4.112 modificări
Modificări
m
{{Traducere EN}}'''Montanismul''' a fost o mişcare eretică apărută în jurul anului 156 şi numită astfel după iniţiatorul acesteia [[Montanus]]. A înflorit cu precădere în regiunea Frigia din Asia Mică şi în jurul acesteia, unde primii săi adepţi erau numiţi catafrigieni. De acolo s-a răspândit în celelalte regiuni ale Imperiului Roman. Această [[erezie]] a apărut înainte de legalizarea Creştinismului în lumea romană: Deoarece curentul principal al Bisericii Ortodoxe a prevalat în faţa montanismului, mişcarea s-a stins de la sine, deşi secta a supravieţuit în unele locuri izolate până în secolul al VIII-lea.
'''Montanism''' was ==Istoric==Deşi pretindea că s-a heretical movement that originated about 156 and was named after its founder convertit la creştinism, Montanus propovăduia şi atesta ceea ce el considera că este Cuvântul lui Dumnezeu în timp ce călătorea printre aşezările rurale din Frigia sa natală şi Asia Mică. În aceste călătorii el a proclamat oraşul Pepuza ca loc al Noului Ierusalim. Cu toate acestea, creştinii ortodocşi considerau învăţăturile sale ca fiind eretice. El pretindea nu numai că o primit o serie de revelaţii direct de la [[MontanusDuhul Sfânt]]. It flourished mostly in and around the region of Phrygia in Asia Minor, where early on its followers were called Cataphrygians. It spread to other regions in the Roman Empire. This ci chiar că el personal este încarnarea acelui [[heresiesDuhul Sfânt|heresyMângâietor]] menţionat în [[Evanghelia după Ioan]] arose at a time before Christianity was generally tolerated or legal in the Roman world14:16. Montanus era însoţit de două femei, Prisca, uneori numită Priscilla şi Maximilla, care, de asemenea, pretindea că este întruparea Duhului Sfânt care o cutremurase şi o inspira. With the mainstream of the Orthodox Church prevailing against MontanismÎn călătoriile lor, "cei trei", the movement died out within cum erau numiţi, vorbeau despre viziuni extatice şi despre Tatăl sau despre Mângâietor. Ei îi îndemnau pe adepţi să postească şi să se roage ca să poată împărtăşi aceste revelaţii personale. Mesajul său s-a few generations although the sect persisted in some isolated places into the eighth centuryrăspândit din Frigia natală în toată lumea creştină din secolul al II-lea, din Africa în Galia.
==History==While claiming Prisca pretindea că Hristos îi apăruse sub forma unei femei. Când a conversion to Christianity, Montanus preached and testified what he purported to be the Word of God as he traveled among the rural settlements of his native Phrygia and Asia Minor. In these travels he proclaimed the village of Pepuza as the site of the New Jerusalem. The Orthodox Christians, howeverfost excomunicată, regarded his teaching to be heretical. He claimed not only to have received ea a series of direct revelations from the [[Holy Spirit]], but personally to be the incarnation of the [[paraclete]] mentioned in the [[Gospel of John]] 14exclamat:16"sunt alungată ca lupul dintre oi. Montanus was accompanied by two women, PriscaEu nu sunt lup, sometimes called Priscillasunt cuvântul, and Maximilla, who likewise claimed to be the embodiments of the [[Holy Spirit]] that moved and inspired themduhul şi puterea. As they traveled, "the Three" as they were called, spoke in ecstatic visions and in the first person as of the Father or the paraclete. They urged their followers to fast and pray, so that they might share these personal revelations. His message spread from his native Phrygia across the Christian world of the second century, to Africa and Gaul.
Prisca claimed that Christ had appeared to her in female formÎn general se acceptă faptul că mişcarea a fost inspirată de interpretarea lui Montanus la Evanghelia după Ioan — "Vă viu trimite vouă Mângâietorul, duhul adevărului" (Heine 1987, 1989; Groh 1985). When she was excommunicatedReacţia la această revelaţie continuă a divizat multe comunităţi creştine din secolul al II-lea, she exclaimed clerul căutând să o elimine. Episcopul [[Apolinarie de Laodiceea|Apolinarie]] a aflat că biserica din Ancyra s-a sfâşiat în două părţi şi s-a opus "profeţiei mincinoase"I am driven away like the wolf from the sheep(citată de [[Eusebiu de Cezareea]] 5.16. I am no wolf: I am the word and spirit and power5).Dar la Roma îşi făcea loc îndoiala. Papa [[Elefterie al Romei|Elefterie]] chiar i-a scris probabil câteva scrisori în sprijinul montanismului, deşi mai târziu le-a retras. ([[Tertulian]], "Adversus Praxean" c.1, Trevett 58-59).
