Modificări

{{Sfinti|nume=Sf. Cuvios Pimen cel Mare|Imagine=[[Imagine:Pimen.jpg|300px|Cuviosul Pimen cel Mare]]|nastere= a doua jumătate a sec. IV d.Hr.|adormire= prima jumătate a secolului V|localizare= Egipt (provincie romană)|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie=egiptean|tip= [[Cuvios]]|canonizare=|calendar= [[27 august]]|biserici= |site=|}}[[Sfânt]]ul [[Cuvios]] '''Pimen cel Mare''', numit şi și '''[[Avva]] Pimen''' în [[Patericul Egipteanegiptean]], a fost un mare [[ascet]], [[pustnic]] şi și [[Duhovnic|părinte duhovnicesc ]] în Egipt, în a doua jumătate a secolului al IV-lea şi și prima jumătate a secolului al V-lea. [[Praznic|Prăznuirea ]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[27 august]].

==ViaţaViața==Avva Pimen era de origine din Egipt. La vârsta de cincisprezece ani se duse sasă-i regăsească pe cei şase fraţi șase frați ai săi, asceţi asceți în pustiul [[Schetia|Sketis ]] (adică "al Schitului"): Avva [[Anuv]] era cel mai mare (cf. [[6 iunie]]) , iar Paisie cel mai mic <ref>Izvoarele nu ne permit să spunem cu siguranţă siguranță că acest Paisie e sfântul prăznuit la [[19 iunie ]] (Părintele Macarie de la SinomosSimonos-Petras- ''Synaxaire'').</ref>.

Pe când era încă tânăr, Pimen se duse să cerceteze pe un bătrân ([[Avva|avvă]], stareţstareț) despre trei gânduri, dar în timpul discuţiei discuției uită de unul din ele. Întors la el în [[chilie şi ]] și amintindu-şiși-l, plecă pe dată, parcurgând lungul drum ce îl separa de bătrân pentru a-i spune gândul sau. Admirându-i grija de a-şi și păstra sufletul curat în faţa fața lui Dumnezeu, Batrânul Bătrânul îi prezise : "Pimen, numele tău va fi rostit în tot Egiptul iar tu vei deveni cu adevărat ''păstor'' (Pimen în greceşte grecește înseamnă ''păstor'' sau ''cioban'') al unei turme mari". Când centrul monastic de la Sketis a fost devastat de către barbarii mazici (407), cei şapte fraţi au reuşit să scape masacrului şi, luând-o pe drumul exploatărilor de nitriu din zonă, se instalară la Terenuthis, în partea superioară a Egiptului, pe malurile Nilului. Pimen deveni aici foarte renumit încât oamenii pioşi îi părăseau pe bătrânii la care se duceau să ceară sfaturi, pentru a veni la el. Când venea cineva la Avva Anuv, el îl trimitea la Pimen, recunoscând că primise harul învăţării celorlalţi, dar Pimen nu lua niciodată cuvântul în prezenta fratelui său mai mare şi refuza să vorbească după un alt bătrân, chiar dacă îi întrecea pe toţi.

Aflând unde se retrăseseră cei şapte fraţi, mama lor încercă să îi întâlnească dar ei refuzară, Când centrul monastic de aceea se duse în faţa bisericii şi aştepta ca asceţii să vină acolo pentru adunarea lor la Sketis a fost devastat de fiecare săptămână, sâmbăta către barbarii mazici (când privegheau împreună până duminică407). Văzând, cei șapte frați au reușit să scape masacrului și, apucând-ope drumul exploatărilor de nitriu din zonă, fiii ei îşi întoarseră faţa imediat. Ea alergă după ei şise instalară la Terenuthis, găsind uşa încuiatăîn partea superioară a Egiptului, plângea gemândpe malurile Nilului. Pimen deveni aici foarte renumit, încât oamenii pioși îi zise atunci din interior : "Voieşti să ne vezi aici sau părăseau pe lumea cealaltă ?". Ea îi răspunse : "Dar nu sunt eu mama voastră ? Nu eu v-am crescut bătrânii la sân ? Acum când părul mi-care se duceau să ceară sfaturi, pentru a albit, nu pot deci să vă văd ?"veni la el. El relua : "Dacă tu îţi stăpâneşti dorinţa de a ne vedea pe lumea aceastaCând venea cineva la Avva Anuv, ai să ne vezi veşnic în lumea cealaltă". Şi mama cea evlavioasă plecă atunci plină de bucurieel îl trimitea la Pimen, zicând : "Dacă vă văd cu siguranţă acolorecunoscând că primise harul învățării celorlalți, atunci dar Pimen nu lua niciodată cuvântul în prezența fratelui său mai doresc mare și refuza să vă văd aici vorbească după ce un alt bătrân se exprima, chiar dacă îi întrecea pe pământ"toți.

