înainte Astfel, el a obținut aprobarea să moarădeschidă o nouă mănăstire după regula cenobitică strictă. Împreună cu șapte călugări asemănători în concepție, Sfântul Pafnutie lel s-a [[hirotonire|hirotonit]] pe reîntors la Volokolamsk unde, cu aprobarea cneazului Boris Vasilievici, fratele Marelui Cneaz Ivan al III-lea al Moscovei, Sfântul Iosif a înființat în acest cnezat Boris Mănăstirea Adormirii Preasfintei Maici a Domnului la rangul confluența râurilor Struga și Sestra. Ziua de [[ieromonah15 august]]. După moartea Sfântului Pafnutie în 14771479, Iosif a devenit egumen şi când a început să schimbe viaţa monastică de la mănăstire după principiile stricte avut loc [[cenobitictârnosire]]e stricte. Cu toate acesteaa Bisericii Adormirea Maicii Domnului, majoritatea călugărilor au obiectat cu putere la ideile lui Iosif. Vizitarea împreună cu pustnicul Gherasim a câteva mănăstiri cenobitice biserică din Rusialemn, printre marchează înființarea mănăstirii care şi mai târziu a primit numele de Mănăstirea Sfântul Chiril Lacul Alb doar iIosif-au întărit convingerile sale referitoare la viaţa monahalăVolokolamsk, după fondatorul ei.

La dorinţa prinţului, Mănăstirea s-a întors la Borovridicat repede, unde și prin aceea că Sfântul Iosif , un zidar priceput, a continuat să întâmpine rezistenţa fraţilor săi ajutat pe oricine avea nevoie la construcție. Relatări despre calitatea ascetismului și exemplul lui Iosif despre viața ascetică de călugăriecumpătare și sobrietate spirituală au atras mulți călugări la această mănăstire. Astfel, el a obţinut aprobarea El veghea să deschidă se desfășoare o nouă mănăstire după regula viață strict cenobitică strictă. Împreună în concordanță cu şapte călugări asemănători în concepţie, el sregulamentul pe care-a reîntors la Volokolamsk undel concepuse și care erau deasupra tuturor slujbelor și ascultărilor călugărilor. Regulamentul guverna toate aspectele vieții lor, cu aprobarea prinţului Boris Vasilievich„dacă veneau sau plecau, fratele Marelui Prinţ Ivan al III-leacuvintele și faptele lor”. În miezul acestui regulament se găseau regulile renunțării la orice invidie, Sfântul Iosif a înfiinţat în principatul prinţului Boris Mănăstirea Adormirii Preasfintei Maici a Domnului renunțarea la confluenţa râurilor Struga şi Sestravoia proprie și munca constantă. Ziua de [[15 august]] 1479, când a vut loc [[târnosire]]a Bisericii Adormirea Maicii Domnului, biserică din lemnFrații aveau totul în comun: haine, marchează înfiinţarea mănăstirii care mai târziu a primit numele de Mănăstirea Iosif-Volokolamskîncălțări, după fondatorul eihrană și alte lucruri.

Mănăstirea sDe-a ridicat repedelungul anilor următori, şi prin aceea că Sfântul Iosif, un zidar priceputmănăstirea a crescut. Au fost construite biserici din piatră și încălzite, deoarece mănăstirea a ajutat pe oricine avea nevoie la contrucţie. Relatări despre calitatea ascetismului şi exemplul lui Iosif despre viaţa ascetică de cumpătare şi sobrietate spirituală au atras mulţi devenit școală pentru călugări la această mănăstirevestiți. El veghea să se desfăşoare o viaţă strict cenobitică în concordanţă cu regulamentul pe care-l concepuse şi care erau deasupra tuturor slujbelor şi ascultărilor călugărilor. Regulamentul guverna toate aspectele vieţii lor, "dacă veneau sau plecau, cuvintele şi faptele lor." În miezul acestui regulament Printre [[ucenic]]ii și discipolii săi se găseau regulile renunţării la orice invidiemitropoliții Daniel și Macarie al Moscovei, renunţarea la voia proprie şi munca constantă. Fraţii aveau totul în comun: hainearhiepiscopul Bassian al Rostovului și episcopii Simeon de Suzdal, încălţăriDositeu de Krutița și Sava de Krutița, hrană şi alte lucrurinumit Negru.

De-a lungul anilor următoriSub conducerea Sfântului Iosif, mănăstirea acrescut. Au fost construite biserici din piatră şi încălzite, deoarece mănăstirea sa a devenit şcoală pentru călugări vestiţi. Printre [[ucenic]]ii şi discipolii săi se găseau mitropoliţii Daniel şi Macarie al Moscoveicentrul vieților oamenilor obișnuiți din zona înconjurătoare, arhiepiscopul Bassian al Rostovului şi episcopii Simeon de Suzdal, Dositeu de Krutitsa şi Sava de Krutitsa, numit Negrufurnizându-le mijloacele susținerii existenței lor atunci când ajungeau în situații grele.

