14.992 de modificări
Modificări
m
'''''Octavian Goga''' (n. 1 aprilie 1881, Rășinari — d. 7 mai 1938, Ciucea) este un poet român, gazetar și dramaturg. Prim-ministru al României (28 decembrie 1937-11 februarie 1938). Membru al Academiei Române din anul 1920. Interzis după 23 august 1944, reabilitat după 1965.''
'''''Vasile Voiculescu''' (27 noiembrie 1884, Pârscov, Buzău-26 aprilie 1963, București) este scriitor, poet, medic român. Adept al [[Gândirism|gândirismului]] lui [[Nichifor Crainic]], apoi al mișcării Rugul Aprins a lui Sandu Tudor, Vasile Voiculescu a fost condamnat politic. Este considerat azi un sfânt al închisorilor.''
'''Vasile Voiculescu''':
'''''Emanoil Bucuța''' este pseudonimul literar al lui '''Emanoil Popescu''' (iunie 1887, Bolintin-Deal, Giurgiu- 7 octombrie 1946, București) scriitor, poet și bibliograf român. Este membru corespondent al Academiei Române, Este fondatorul și directorul revistei Boabe de grâu.''
====Momentul 1923 și emulația creatoare====
====Momentul 1941 și Generația pierdută=„Generația pierdută”===
===Poezia creștin ortodoxă între 23 August august 1944 și 22 Decembrie decembrie 1989===
====Momentul 1948====
====Poezia religioasă și oportuniștii====
===Poezia deceniului 7=======Momentul 1964 și grupul oniric====
== Referințe critice ==
<references/>
{{Ciornă}}
wikizare: nivel secțiuni
==Perioada 1901-1944==
'''În secolul al XX-lea''' au continuat să publice '''poeți creștini''' ca George Coșbuc, Elena Farago etc.
'''Elena Văcărescu'''(21 septembrie 1864 București – 17 februarie 1947 Paris) este o scriitoare, poetă și militantă română din Franța. A fost aleasă secretar general al Asociației Române pe lângă Societatea Națiunilor, membră de onoare a Academiei Române, laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. Distinsă de guvernul francez cu Ordinul Cavaler al Legiunii de Onoare.
''Rugăciune''
<poem>„Tu-arunci sclipiri de soare pe şesuri şi coline,
Fiecare cui o stea,
Coarda, foc de sori ce suie[...]”</poem>
'''Teodor Castrişanu''':
Când cu ochii plini de lacrimi, la icoana Maicii sfinte
Îşi şopteşte-n blânde şoapte rugăciunea ei fierbinte.[...]”</poem>
Texte de acelaşi autor
'''Vintila Horia'''
''Închinare''
<poem>„Prin târguri, Doamne, sufletul mi-alunec
Și printre oameni în zadar Te caut.
Mi-e glasul rupt și ragușit: un flaut
Cu sufletul răpus de prea mult cântec.[...]”</poem>
Texte de acelaşi autor
În prima jumătate a secolul al XX-lea, poezia religioasă se îmbogățește prin împrumuturi de texte religioase venite din Apus, mai ales cu cântări din ciclul [[Crăciun]]ului.
Se afirmă poeți noi ca Octavian Goga, Vasile Voiculescu
''Ruga mamei''
Moș Crăciun, Moș Crăciun[...]”</poem>
''În grădina Ghetsemani''
Tot mai grav, tot mai departe, în adâncurile zării[...]”</poem>
''Psalm''
Fiecare cui o stea,
Coarda, foc de sori ce suie[...]”</poem>
'''Ernst Anschütz''':
Cu cetina tot verde[...]”</poem>
În anul 1923 ia ființă ''[[Oastea Domnului]]'', o mișcare religioasă ortodoxă cu impact puternic asupra vieții spirituale, în special a celei rurale. Inițial, mișcarea a fost tolerată de ierarhia ortodoxă, apoi a căzut în disgrație. Deși apolitică, i se reproșa totuși tendința centrifugă, anarhia, influența cultelor neoprotestante. ''Oastea Domnului'' a contribuit la rivirimentul cântarilor religioase populare, la emulația creatoare, la descoperirea, lansarea și promovarea unei noi generații de poeți. Succesul s-a datorat faptului ca în anul 1929, mișcarea cumpără o tipografie și inființează o librărie cu desfacere proprie. De sub teascurile tipografiei vede lumina tiparului foaia ''Oastea Domnului'', unde tinerele talente puteau să publice poezii, cântări, eseuri, material care ar fi fost respins de revistele literare ale vremii. Cele mai bune texte se tipăreau în cărticele, bucurându-se de o largă circulație. Dintre poeții care s-au lansat acum, se remarcă [[Traian Dorz]], [[Ioan Marini]] etc. Poeții care sosesc mai târziu preiau ștafeta și continuă lucrarea lirică. [[Sergiu Grossu]] (pseudonim Simion Cubolta) va scrie și el poeme remarcabile.
