Modificări

|nume=Mănăstirea RâmeţRâmeț|Imagine=[[Imagine:Ramet.JPGjpg|300 px|Mănăstirea RâmeţRâmeț]]|jurisdicţie=Arhiepiscopia Alba-Iulia|tip=[[călugăr]]iţeițe

|stareţ=stavrofora Ierusalima GhibuApolinaria Barb|mărime aprox=100 80 viețuitoare|localizare= {{flag|Romania}} com. RâmeţRâmeț, jud. Alba

|hramuri=”Izvorul „Izvorul Tămăduirii”, ”Naşterea „Naşterea Maicii Domnului” şi ”Sfși „Sf. Nicolae” la biserica veche, şi ”Adormirea și „Adormirea Maicii Domnului” şi ”Sfinţii și „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” la biserica nouă.

|}}'''Mănăstirea RâmeţRâmeț''' este o [[mănăstire]] ortodoxă din comuna RâmeţRâmeț, în judeţul județul Alba. Este una dintre cele mai vechi aşezăminte așezăminte monahale ortodoxe din Transilvania, întemeiată în secolul al XIII-lea.

Mănăstirea Râmeţ Râmeț este unul dintre cele mai vechi aşezăminte călugăreşti așezăminte călugărești din Transilvania. După [[tradiţietradiție]], mănăstirea este ctitoria [[călugăr]]ilor Ghenadie și Romulus, din anul 1214. Dacă biserica veche, important monument de arhitectură românească din veacul al XIV-lea sau chiar mai dinainte, stă mărturie a vieţii duhovniceşti vieții duhovnicești intense ce se desfăşura desfășura aici, precum şi și a preocupărilor culturale, cercetările arheologice ne duc mult mai departe în timp. Profesorul Botezatu, analizând osemintele găsite în [[Mormânt|mormintele]] de călugări descoperite cu prilejul restaurării bisericii, trage concluzia că [[Lavră|lavra]] mănăstirească de la Râmeţ Râmeț exista şi și în veacurile XI, XII, XIII, iar [[pustnic]]i sau "eremiți" (de unde şi și numele localităţii şi localității și mănăstirii RâmeţRâmeț) încă cu mult mai devreme.

Situată pe Valea Geoagiului, în sudul Carpaţilor Carpaților Apuseni, aproape de biserica fostei [[Episcopie|episcopii]] din Geoagiul de Sus, mănăstirea Râmeţ Râmeț a atras atenţia atenția multor istorici, cu deosebire lui [[Nicolae Iorga]], care a fost impresionat de vechimea şi și simplitatea aşezământuluiașezământului, de sălbăticia locurilor greu accesibile şi și de numele locului, evocator în privinţa privința celor ce trăiau aici<ref>Nicolae Iorga, ''Studii şi și documente cu privire la istoria românilor'', BucureştiBucurești, 1901 – 1916, XIII, p. 158.</ref>. Consemnând inscripţia inscripția săpată în piatră deasupra intrării "Dentăi au fost zugrăvită această sfântă biserică în zilele lui Matiias crai vă leato 6895 august 14" şi și lecturând anul din textul inscripţiei inscripției 1487 în loc de 1387, în concordanță cu numele regelui Matei Corvinul, va data edificiul ca fiind de dată mai recentă decât ar arăta-o analiza arhitectonică.

De [[Iconografie|iconografia]] bisericii s-au ocupat I. D. ŞtefănescuȘtefănescu, V. Vătășianu şi și mai ales [[Vasile DrăguţDrăguț]], cel din urmă oprindu-se la caracteristicile arhitectonice ale bisericii: absida semicirculară acoperită cu semicalotă, [[naos]]ul şi și tinda boltite semicilindric şi și [[ClopotniţăClopotniță|clopotniţaclopotnița]] masivă, o va încadra în seria monumentelor hunedorene din veacurile XIII - XIV. Investigarea picturii murale din interior a dus la descoperirea şi și publicarea inscripţiei inscripției aflată pe intradosul arcului ce desparte nava de [[pronaos]], în stânga sfântului [[Ierarh]] [[Grigorie cel Mare]]. Ilizibilitatea numelui regelui şi și a anului a făcut ca textul [[pisanie]]i să fie lecturat prin întregirea cu datele inscripţiei inscripției săpate în piatră la exterior. Ea a fost înţeleasă înțeleasă astfel: "Am zugrăvit eu mult păcătosul rob al lui [[Dumnezeu]] Mihul zugravul de la Crisul Alb din porunca [[arhiepiscop]]ului Gheorghe în zilele lui Matiaş Matiaș crai leat 1485 lună iulie 2".