Sub conducerea Sfântului IosifÎn 1470, un predicator pe nume Skhariya (Zaharia), care a venit în [[Novgorod]] în suita prințului lituanian Mihail Olelkovich, a insistat pe deficiențele de credință și învățătură ale anumitor [[cler]]ici insistând pe ideea auto-determinării credinței și mântuirii fiecăruia. Aceste idei au dus la desconsiderarea unor elemente de bază ale moralității populare ortodoxe: respingerea sfintelor [[icoană|icoane]] și a cinstirii [[sfânt|sfinților]] și, într-un final, mănăstirea sa a însăși învățăturilor fundamentale ale Creștinismului ortodox. Adepții acestor idei au devenit centrul vieţilor oamenilor obişnuiţi cunoscuți sub numele de iudaizanți. Influența lor a ajuns până la Marele Cneaz Ivan al III-lea care le-a introdus la Moscova. Acolo, el a numit în funcție doi [[protopop]]i la Catedralele [[Catedrala Adormirea Maicii Domnului (Moscova, Kremlin)|Adormirii Maicii Domnului]] și la [[Catedrala Arhanghelului Mihail (Moscova, Kremlin)|Mihail Arhanghelul]] din zona înconjurătoareKremlin. Ulterior, un [[mitropolit]] [[eretic]], Zosima, furnizându-le mijloacele susţinerii existenţei lor atunci când ajungeau a fost instalat în situaţii grele[[scaun]]ul Moscovei.

În 1470Sfântul Iosif, un predicator pe nume Skhariya (Zaharia), care a venit în [[împreună cu Ghenadie de Novgorod]] în suita prinţului lituanian Mihail Olelkovich, a insistat pe deficienţele de credinţă şi învăţătură ale anumitor [[cler]]ici insistând pe ideea auto-determinării credinţei şi mântuirii fiecăruia. Aceste idei au dus la desconsiderarea unor elemente de bază ale moralităţii populare ortodoxe: respingerea sfintelor condus lupta împotriva răspândirii acestei [[icoanăerezie|icoaneerezii]] şi . Iosif a cinstirii [[sfânt|sfinţilor]] şiscris prima sa epistolă, într-un final"Cu privire la taina Prea Sfintei treimi", a însăşi învăţăturilor fundamentale ale Creştinismului ortodox. Adepţii acestor idei au devenit cunoscuţi sub numele de iudaizanţi. Influenţa lor a ajuns până la Marele Prinţ Ivan al III-lea în care le-a introdus la Moscova. Acoloataca erezia, în 1477, el a numit în funcţie doi [[protopop]] timp ce era călugăr la Catedralele [[Catedrala Mănăstirea Borov. La Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului Volokolamsk, el a scris principalele sale lucrări, printre care și ''Iluminătorul'' (Moscova, KremlinПросветитель)|Adormirii Maicii Domnului]] şi la [[Catedrala Arhanghelului Mihail (Moscova, Kremlin)|Mihail Arhanghelul]] din Kremlinpe măsură ce mănăstirea devenea bastionul Ortodoxiei în lupta împotriva iudaizanților. UlteriorPrin lucrările Sfântului Iosif și ale arhimandritului Ghenadie, un [[mitropolit]] [[eretic]]lupta împotriva ereziei a fost victorioasă. În 1494, ereticul Zosima, a fost instalat în [[scaundepunere|depus]]ul Moscovei. La sinoadele locale dintre 1501 și 1504, erezia iudaizanților a fost condamnată.

În timpul conflictului, Sfântul Iosif, împreună cu Ghenadie a avut parte de Novgorod, au condus lupta împotriva răspândirii acestei [[erezie|erezii]]multe procese și necazuri. Iosif El l-a scris prima sa epistolăînfuriat pe Marele Cneaz Ivan al III-lea, "Cu privire la taina Prea Sfintei treimi", în care ataca erezia, în 1477, în timp ce era călugăr la Mănăstirea Borovacesta pocăindu-se de slăbiciunile sale și împăcându-se cu Iosif numai spre sfârșitul vieții sale. La Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului VolokolamskDe asemenea, el Iosif l-a scris principalele sale lucrăriînfuriat și pe cneazul Teodor, printre care şi "Iluminătorul" (Просветитель)de pe domeniile Voloțk, pe măsură ce mănăstirea devenea bastionul Ortodoxiei în lupta împotriva iudaizanţilor. Prin lucrările Sfântului Iosif şi ale arhimandritului Ghenadie, lupta împotriva ereziei a fost victorioasă. În 1494, ereticul Zosima a fost [[depunere|depus]]. La sinoadele locale dintre 1501 şi 1504, erezia iudaizanţilor a fost condamnatăpământurile căruia se găsea Mănăstirea Volokolamsk.