'''[[Traian Dorz]]''':
''Ce liniștiți sunt pașii Tăi''
<poem>„Ce liniștiți sunt pașii Tăi în mine când coboară
Zi şi noapte îşi cere simbria[...]”</poem>
În anul 1941 România declară război Uniunii Sovietice. Războiul va dura până la 23 August 1944. Este generația pierdută, generația lui Geo Dumitrescu (1920-2004), Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru (1919-1952).
Totuși, în aceasta perioadă s-au scris poeme de valoare.
Texte de acelaşi autor: ''Înger din lumină''; ''Cerul acela''; ''Icoana''; ''Doamne, n-am isprăvit!''.
În perioada regimului totalitar comunist, poezia religioasă este prezentă în ciuda faptului că guvernul ateu cenzura toate publicațiile. Apar manuscrisele de sertar.
Vasile Voiculescu scrie între 1954 - 1958 volumul nepublicat antum ''Ultimele sonete ale lui Shakespeare, traducerea imaginară de V. Voiculescu''. După anul 1964, când sunt amnistiați toți detinuții politici, cenzura politică devine mai flexibilă.
Un moment greu pentru poezia religioasă, indiferent de confesiune, a fost anul 1948 când este decretată Republica Populara Română. Partidul Muncitoresc Român, partid de guvernământ, interzice poezia religioasă, considerată formă a propagandei religioase. Poeți ca [[Sandu Tudor]], [[Nichifor Crainic]], [[Radu Gyr]], [[Valeriu Anania]], [[Traian Dorz]], [[Vasile Militaru]] etc. sunt arestați și condamnați la ani grei de detenție.
Texte de acelaşi autor ''Noapte liniştită''
Poeți din perioada interbelică, care au facut compromisuri cu regimul comunist, continuă să scrie și să se impună în viața literară după 1948. Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, George Lesnea etc. sunt câteva nume.
Plângi şi gemi cu vieţile[...]”</poem>
În anul 1964, prin Decretul nr. 767/1963, precum și Decretul nr. 176 și nr. 411 se amnistiează toți deținuții politici. Mulți poeți valoroși sunt eliberați și au dreptul să revină acasă. Unii vor reuși să se integreze în viața literară. Se simțea un ușor dezgheț de care poeții și scriitorii s-au folosit. Tot în acel an, în jurul revistei ''Luceafărul'' se grupeazș scriitori, precum Dumitru Țepeneag, Leonid Dimov, Virgil Mazilescu (1942-1984), Vintilă Ivănceanu și Iulian Neacșu, cărora li se vor alătura ulterior și Daniel Turcea, Florin Gabrea, Emil Brumaru, Sorin Titel, Virgil Tănase ș.a. Aceștia vor forma nucleul Grupului oniric. Unii dintre ei vor scrie și poezii religioase.
Slava Domnului[...]”</poem>
Texte de acelaşi autor: ''Extaz''; ''Racla de lumină''; ''Taină''
== Bibliografie==
* „Poezia creștină în prima jumătate a secolului al XX-lea. Orașul Călan”, prefață de Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula și Paul Aretzu, Editura Stef, Iași, 2016.
== Vezi și ==
* [[Poezia creștin ortodoxă]]
[[Categorie:Literatură creștină]]
