Modificări

Salt la: navigare, căutare

Zaharia al Ierusalimului

4 octeți șterși, 4 martie 2018 05:36
m
Viața
Sfântul Zaharia a trăit la sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea, devenind patriarh în anul 609.
În anul 614 împăratul persan Hosroe a atacat Ierusalimul, l-a prădat și a întemnițat o mulțime de creștini (unele surse vorbesc de 90.000 de morți), printre care și pe patriarhul lor, Zaharia. Hosroe a capturat, de asemenea, și [[Crucea cea Adevărată|Sfânta Cruce]] a Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]]. La puțin timp însă, Hosroe a fost silit să încheie pace cu împăratul bizantin [[Heraclie]] (610-641).
În anul 627, după ce și-a refăcut armata, împăratul Heraclie a atacat imperiul Persan și, după victoria decisivă de la Ninveh, prizonierii, printre care și Sfântul Patriarh Zaharia, au fost eliberați, iar [[Crucea cea Adevărată|Sfânta Cruce]] a fost adusă înapoi la Ierusalim, în anul 629. Printr-un gest simbolic, împăratul Heraclie a intrat în Ierusalim purtând el însuși pe umerii săi Sfânta Cruce. În cadrul unei procesiuni solemne, Sfânta Cruce a fost depusă din nou în [[Biserica Sfântului Mormânt]] din Ierusalim, după ce Sfântul Patriarh Zaharia a înălțat-o în văzul tuturor în anul 630, la [[14 septembrie]], zi pe care creștinii (ortodocși și romano-catolici) o cinstesc cu numele de [[Înălțarea Sfintei Cruci]].
Patriarhul Zaharia și Sfânta Cruce au fost ținuți ostatici vreme de 14 ani, timp în care multe minuni s-au întâmplat în Persia din cauza prezenței Sfintei Cruci, așa încât printre persani s-a răspândit vorba: „Dumnezeul creștinilor a venit în Persia”.
14.992 de modificări

Meniu de navigare