Cel între [[sfinţisfinți]] '''[[Teodor ]] din Tars''' (+690†690), numit şi și '''Teodor de Canterbury''', a fost al optulea [[arhiepiscop]] de Canterbury. Este cunoscut mai ales pentru reformele sale în Biserica Ortodoxă din Insulele Britanice şi și pentru crearea unei şcoli școli care a devenit reputată la Canterbury. [[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]]a sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face la data de [[19 septembrie]].

==ViaţaViața==Teodor s-a născut în jurul anului 602 în Tarsul Ciliciei (Asia Mică), o dioceză ([[eparhie]], sub-provincie) a [[Imperiul Bizantin|Imperiului Roman de Răsărit]]. În copilăria sa, Teodor a fost martor la războaiele devastatoare dintre Imperiul Roman de Răsărit şi și Imperiul Persan, conflict care a dus la căderea marilor oraşe creştine orașe creștine [[Antiohia]], [[Damasc şi ]] și [[Ierusalim ]] în anii 613 şi și 614. Tars a fost capturat de forţele forțele persane cânt Teodor avea 11 sau 12 ani. Există dovezi că Teodor a cunoscut cultura persană.<ref>Lapidge, "The Career of Archbishop Theodore", in ''Archbishop Theodore'', pp. 8-9</ref> Este probabil că el a studiat în Antiohia, locul istoric al unei şcoli școli distincte de exegeză, căreia el i-a fost partizan. <ref>Lapidge, ''Career of Theodore'' p. 4</ref> De asemenea, Teodor era cunoscător al culturii, limbii şi și literaturii siriene şiși, probabil, a călătorit până la Edessa.<ref> Lapidge, ''Career of Theodore'' pp. 7-8</ref>

Cucerirea arabă, care a cuprins şi și Tarsul în 637, a cauzat, se pare, fuga lui Teodor în vest, la [[Constantinopol]].<ref> Lapidge, ''Career of Theodore'' p.10</ref> Acolo, el a studiat astronomia, calculul calendarului bisericesc, astrologia, medicina, dreptul civil roman, filozofia şi și retorica greacă şi și utilizarea horoscopului.<ref> Lapidge, ''Career of Theodore'' p17-18</ref>

Cu ceva vreme înaintea anului 660, Teodor a sosit la Roma şi și s-a alăturat unei comunităţi comunități de [[călugăr]]i răsăriteni, cel mai probabil la [[Mănăstire]]a Sfintei Anastasia.<ref> Lapidge, ''Career of Theodore'' pp. 21-22</ref> În timp ce se afla la Roma, la cunoştinţele cunoștințele sale deja cuprinzătoare asupra moştenirii moștenirii intelectuale greceştigrecești, el a adăugat atât literatura latină sacră cât şi și cea seculară.<ref>Bede, ''Historia ecclesiastica'' 4.1</ref> În 667, când Teodor avea vârsta de 66 de ani, [[scaun]]ul din Canterbury, Aglia, devine vacant. Ecgberht, rege în Kent, şi și Oswy, rege în Northumbria îl trimit pe Wighard la Papa [[Vitalian al Romei]] pentru a fi [[hirotonireHirotonie|hirotonit]] arhiepiscop ca succesor ales al scaunului din Canterbury. Dar, Wighard a murit pe neaşteptate neașteptate pe când se afla la Roma. În urma decesului lui Wighard, Papa Vitalian l-a ales pe Teodor, la recomandarea lui [[Adrian de Canterbury|Hadrian]]. Hadrian era prima opţiune opțiune a Papei Vitalis pentru arhiepiscopie, dar el a refuzat poziţia şi la poziția și l-a recomandat în loc pe Teodor. Teodor a fost [[Hirotonie|hirotonit arhiepiscop ]] de Canterbury la Roma în [[26 martie]] 668 şi și a plecat spre Anglia însoţit însoțit de Hadrian. Ei au sosit la Canterbury în [[27 mai]] 669.