În primii ani Pimen postea multAflând unde se retrăseseră cei șapte frați, mama lor încercă să îi întâlnească dar ei refuzară, petrecând adesea două sau trei zile la rând fără de aceea se duse în fața bisericii și aștepta ca asceții să mănânce şi îşi supunea trupul la un regim vină acolo pentru adunarea lor de mare austeritatefiecare săptămână, sâmbăta (când privegheau împreună până [[duminică]]). Dar cu timpul, câştigă Văzând-o mare experienţă în ştiinţa spirituală şi, devenit medicfiii ei își întoarseră fața imediat. Ea alergă după ei și, călăuză şi luminător pentru locuitorii pustiuluigăsind ușa încuiată, el învăţa plângea gemând. Pimen îi zise atunci din interior: "Voiești să mănânce moderat în fiecare zi pentru a nu cădea nici în mândrie nici în lăcomie şi să urmeze astfel calea împărătească cea uşoară si fără grijine vezi aici sau pe lumea cealaltă?". Când într-o zi un frate îl surprinse spălându-se pe picioare şi a fost smintit, el Ea îi răspunse : "Noi Dar nu sunt eu mama voastră? Nu eu v-am învăţat crescut la sân? Acum când părul mi-a albit, nu pot deci să vă văd?". El relua: "Dacă tu îți stăpânești dorința de a ne ucidem trupulvedea pe lumea aceasta, ci patimileai să ne vezi veșnic în lumea cealaltă". El mai spunea adesea Şi mama cea evlavioasă plecă atunci plină de bucurie, zicând: "Tot ceea ce depăşeşte măsuraDacă vă văd cu siguranță acolo, de la diavolul vineatunci nu mai doresc să vă văd aici pe pământ"<ref>''Patericul egiptean'', Pimen 76</ref>.

Cumpătat în ascezăÎn primii ani Pimen postea mult, era totuşi foarte strict în ceea ce privea relaţiile petrecând adesea două sau trei zile la rând fără să mănânce și își supunea trupul la un regim de mare austeritate. Dar cu oamenii şi îşi considera chilia ca mormânt al săutimpul, câștigă o mare experiență în care călugărul[[Spiritualitate|știința spirituală]] și, devenit medic, ca un mortcălăuză și luminător pentru locuitorii pustiului, trebuie el învăța să mănânce moderat în fiecare zi pentru a nu cădea nici în [[mândrie]] nici în [[lăcomie]] și să rămână străin oricărei legături cu cele pământeştiurmeze astfel calea împărătească cea ușoară și fără griji. ÎntrCând într-o zi, guvernatorul ţinutului, dorind să un frate îl vadă, îl arestă surprinse spălându-se pe băiatul surorii salepicioare și s-a smintit, pentru ca Bătrânul el îi răspunse: "Noi nu am învățat să vină să mijlocească în favoarea lui. Dar Pimen rămase insensibil implorărilor surorii salene ucidem trupul, spunând : ci patimile"<ref>Pimen nu a născut copil183</ref>. El mai spunea adesea: ". Şi trimise vorbă guvernatorului să fie judecat după lege dacă făcuse vreo greşeală. DesigurTot ceea ce depășește măsura, Bătrânul nu a acţionat ca un fără-de-inimă, ci cu înţelepciunea şi discernământul său a înţeles că guvernatorul se va lăsa păgubaşla [[diavol]]ul vine".

Când un vizitator voia să discute cu el despre lucruri înalteCumpătat în [[asceză]], Bătrânul rămânea tăcut ; dar daca era întrebat despre patimi şi despre modul de a vindeca sufletultotuși foarte strict în ceea ce privea relațiile cu oamenii și își considera chilia ca [[mormânt]] al său, atunci răspundea cu bucurie. Dădea interlocutorilor săi răspunsuri în funcţie de capacitatea lor de înţelegere şi de posibilităţile lorcare [[călugăr]]ul, ca un mort, pentru a-i încuraja trebuie să progreseze în virtuterămână străin oricărei legături cu cele pământești. Înainte de toate el îi sfătuia să nu lase loc gândurilor pătimaşe complăcânduÎntr-se în ele sau încercând o zi, guvernatorul ținutului, dorind să le răspundă ; şi asigura că ele vor dispărea astfel de la sine : "Noi nu le putem împiedica îl vadă, îl arestă pe băiatul surorii sale, pentru ca Bătrânul să vină să ne tulbure, dar e mijlocească în puterea noastră să le rezistăm"favoarea lui. El învăţa că a se arunca în pe sine faţa lui DumnezeuDar Pimen rămase insensibil implorărilor surorii sale, a spunând: "Pimen nu se măsura pe sine şi a lăsa în urma sa toată voia proprie sunt instrumentele curăţirii sufletului; dar mai ales prin osândirea de sine şi prin trezvie sufletul va putea să se zidească şi să progreseze spre desăvârşirenăscut copil". Când fu întrebat într-o zi dacă se cuvenea Şi trimise vorbă guvernatorului să fie atenţionaţi fraţii ce erau văzuţi în judecat după lege dacă făcuse vreo greşealăgreșeală. Desigur, Pimen răspunse : "În chiar clipa în care noi acoperim greşeala fratelui nostru, Dumnezeu o acoperă pe Bătrânul nu a noastră, iar când noi scoatem la iveală greşeala fratelui nostru, Dumnezeu o vădeşte pe a noastră". Iar când vedea câte acționat ca un frate adormind la biserica, departe fără-de a-l mustra, Batrânul Sfânt prefera să îi ia capul şi să îl pună în poala sa, lăsându-l să se odihnească. Cât despre trezvia proprieinimă, veghea la ea ci cu stricteţe în orice clipă, ştiind înțelepciunea și discernământul său a înțeles că începutul tuturor viciilor este împrăştierea ; iar când trebuia să iasă din chilia sa, guvernatorul se aşeza mai înainte câte o oră, punând rânduială în gândurile saleva lăsa păgubaș.