Cercetarea ulterioară a picturii, cu ocazia lucrărilor de restaurare din anii 1987-1988, a identificat pe pereţii pereții interiori ai bisericii opt straturi de picturi datând din anii 1300, 1310, 1377, 1450, 1483, 1600, 1741 şi și din 1809. Pisania se află pe al treilea strat de pictură (1377), şi și citirea ei în întregime, cu concursul specialiştilor specialiștilor în [[paleografie]] şi și cu utilizarea mijloacelor tehnice moderne, au relevat informaţii informații de excepţieexcepție, în măsură să modifice imaginea privitoare la societatea medievală românească din Transilvania. În lectura Monicăi Breazu<ref>Monica Breazu, ''Studiu epigrafic'', în "Repertoriul picturilor murale din România", BucureştiBucurești, 1985, p. 49-50</ref> textul inscripţiei inscripției sună astfel: "Am scris eu preapăcătosul rob al lui Dumnezeu Mihul, adică zugravul de la Crisul Alb, cu încuviinţarea încuviințarea arhiepiscopului Ghelasie în zilele regelui Lodovic în anul 6885 (1377) luna iulie 2".

Această informaţie informație istorică, pe lângă faptul că afirmă existenta sfântului Ierarh [[Ghelasie de la RâmeţRâmeț]], cunoscut doar din tradiţietradiție, ne creează imaginea unei societăţi romaneşti societăți românești evoluate în Transilvania. Mănăstirea de la Râmeţ Râmeț ne este prezentată ca o valoare deosebită atât pentru viaţa viața spirituală ortodoxă cât şi și pentru istoria locală sau chiar naţionalănațională.

Tradiţia Tradiția leagă întemeierea mânăstirii şi și de activitatea [[ieromonah]]ilor Romulus şi și Ghenadie care, plecând de aici în 1215, ar fi pus temelia mănăstirii sfântul Mihail din Perii MaramureşuluiMaramureșului.

Importanta mănăstirii în viaţa viața românilor ortodocşi ortodocși din Transilvania este confirmată şi și de prezenţa prezența la 1557 a episcopului Hristofor în apropiere, la Geoagiul de Sus.

În 1614 călugării Sava Popa şi și Toma Moisin vor primi ca donaţie donație livada Hopagi de la principele Gabriel Bethlen.

În timpul răscoalei sfântului [[Sofronie de la Cioara]], moment de afirmare a dreptului de a-şi și păstra credinţa credința ortodoxă moştenită moștenită din străbuni, mănăstirea a fost supusă - ca de altfel majoritatea mănăstirilor din Transilvania - măsurilor de represiune ale generalului Buccow (Bukov). Pe filele unui [[Octoih]] ne-a rămas o însemnare de la 1762: "Scris-am eu Silvestru [[monah]]ul când au stricat necredincioşii necredincioșii mănăstirea Râmeţ şi Râmeț și cea de la Geoagiu, la anul 1762 în august 20, într-o zi de sâmbătă, spre pierirea lor"<ref>Ştefan MeteşȘtefan Meteș, ''Mănăstirile romaneşti românești din Transilvania şi și Ungaria'', Sibiu, 1936, p. 60</ref>. Acelaşi Același monah Silvestru va consemna o nouă distrugere provocată ca urmare a participării vieţuitorilor viețuitorilor la răscoala lui Horea: "Aceasta aici am însemnat acest lucru cu jale adevărat când au stricat mănăstirea cea de la Geoagiu şi și cea de la RâmeţRâmeț, la întâia stricare a fost numărul anilor 1762, iar la a doua stricare văleatul 1785 lună decembrie 23 zile, într-o zi de marţimarți"<ref>Ştefan MeteşȘtefan Meteș, ''Ibidem'', p. 61.</ref>.

Curtea din Viena va permite la 1792 repararea bisericii, dar numai ca biserică de mir, iar în [[chilii]] s-a organizat scoală. Pentru biserică au fost apoi lungi dispute cu autorităţile autoritățile ecleziastice de la Blaj până când în 1827 locuitorii obţin obțin definitiv dreptul de a o avea ca lăcaş lăcaș de închinăciune ortodox. Rolul aşezământului așezământului pentru locuitorii din jur reiese şi și din plângerea pe care o făceau sătenii din Râmeţ şi Râmeț și Ponor: "Noi râmetii şi și ponorenii de când-s aceste două sate noi acolo la mănăstire ne-am pomenit a avea scoală şi și dascăli şi și prunci de învăţat şi învățat și dacă ni se ia aceia, noi rămânem fără învăţătura învățătura că dobitoacele<ref>Ştefan MeteşȘtefan Meteș, ''Ibidem'', p. 58-59</ref>.