Deşi Deși avea aproape şaptezeci șaptezeci de ani, Teodor a călătorit prin toată Anglia, supraveghind Biserica engleză şi și hirotonind [[episcop]]i în scaunele care erau vacante de ceva vreme.<ref>[[Beda]], ''Historia ecclesiastica'' IV.2 &mdash; numiri: Bisi ca episcop al Angliei de Răsărit, Putta ca episcop de Rochester, Hlothhere ca episcop de Wessex şi și Ceadda care a fost rehirotonit episcop de Mercia.</ref> În 672, Teodor a convocat [[Sinod]]ul de la Hertford ca să realizeze unele reforme pentru prăznuirea adecvată a Sfintelor PaştiPaști, privind autoritatea episcopală, călugării rătăcitori, convocarea regulată a unor sinoadelor următoare, căsătoria şi și interzicerea consangvinităţii şi consangvinității și privind alte câteva probleme.<ref>Canoanele din Hertford, păstrate în Beda, ''Historia ecclesiastica'' IV.5</ref> De asemenea, el a propus divizarea eparhiei de Northumbria în câteva mai mici, opinie care l-a adus în conflict cu episcopul Wilfrid, pe care însăţi însăți Teodor îl numise în scaunul de York. Teodor l-a [[depunere|depus]] şi și l-a expulzat pe Wilfrid în 678, apoi a împărţit împărțit eparhiile în consecinţăconsecință. Conflictul său cu Wilfrid nu se încheiase încă în 686–687.

În 679, Aelfwine, fratele regelui Ecgfrith de Northumbria, a fost ucis în bătălia împotriva mercienilor. Teodor a intervenit în dispută, evitând escaladarea conflictului şi și aducând pacea între cele două regate, o pace în care regele Æthelred al Merciei a plătit o compensaţie compensație pentru moartea lui Aelfwine.<ref>Beda, ''Historia ecclesiastica'', Cartea a IV-a, capitolul 21.</ref>

Teodor şi și Hadrian au înfiinţat înființat o şcoală școală la Canterbury care instruia creştini creștini din ambele tradiţiitradiții, celtă şi și romană, reuşind reușind astfel să apropie mult cele două grupări şi și să ducă la apariţia apariția unei "epoci de aur" a culturii anglo-saxone. Hadrian, care ulterior a devenit mai cunoscut sub numele de Adrian, a fost conducătorul acestei şcolișcoli. Pe lângă instruirea în [[Sfânta Scriptură|Sfintele Scripturi]], instruirea primită de studenţi studenți mai cuprindea: poezie, astronomie şi și calculul calendarului Bisericii. <ref>Beda, ''Historia ecclesiastica'' IV.2, trans. D. H. Farmer</ref>

Teodor avea un rol activ în această şcoalășcoală, predând muzica sacră,<ref>Beda ''Historia ecclesiastica'', IV.2.</ref> predând texte diferite, cunoştinţe cunoștințe despre sfinţi sfinți răsăriteni şiși, se pare, că el este responsabil pentru introducerea [[Litie]]i sfinţilorsfinților, o inovaţie inovație liturgică majoră în Apus.<ref>Bischoff and Lapidge, ''Biblical Commentaries'' p. 172</ref> O parte din gândurile sale este accesibilă în Comentarii Biblice, note transcrise de studenţii studenții săi de la şcoala școala din Canterbury.<ref>B. Bischoff and M. Lapidge, Biblical Commentaries</ref> De un interes deosebit este textul, atribuit lui de curând, numit ''Laterculus Malalianus''.<ref>J. Stevenson, ''The ''Laterculus Malalianus'' and the School of Archbishop Theodore''</ref> Trecut cu vederea mulţi mulți ani, această carte a fost redescoperită în anii 1990 şiși, de atunci, s-a demonstrat că are numeroase elemente interesante care reflectă formarea trans-mediteraneeană a lui Teodor.<ref>J. Siemens, 'The Restoration of Humankind in the ''Laterculus Malalianus'', 14' in ''The Heythrop Journal''</ref>

Teodor a murit la vârsta de 88 de ani, în 690, după ce a stat pe scaunul arhiepiscopal timp de douăzeci şi și doi de ani. El a fost înmormântat în biserica Sfântul Petru din Canterbury, în ceea ce se va numi apoi Abaţia Abația Sfântul Augustin.

titlu=Arhiepiscop of de Canterbury|ani= [[26 martie]] 668 - – [[19 septembrie]] 690|