It is generally agreed that the movement was inspired by Montanus' interpretation of the Gospel of St. John — "I will send you the advocate paracleteCel mai cunoscut apărător al montanismului este, the spirit of truth" (Heine 1987fără nici o îndoială, 1989; Groh 1985). The response to this continuing revelation split many Christian communities of the second centuryTertulian, and the Orthodox clergy fought to suppress it. Bishop Apollinarius found the church at Ancyra torn in twoiniţial un campion al credinţei ortodoxe, and he opposed the "false prophesycare considera că noua profeţie era adevărată şi a început să se desprindă de ceea ce el a început să numească " (quoted by Eusebius 5.16.5). But there was real doubt in Rome. Pope Eleutherus even wrote letters supporting Montanism, although he later recanted them (biserica unui grup de [[Tertullianepiscop]], i"Adversus Praxean" c.1, Trevett 58-59(''Despre modestie'').
The most widely known defender of Montanists was undoubtedly TertullianDeşi Creştinismul ortodox a prevalat în faţa montanismului în câteva generaţii, onetime champion of orthodox beliefunele elemente au persistat încă mult timp. În Valea Tembris din nordul Frigiei au fost găsite inscripţii datate între anii 249 şi 279 care declară deschis apartenenţa la montanism. O scrisoare a Sfântului [[Ieronim]] către Marcela, scrisă în anul 385, who believed that the new prophecy was genuine and began to fall out of step with what he began to call resping acuzaţiile de montanism care o nelinişteau (scrisoarea 41). În Cartagina a continuat să existe un grup de "tertulianişti"the church of . Autorul anonim al lucrării ''Praedestinatus'' menţionează că un astfel de propovăduitor a venit la Roma în 388 unde a făcut multe convertiri şi a lot of obţinut o [[biserică]] pentru comunitatea sa pe motiv că [[bishopsmucenic]]" (On Modesty)ii cărora era dedicată fuseseră montanişti. El a fost obligat să plece după vitoria lui [[Teodosie cel Mare]] care sprijinea credinţa ortodoxă. [[Augustin de Hippo|Augustin]] menţionează că în vremea sa un grup de tertulianişti se împuţinase până aproape de dispariţie iar cei rămaşi se împăcaseră cu Biserica şi înapoiaseră [[biserică|basilica]] lor. Nu este sigur dacă aceşti tertulianişti erau montanişti sau nu.
Although the Orthodox Christian church prevailed against Montanism within a few generations, elements of Montanism persisted. Inscriptions in the Tembris valley of northern Phrygia, dated between 249 and 279În secolul al VI-lea, openly proclaim their allegiance to Montanism. A letter of St. [[Jerome]] to MarcellaIoan al Efesului, written in 385la ordinul împăratului Iustinian, refutes the claims of Montanists who had been troubling her (letter 41). A group of "Tertullianists" continued to exist in Carthage. The anonymous author of ''Praedestinatus'' records that a preacher came to Rome in 388 where he made many converts and obtained the use of condus o expediţie la Pepuza unde a [[church]] for his congregation on the grounds that the [[martyrs]] to whom it was dedicated had been Montanists. He was obliged to flee after the victory of [[Theodosius the Great]] who supported the Orthodox belief. [[Augustine of Hippo|Augustine]] records that the Tertullianist group dwindled to almost nothing in his own timedărâmat altarul montanist care fusese ridicat în jurul mormintelor lui Montanus, and that the remnant of the group finally was reconciled to the church and surrendered their [[basilica]]. It is not certain whether these Tertullianists were Montanist or notPriscilla şi Maximilla.
In the sixth century==Diferenţe între montanism şi Creştinismul ortodox==Credinţa montaniştilor se deosebea de Creştinismul ortodox în următoarele aspecte:*Credinţa că profeţiile montaniştilor înlocuiesc şi împlinesc doctrina propovăduită de [[Apostoli]].*Încurajarea profeţiilor extatice, John of Ephesusîn contrast cu abordarea mult mai sobră şi disciplinată a teologiei, at the orders of the emperor Justiniandin Creştinismul ortodox al acelor vremuri şi până acum.*Opinia conform căreia, led an expedition to Pepuza to destroy the Montanist shrine therecreştinii căzuţi din har nu pot fi răscumpăraţi, which was formed around the tombs of Montanus, Priscilla, and Maximillaîn contrast cu opinia creştinilor ortodocşi care consideră că pocăinţa poate readuce un păcătos în sânul Bisericii.