===Din 1940 şi și până azi===

După mai bine de 150 de ani, pe la 1940 viaţa viața mănăstirească îşi își reia cursul la RâmeţRâmeț. Biserica, care după 1918 a fost trecută pe lista monumentelor istorice, va fi reparată în mai multe rânduri intervenindu-se şi și în jurul aşezământuluiașezământului. Pentru început stareţul starețul Evloghie Ota, venit de la [[Muntele Athos]], ca urmare a hotărârii [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântului Sinod]], reorganizează aşezământul așezământul ca şi și mănăstire de călugări.

Din 1955 Râmețul devine mănăstire de maici şi și cu toate neajunsurile pricinuite de stăpânirea comunistă, se scrie una dintre cele mai frumoase file ale istoriei ei.

Duhovnicii de renume [[Dometie Manolache]], [[Ioachim Popa]] şi și Filotei Stoica vor face ca înspre Râmeţ Râmeț să se îndrepte multe suflete zbuciumate pentru a-şi și găsi mângâierea, iar stareţa stareța Ierusalima Ghibu, cu cele peste şaptezeci șaptezeci de maici câte număra soborul în 1992, vor realiza cu ajutorul lui Dumnezeu lucruri la care poate nici nu se gândea cineva, atât pe tărâm duhovnicesc cât şi și pe cel gospodăresc. Biserică veche a mânăstirii a fost reparată, pictura restaurată.

Pe vremea episcopatului Prea Sfinţitului Sfințitului [[Emilian Birdaș]], dr. ing. Eugen Iordăchescu a coordonat lucrarea deosebit de importantă şi și dificilă prin care, sfântul locaş locaș periclitat de umezeală şi și îngropat în pământ, a fost ridicat 2,08 m mai sus. Aleasă podoabă a Râmețului o constituie astăzi biserica nouă care îmbină, păstrând stilul tradiţionaltradițional, elemente arhitectonice din toate provinciile romaneştiromânești. Piatra de temelie s-a pus în 1982 şi și lucrările au durat peste zece ani, fiind conduse de regretatul [[preot]] Ioan Grecea, care fiind şi și inginer a întocmit şi și proiectul. Pictura a execut-o maestrul [[Grigorie Popescu]] cu echipa lui. Pentru a enumera şi și celelalte clădiri ce s-au ridicat spre a oferi condiţiile condițiile necesare desfăşurării vieţii mănăstireştidesfășurării vieții mănăstirești, a pomeni mulţimea mulțimea donatorilor știuți şi neştiuţi și neștiuți precum şi și a călugăritelor ce s-au jertfit nu ne este suficient spaţiul spațiul acestei mici lucrări.

Cu prilejul hramului bisericii noi, la [[29 iunie]] 1992, Prea Fericitul Părinte Patriarh [[Teoctist (ArăpaşuArăpașu) al României|Teoctist]] dimpreună cu un mare număr al membrilor Sfântului Sinod a sfinţit sfințit biserica în prezenţa prezența unei mulţimi mulțimi imense din Transilvania şi și din toată ţarațara. A doua zi, pe [[30 iunie]], s-a proclamat în mod festiv [[canonizare]]a Sfântului Ierarh Ghelasie.

La 34 km de Alba-Iulia şi și 18 km de Teiuş Teiuș (localitate situată pe drumul european E81: Alba-Iulia - Turda - Cluj-Napoca - Satu Mare), pe Valea Geoagiului şi și a Mănăstirii, la intrarea în Cheile Râmeţului Râmețului (Munţii Munții Trascăului).

==Sfinte moaştemoaște==Capul Sfântului [[Ghelasie de la RâmeţRâmeț]] este expus pentru închinare în biserica principală a Mănăstirii. În naosul bisericii noi se află părticele din moaştele unor sfinţimoaștele mai multor sfinți, printre care și Sf. [[Nectarie din Eghina]].

Image:Ramet1.JPG|Mănăstirea Râmeţ Image:Ramet2.JPG|Mănăstirea Râmeţ Image:Ramet3.JPG|Mănăstirea Râmeţ Image:Ramet4.JPG|Mănăstirea Râmeţ Image:Ramet5.JPG|Mănăstirea Râmeţ Image:Ramet6.JPG|Mănăstirea Râmeţ Image:Ramet7.JPG|Mănăstirea Râmeţ Image:Ramet8.JPG|Mănăstirea Râmeţ Image:Ramet9.JPG|Mănăstirea Râmeţ Image:Ramet10.JPG|Mănăstirea Râmeţ

* [http://www.nistea.com/rimet_ro.htm Mănăstirea RâmeţRâmeț], pe siteul nistea.com* [http://www.alba.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=1602 Mănăstirea RâmeţRâmeț], pe siteul Direcţiei Judeţene Direcției Județene pentru Cultură, Culte şi și Patrimoniul NaţionalNațional.

<references />

[[Categorie:Mănăstiri din România|RâmeţRâmeț]]