El mai spunea că "omul are nevoie Când un vizitator voia să discute cu el despre lucruri înalte, Bătrânul rămânea tăcut; dar dacă era întrebat despre [[patimi]] și despre modul de a vindeca [[suflet]]ul, atunci răspundea cu bucurie. Dădea interlocutorilor săi răspunsuri în funcție de capacitatea lor de smerenie ca înțelegere și de suflarea ce iese din nările sale" şi posibilitățile lor, pentru a-i încuraja să progreseze în [[virtute]]. Înainte de toate el îi sfătuia să nu lase loc gândurilor pătimașe complăcându-se în ele sau încercând să le răspundă; și asigura că prin osândirea ele vor dispărea astfel de la sine: "Noi nu le putem împiedica să vină să ne tulbure, care ne face dar e în puterea noastră să îl considerăm le rezistăm". El învăța că a se arunca pe fratele nostru mai sus decât noisine în fața lui Dumnezeu, putem ajunge la aceasta smerenie care ne aduce odihna a nu se măsura pe sine și a lăsa în orice împrejurareurma sa toată voia proprie sunt instrumentele curățirii sufletului; dar mai ales prin osândirea de sine și prin [[trezvie]] sufletul va putea să se zidească și să progreseze spre [[desăvârșire]]. El însuşi adusese la Când fu întrebat într-o asemenea măsură dispreţuirea de sine încât mărturisea cu sinceritate zi dacă se cuvenea să fie atenționați frații ce erau văzuți în vreo greșeală, Pimen răspunse: "În locul chiar clipa în care Satan e aruncatnoi acoperim greșeala fratelui nostru, [[Dumnezeu]] o acoperă pe a noastră, eu mă arunc şi mă aşez sub fiinţele iraţionaleiar când noi scoatem la iveală greșeala fratelui nostru, căci ele sunt ireproşabileDumnezeu o vădește pe a noastră". Când era întrebat cum Iar când vedea câte un frate adormind la biserica, departe de era posibil a-l mustra, Bătrânul Sfânt prefera să îi ia capul și să îl pună în poala sa, lăsându-l să se considere mai prejos de odihnească. Cât despre trezvia proprie, [[veghe]]a la ea cu strictețe în orice fiinţă creată de Dumnezeu şi chiar de un ucigaşclipă, știind că începutul tuturor viciilor este împrăștierea; iar când trebuia să iasă din chilia sa, Bătrânul răspundea : "El nu a făcut decât greşeala aceastase așeza mai înainte câte o oră,eu însă păcătuiesc punând rânduială în fiecare zi"gândurile sale.

Văzând într-o zi pe o femeie jelindu-se El mai spunea că "omul are nevoie de [[smerenie]] ca de suflarea ce iese din nările sale" și că prin osândirea de sine, care ne face să îl considerăm pe mormântul soţului şi al fiului săufratele nostru mai sus decât noi, Avva Pimen spuse fratelui sau Anuv că nu poate deveni călugăr cel putem ajunge la această smerenie care nu a atins încă ne aduce odihna în orice împrejurare. El însuși adusese la o asemenea măsură disprețuirea de sine încât mărturisea cu sinceritate : "În locul în plângere sufletului şi o mortificare neîncetată a trupuluicare [[Satan]] e aruncat, eu mă arunc și mă așez sub ființele iraționale, căci ele sunt ireproșabile". Altă dată căzu în extaz în faţa unuia din cei apropiaţi luiCând era întrebat cum de era posibil să se considere mai prejos de orice ființă creată de Dumnezeu și chiar de un ucigaș, care îl intrebă apoi unde fusese dus. El răspunse Bătrânul răspundea: "Gândul meu era acolo unde se găsea Sfânta Maică El nu a Domnuluifăcut decât greșeala aceasta, care plângea pe Crucea Mântuitorului şi aş vrea eu însă păcătuiesc în toată vremea să plâng şi eu astfelfiecare zi".