==Differences between Montanism and Orthodox Christianity==The beliefs of Montanism contrasted with Orthodox Christianity in the following ways:*The belief that the prophecies of the Montanists superseded and fulfilled the doctrines proclaimed by the [[Apostles]].*The encouragement of ecstatic prophesying, contrasting with the more sober and disciplined approach to theology dominant in Orthodox Christianity at the time and since.*The view that Christians who fell from grace could not be redeemed, in contrast to the Orthodox Christian view that contrition could lead to a sinner's restoration to the church.*The prophets of Montanism did not speak as messengers of GodProfeţii montanismului nu vorbesc ca mesageri ai lui Dumnezeu: "Thus saith the LordAcestea Le-a spus Domnul," but rather described themselves as possessed by Godci mai mult decât atât, and spoke in his personei se descriu pe ei înşişi ca fiind posedaţi de Dumnezeu şi vorbesc prin persona Acestuia. "I am the Father, the WordEu sunt Tatăl, and the ParacleteCuvântul şi Mângâietorul," said spune Montanus (Didymus, De Trinitate, III, xli); This possession by a spiritAceastă posedare în duh, which spoke while the prophet was incapable of resistingcare vorbeşte în timp ce profetul nu se poate opune, is described by the spirit of este descrisă de duhul din Montanus: "Behold the man is like a lyre, and I art like the plectrumIată omul ca o liră şi eu cânt ca un plectron. The man sleeps, and I am awakeOmul doarme iar eu sunt treaz" (Epiphanius, "Panarion", xlviii, 4).*A stronger emphasis on the avoidance of sin and on church discipline than in Orthodox ChristianitySe pune un accent mult mai mare pe evitarea păcatului şi disciplina Bisericii decât în Creştinismul ortodox. They emphasized chastity, including forbidding remarriage.*Some of the Montanists were also "Quartodeciman" ("fourteeners")Castitatea era accentuată puternic, adhering to the celebration of [[Pascha]] on the Hebrew calendar date of 14 Nisan, regardless of what day of the week it landed oninclusiv interzicerea recăsătoriei. The Orthodox held that [[Pascha]] should be commemorated on the Sunday following 14 Nisan. (Trevett 1996:202)
Jerome and other church leaders claimed that the Montanists of their own day held the belief that the [[Holy Trinity|Trinity]] consisted of only a single person*De asemenea, similar to [[Sabellianism]], as opposed to the Orthodox view that the Trinity is one God of three persons which Tertullian also had held. There were some who were indeed modalistic [[monarchianism|monarchian]]s unii montanişti erau "quartodeciman" (Sabellians"paisprezecişti") and some that were closer to the Trinitarian doctrine. It is reported that these , adoptând sărbătorirea [[modalismSfintele Paşti|modalistsPaştilor]] [[baptism|baptized]] mentioning the name of Jesus Christ as opposed to mentioning the Trinityla 14 nisan din calendarul evreiesc, indiferent de ziua săptămânii în care cade. Most of the later Montanists were of the modalistic campOrtodocşii prăznuiesc Sfintele Paşti în duminica de după 14 nisan.(Trevett 1996:202)
→Istoric
Ieronim şi alţi lideri ai Bisericii pretind că montaniştii acelor zile au credinţa că [[Sfânta Treime]] este formată doar dintr-o singură persoană, la fel ca şi [[sabelianism|sabelianiştii]], spre deosebire de dogma ortodoxă care afirmă că Treimea este un Dumnzeu în trei persoane, ceea ce afirma şi Tertulian. Unii erau, într-adevăr, [[monarhism|monarhişti]] modalişti (sabelianişti) iar alţii erau mai aproape de doctrina Treimii. Se menţionează că aceşti [[modalism|modalişti]] [[botez]]au menţionând numele lui Iisus Hristos spre deosebire de menţiunea Sfintei Treimi din tradiţia ortodoxă. Majoritatea montaniştilor de mai târziu erau de factură modalistă. ==ReferencesReferinţe==
*Eusebius of Caesarea, ''Historia ecclesiae'', 5.16–18
*Tabbernee, William, 1997. ''Montanist Inscriptions and Testimonia: Epigraphic Sources Illustrating the History of Montanism'' (Macon [GA], Mercer University Press) (North American Patristic Society Patristic Monograph Series, 16).
*[[Jaroslav Pelikan|Pelikan, Jaroslav]]. ''The Christian Tradition: A History of the Development of Christian Doctrine''. Vol. I ''The Emergence of the Catholic Tradition'', 100-600. Chicago: University of Chicago Press, 1977.
==External linksLegături externe==
*[[Wikipedia:Montanism]]
*[http://www.newadvent.org/cathen/10521a.htm Catholic Encyclopedia: Montanism]
[[el:Μοντανισμός]]
[[en:Montanism]]