În timpul conflictului, Sfântul Iosif a avut parte de multe procese şi necazuri. El l-a înfuriat pe Marele Prinţ Ivan al III-lea, acesta pocăindu-se de slăbiciunile sale şi împăcându-se cu Iosif numai spre sfârşitul vieţii sale. De asemenea, Iosif l-a înfuriat şi pe prinţul Teodor, de pe domeniile Volotsk, pe pământurile căruia se găsea Mănăstirea Volokolamsk.  Iosif era apărătorul poziţiei poziției care spunea că "toate proprietăţile obţinute „toate proprietățile obținute de biserică sunt, în esenţăesență, proprietăţi obţinute proprietăți obținute de Dumnezeu, promise, încredinţate şi încredințate și date lui DumnezeuDumnezeu”." S-au emis diverse opinii despre diferenţele diferențele de perspectivă şi și despre dezacordul dintre cei doi pedagogi ai monahismului rusesc, Sfinţii Sfinții Iosif din Volotsk şi Voloțk și [[Nil din Sora]], de la sfârşitul sfârșitul secolului al XV-lea şi și începutul secolului al XVI-lea. În literatura istorică aceste poziţii poziții îi prezintă pe cei doi, de obicei, ca promotori ai două curente "contrare" „contrare” în viaţa viața spirituală rusă: acţiune acțiune externă şi și contemplare interioară. Acest lucru este fundamental greşitgreșit. În regulamentul său, Sfântul Iosif dezvoltă amândouă aceste aspecte ale tradiţiei tradiției monahale ruseştirusești, care provin, fără întrerupere, de la binecuvântarea [[Muntele Athos|atonită]] primită de Sfântul [[Antonie al Peşterilor Peșterilor Kievului]], transmisă Sfântului [[Serghie de RadonezhRadonej|Serghie]] şi și apoi până în zilele noastre.

Sfinţii Sfinții Iosif şi și Nil sunt fraţi frați spirituali, prin aceea că activitatea spirituală şi și activitatea fizică sunt, de fapt, două aspecte ale aceleiaşi vocaţii aceleiași vocații hristice: o continuitate vitală a activităţii creataoare activității creatoare a lui Dumnezeu, care cuprinde atât sferele ideale cât şi și pe cele materiale.

Sfântul Iosif a fost un partizan puternic al ţinut ținut puternic centralizat, cu capitala la Moscova. El este printre iniţiatorii poziţiei inițiatorii poziției care consideră Biserica Rusiei ca primitoare şi păstratăare și păstrătoare a pietăţii pietății Imperiului Bizantin. Opiniile iozefiţilor iozefiților în privinţa privința posesiunii de pământuri de către mănăstiri şi și în privinţa privința participării Bisericii la viaţa viața socială, i-au aruncat pe aceştia aceștia în mijlocul luptei pentru centralizarea puterii în mâinile prinţului de Moscovacneazului Moscovei. Oponenţii Oponenții acestora erau separatişti separatiști care au încercat să discrediteze aceste opinii pentru propriul lor folos politic şi și care au folosit clandestin învăţăturile învățăturile Sfântului Nil din Sora despre "ne„ne-posesiuneposesiune”," retragerea monahilor din posesiunile şi și chestiunile materiale. Această presupusă opoziţie opoziție a provocat o considerare eronată a ostilităţii ostilității dintre Sfinţii Sfinții Iosif şi și Nil. Ambele laturi ale vieţii vieții monahale coexistă legitim în tradiţia tradiția monahală rusă, completându-se una pe cealaltă. Aşa Așa cum se observă din regulamentul Sfântului Iosif, bazele acestuia prevăd o desprindere completă de posesiuni şi renunţarea și renunțarea la conceptele de "al „al tău-al meumeu”."

Sfântul Iosif a adormit în Domnul în pace în [[9 septembrie]] 1515. Prăznuirea locală a Sfântului Iosif în Mănăstirea Volokolamskau Volokolamsk a început în decembrie 1578, la aniversarea a o sută de ani de la înfiinţarea înființarea mănăstirii. În [[1 iunie]] 1591, a fost stabilită pomenirea sa în întreaga Biserică de către Patriarhul Ioval Moscovei.

[[Categorie:SfinţiSfinți]]