ÎntrVăzând într-o zi vizitatori cunoscuţi veniră din Siria pentru ape o femeie jelindu-i pune întrebări despre curăţia sufletuluise pe mormântul soțului și al fiului său, dar Bătrânul Avva Pimen spuse fratelui său Anuv că nu ştia greceşte şi poate deveni călugăr cel care nu aveau interpreta atins încă o asemenea măsură în plângere sufletului și o mortificare neîncetată a trupului. Remarcând jena musafirilor săiAltă dată căzu în extaz în fața unuia din cei apropiați lui, Pimen începu dintr-odată să vorbească greceşte şi le spusecare îl întrebă apoi unde fusese dus. El răspunse: "Firea apei este moaleGândul meu era acolo unde se găsea [[Maica Domnului|Sfânta Maică a Domnului]], cea e pietrei este dură ; dar un burduf din piele agăţat deasupra unei pietre şi care lasă apa plângea pe [[Cruce]]a [[Mântuitorul]]ui și aș vrea în toată vremea să curgă picătură cu picătură, pătrunde piatra. Aşa şi cuvântul lui Dumnezeu este blând iar inima noastră e dură, dar omul care îl aude adesea îşi deschide inima către frica de Dumnezeuplâng și eu astfel".

După ce Într-o zi vizitatori cunoscuți veniră din Siria pentru a strălucit mulţi ani ca un luceafăr în pustiu-i pune întrebări despre curăția sufletului, dar Bătrânul nu știa grecește și nu aveau interpret. Remarcând jena musafirilor săi, învăţând prin propria experienţă şi făcânduPimen începu dintr-se odată să vorbească grecește și le spuse: "Firea apei este moale, cea a pietrei este tare; dar un model viu al tuturor virtuţilorburduf din piele agățat deasupra unei pietre și care lasă apa să curgă picătură cu picătură, Avva Pimen a adormit în pacepătrunde piatra. Așa și cuvântul lui Dumnezeu este blând, la câtva timp după Sfântul [[Arsenie cel Mare]] (după 449)iar inima noastră este împietrită, dar fără să fi revăzut pustiul Schituluiomul care îl aude adesea își deschide inima către frica de Dumnezeu" <ref>Pimen 182</ref>.

După ce a strălucit mulți ani ca un luceafăr în pustiu, învățând prin propria experiență și făcându-se un model viu al tuturor virtuților, Avva Pimen a adormit în pace, la puțin timp după Sfântul [[Arsenie cel Mare]] (după 449), dar fără să fi revăzut pustiul Schitului. ==Avva Pimen şi și apoftegmele Părinţilor Părinților pustiei==Cu peste 200 de apoftegmeîn [[Patericul egiptean]], admirabile prin profunzimea şi înţelepciunea și înțelepciunea lor, Sfântul Pimen ocupă de departe locul de frunte în diferitele colecţii colecții de Apoftegme ale Părinţilor Părinților pustiei. Cum el relua adesea cele spuse de Părinţii Părinții de mai înainte, se estimează că Sfântului Pimen şi ucenicilor și [[ucenic]]ilor lui apropiaţi apropiați li se datorează primele culegeri de Apoftegme <ref>Cf. Wilhelm Bousset şi (''Apophthegmata'', Tubingen, 1923) și Dom Lucien Regnault(''Les sentences des Pères du désert. Troisième recueil & tables'', Solesmes, 1976 - "Introduction", p.8).</ref>. ==Imnografie== [[Tropar]], [[glas]]ul al 8-lea: :Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Pimen, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.  [[Condac]], glasul al 4-lea: :Sfântă pomenirea strălucitelor tale lupte a sosit astăzi, cuvioase părinte, veselind sufletele binecredincioșilor, Pimene, de Dumnezeu cugetătorule, Părintele nostru cuvioase. ==Iconografie== [[Avva]] Pimen cel Mare este reprezentat, conform indicațiilor din ''Erminia'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. Sophia, București, 2000, pp. 159, 212) în chip de [[călugăr]] foarte bătrân, cu barba lungă, despărțită în două și purtând în mână zicerea: "Frate, învață-ți inima ta să facă ceea ce învață sufletul tău, căci nesupunerea și a face voia sa îl surpă pe călugăr".

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinţi Sfinți egipteni]][[Categorie:CuvioşiCuvioși]]