{{Articol de calitate}}[[Imagine:Akathist Hymn to the Theotokos icon.jpg|right|frame|Icoana imnului acatist la Maica Domnului]]'''Acatistul''' este un [[imn ]] de laudă, închinat lui [[Sfânta Treime|Dumnezeu]], [[Maica Domnului|Maicii Domnului ]] sau unuia dintre [[sfânt|sfinţisfinți]].

Denumirea (ακαθιστος în [[limba greacă]]) vine prin adăugarea unui ''a'' privativ la verbul καθιξω, ''a sta jos, a şedeaședea'', pentru a se arăta că în timpul acestei cântări nu se stă jos, pe scaun, ci în picioare.

Primul acatist este [[Acatisul ''Acatistul Maicii Domnului]]'', ca laudă şi mulţumire și mulțumire pentru eliberarea miraculoasă a [[Constantinopol|Constantinopolului]] ului în urma unei invazii a perşilor şi avarilor, în anul [[626]]. A fost compus cel mai probabil între , pe când împăratul [[677]] şi [[718Heraclie]]era plecat într-o expediție contra perșilor. El se cânta Atunci locuitorii, în noaptea de sâmbătă a celei de cincea săptămâni a frunte cu [[Postul Mare|Postului Marepatriarh]]. Astăzi este cântat sau citit la ul [[utrenieSerghie I al Constantinopolului|utreniaSerghie]] (sau [[denie|denia]]) acestei sâmbete, care se şi numeşte ''Sâmbăta Acatistului''. Este compus din 24 de strofe ([[icos|icoase]]), formând s-au rugat la Maica Domnului să-i izbăvească și au câștigat într-un [[acrostih]], procedeu poetic întâlnit adesea în [[imnografia bizantină]]mod minunat bătălia.

Succesul şi aprecierea credincioşilor a făcut ca A fost compus cel mai târziu multe alte acatiste să fie compuse, probabil între anii 677 și 718. El se cânta în cinstea unor sfinţi, noaptea de sâmbătă a celei de a cincea săptămâni a Maicii Domnului [[Postul mare|Postului mare]]. Astăzi este cântat sau a lui Hristos, după modelul acestui prim acatistcitit la [[Utrenie|utrenia]] (sau [[Denie|denia]]) acestei sâmbete, şi care se citesc la sărbătorile respectiveși numește ''Sâmbăta Acatistului''. Acatistele acestea sunt o cântare aparte ce aduce slavă lui Dumnezeu şi evocă momente Este compus din viaţa sfântului în cinstea căruia este compus 24 de strofe (dacă nu este chiar închinat lui Dumnezeu directnumite [[icos|icoase]]), formând un [[acrostih]], procedeu poetic întâlnit adesea în [[Imnografie|imnografia]] bizantină.

De regulăSuccesul și aprecierea credincioșilor a făcut ca mai târziu multe alte acatiste să fie compuse, în cinstea unor [[sfinți]], a [[Acatisul Maica Domnului|Maicii Domnului]] care se citeşte în Sâmbăta Acatistului sau a lui [[Iisus Hristos]], după modelul acestui prim acatist, și se găseşte în citesc la [[Triod (carte)Praznic|Triodsărbătorile]], iar celelalte acatiste se găsesc în Ceaslov şi în Acatistier, cartea în care respective. Acatistele acestea sunt adunate acatistele aprobate de Biserică. De asemenea, câteva acatiste se găsesc şi o cântare aparte ce aduce slavă lui Dumnezeu și evocă momente din viața sfântului în unele cărţi de rugăciuni şi broşuri speciale, dar ele cinstea căruia este compus (dacă nu întotdeauna au acceptul Bisericiieste chiar închinat lui [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] direct).

==A se vedea și==*[http://www.ortodox.as.ro/acatiste/index.html [Acatistier]]*[[Acatiste]] (texte/ resurse) ==Legături externe== {{Slujbe}}*[http://www.nistea.com/eseuri/ionut_mavrichi/muzica-in-spiritualitatea-bizantina-imnul-acatist.htm Muzica în spiritualitatea bizantină: Imnul Acatist] - – un studiu teologic de [[Ionuţ Ionuț Mavrichi]]

* Preot Prof. Dr. [[Ene BranişteBraniște]], ''Liturgica generală'', BucureştiBucurești, 1993, ppag. 719 - 720719–720* Preot Prof. Dr. Ene BranişteBraniște, art. "Acatistier"„Acatistier”, în: ''Dicţionar Dicționar enciclopedic de cunoştinţe cunoștințe religioase'', CaransebeşCaransebeș, 2001, ppag. 19* E. Peretto, art. "Acathiste"„Acathiste”, ''DECA''(i.e. ''Le Dictionnaire encyclopédique du Christianisme Ancien''), t. 1, Paris (1990), pppag. 16-1716–17* Pr. D. Buzatu, "Imnele„Imnele-acatist întîlnite la români"români”, în : ''Mitropolia Olteniei'', 1967, nr.11-1211–12* Léon Clugnet, ''Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Eglise Église grecque'', Paris, 1895.* Martine Roty, ''Dictionnaire russe-français des termes en usage dans l'Eglise Église russe'' (troisième édition revue et augmentée), Institut d'Etudes Études Slaves, Paris, 1992.